„Pusei şaua pe doi cai,
Mă suii în sus, la rai.
Ce-am văzut m-a bucurat:
Trupuri mândre şi-nflorite
Şi de popa spovedite;
Trupuri albe şi spălate
De popa cuminecate.
Frunzuliţă de susai,
Drumul apucai spre rai.
Dar ştii, neică, ce-am văzut?
Oamenii cei spovediţi
Stau ca pomii înfloriţi,
Iară cei nespovediţi
Stau ca buştenii pârliţi.“