Sfântul Siluan Athonitul spunea: "Ţine mintea în iad şi nu deznădăjdui!"
Sfântul Ioan cel Milostiv, după ce a fost ales patriarh al Alexandriei, a poruncit să-i zidească mormântul şi să nu-l acopere. Un diacon care slujea împreună cu el se ducea în toate sărbătorile, când purta veşminte arhiereşti şi era împresurat de slavă, zicându-i: "Stăpâne, porunceşte să termine mormântul, că nu ştii ziua sfârşitului tău!"
Sfântul Vasile cel Mare spunea că "Filosofia cea adevărată constă în aducerea aminte de moarte".
În Egipt, era obiceiul ca atunci când se făcea vreun ospăţ să pună în mijlocul mesei un chip de lemn cioplit şi zugrăvit, astfel încât se părea că este chiar moartea. Acela care ţinea chipul cel cioplit spunea tuturor poftiţilor la masă: "Domnilor, mâncaţi şi beţi din cele puse pe masă, dar gândiţi-vă şi la sfârşitul vostru".
În Bizanţ, în ziua în care se încununa un împărat i se aduceau patru pietre de diferite culori şi era îndemnat să-şi aleagă una, pentru ca din acel model să-i zidească mormântul.
La Roma, când se alegea Papa, i se aducea înainte o bucată de câlţi şi o ardeau zicând: "Aşa trece slava lumii acesteia!"
Toate acestea se făceau pentru ca oamenii cei mari să nu se mândrească pentru slava vremelnică, ci aducându-şi aminte de moarte sa se smerească.
P.S.
