Category:
Poezie
Ce drumuri noi ar fi sa mai înfrunte,
Pornirea lor dintâi sa nu se stinga,
Din ruga si taceri urzindu-si punte,
Cu mâinile dorind sa se atinga.
De-o teama, sau de-un gol parca oprite,
Ramase-n gestul tainicului dor,
Desi legate-n trupuri diferite,
Par aripile unui singur zbor,
-"Încremenit în ceruri de Sixtina,
Rosteste peste mine iar, Cuvântul.
Când raiul l-am pierdut am fost de vina,
Tu peste noaptea mea fa iar Lumina!
Surpat în mine, port înca pamântul,
Din care Tu ai poruncit sa fiu:
Atinge-mi mâna Doamne, e târziu".
