Mintuitorul Iisus Hristos este desemnat de Sfinta Scriptura si in Sfinta Traditie cu multe nume si titluri. Numele Sau este IISUS, dar si-a spus si i s-a zis de altii in multe feluri. Titlurile sunt cele care vorbesc despre calitatea Sa de Persoana treimica, intrupata spre jertfa. Fiecare dintre aceste nume si denumiri spune ceva fundamental despre taina si lucrarea Celui intrupat.

--IISUS= ca si Iosua, Iisus reda pe evreiescul Iosua sau Iesua, nume care inseamna "Dumnezeu este mintuirea" sau "Dumnezeu este cel care da mintuirea". Iisus este numele propriu al Domnului, descoperit de inger lui Iosif. Episodul il gasim in Evanghelia dupa Matei : "Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus, caci El va mintui poporul sau de pacatele lor".

--EMANUEL= aceasta numire profetica a Mintuitorului este reamintita de evanghelistul Matei, imediat dupa relatarea vestirii lui Iosif : "Acestea toate s-au facut sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice : Iata, Fecioara va avea in pintece si va naste Fiu, si vor chema numele lui Emanuel, care se tilcuieste : Cu noi este Dumnezeu".

--MESIA / HRISTOS= hristos este echivalentul grecesc al evreiescului Masiah (Mesia), care inseamna "Unsul lui Dumnezeu". Nu este un nume propriu, ci un titlu de consfintire a alegerii si investirii divine. Simon Petru a recunoscut si a marturisit printre primii mesianitatea lui Iisus : "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel Viu" (Matei 16,16)

--FIUL= Fiul este a doua Persoana a Sfintei Treimi, de o fiinta, egal si nedespartit de Tatal si de Sfintul Duh. Ca Fiu al lui Dumnezeu, este "unul nascut din tatal, mai inainte de toti vecii". Ca Dumnezeu intrupat si fiu al Omului, este nascut in timp de la "Duhul Sfint si din Maria Fecioara". Iisus insusi spune despre Sine, cel mai adesea, ca este Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului. "Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfrinat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cind va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri"(Marcu8,38) "Si luind la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intimple : "Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osindi la moarte si-L vor da in mina paginilor"; (Marcu10-32,33)

--CUVINTUL=Fiul este Logos-ul, adica verbul sau Cuvintul lui Dumnezeu, "prin care toate s-au facut", viata si lumina lumii: De aici si denumirea de Dumnezeu-Cuvintul. In limba greaca, logos inseamna mai mult decit intelegem noi prin "cuvint": discurs, definitie, temei, ratiune, rostire, gindire, indreptatire.

--DOMNUL= ca Fiu al lui Dumnezeu si "Uns" cu Duhul Sfint, Iisus Hristos este peste toate Stapin. "Iisus Hristos este Domnul" (Kyrios-lb.greaca) constituie cel mai vechi crez crestin. Titlul acesta este folosit chiar de Apostoli. "Orice ati face, cu cuvintul sau cu lucrul, toate sa le faceti in numele Domnului Iisus Hristos si prin El sa multumiti lui Dumnezeu-Tatal". (Coloseni3,17)

--GALILEEANUL / NAZARINEANUL= nume care indica locul de obirsie paminteasca a lui Iisus (provincia Galileea, localitatea Nazaret, in nordul Tarii Sfinte). Aceasta specificare, "Galileeanul" sau "Nazarineanul", Il deosebea de alti purtatori ai numelui Iisus, unii pomeniti chiar in Biblie. Din porunca lui Pilat, pe crucea Mintuitorului a fost prinsa o placa pe care scria : "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor" (prescurtat I.N.R.I.).

--MIRELE= denumirea de Mire aminteste de vestita pilda a celor zece fecioare (Matei25,1-13: "Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care luind candelele lor, au iesit in intimpinarea mirelui") si de unirea sau "nunta mistica" intre Hristos(Mirele ceresc) si sufletul credincios sau Biserica(Mireasa lui Hristos). Crestinismul dezvolta, in sens mistic vechiul simbolism nuptial din Cintarea Cintarilor.

--MIELUL= astfel este numit Iisus de catre Ioan Botezatorul : "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii"(Ioan1,29). Ca Miel apare Iisus si-n "Apocalipsa dupa Ioan". Analogia este cu mielul de jertfa : blind si nevinovat ca un miel, Hristos se jertfeste pentru mintuirea noastra.

--PASTORUL CEL BUN=inca din vechime, Dumnezeul lui Israel era socotit pastorul poporului sau(turma dreptcredincioasa). "Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi"(Psalmi,22,1) ; "Iar Dumnezeul pacii Cel ce, prin singele unui testament vesnic, a sculat din morti pe Pastorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus..."(Pavel, Evrei13,20). Iisus se numeste pe Sine "pastorul cel bun", care "isi pune sufletul pentru oile sale" (Ioan10,11). "Pastorul lui Herma"(o carte despre penitenta) a fost una dintre cartile de capatii ale crestinismului timpuriu. Termenii : pastor, pastorire, pastoratie, pastoral, pastorala, sunt folositi si azi in limbajul bisericesc.

--NOUL ADAM=parintele Dumitru Staniloae isi intitula una dintre carti- "Iisus Hristos sau REstaurarea omului". Hristos nu-i doar Rascumparatorul, ci si Restauratorul firii omenesti, innoitorul ei in har si in adevar. Cel mai clar o spune Apostolul Pavel : "Asadar, precum prin greseala unuia(vechiul Adam) a venit osinda pentru toti oamenii, asa si prin indreptarea adusa de Unul(Noul Adam) a venit pentru toti oamenii, indreptarea care da viata. Caci precum prin neascultarea unuia s-au facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea Unuia se vor face drepti cei multi" (Romani5,18-19). Si mai mult : "Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Caci precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia" (I Corinteni15,21-22)

La data de 2 februarie a fiecarui an, la 40 de zile de la Nasterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria, cinstim ziua ducerii Pruncului dumnezeiesc la templul din Ierusalim, de catre Preasfinta lui Maica si de catre Dreptul Iosif, ascultind de porunca Legii vechi si implinind aceasta porunca. Tot acum cinstim si ziua in care, batrinul Simeon, miscat de Duhul Sfint, a venit si el la templu, unde i s-a implinit inainte de moarte, asteptarea de a-L vedea cu ochii pe Mesia, precum i se fagaduise. Iar in pruncul cel adus la templu el a vazut, cu ochi de prooroc, noua putere de mintuire, pe care Dumnezeu a daruit-o lumii, puterea de mintuire fara margini a credintei in Hristos, puterea mai tare decit toata Legea veche. Bucuros de aceasta descoperire, batrinul Simeon a venit in intimpinarea pruncului Iisus, L-a binecuvintat si luindu-L in brate, plin de recunostinta, si-a cintat minunata lui cintare de preamarire, care ne arata ce a vazut el despre pruncul Iisus : Pentru el, Hristos este puterea cea mare de mintuire a lui Dumnezeu in lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava lui Israel cel vechi si a lui Israel cel nou. Astfel, prin glasul batrinului Simeon, se intilnesc, in templu, Legea veche a slovei, cu Legea cea noua a Duhului Sfint. Si Mintuitorul implineste porunca Legii vechi, in numele nostru, al tuturor, ca sa ne faca pe toti liberi fata de Legea veche, dar totodata ne cheama si sa primim Legea cea noua, putere de mintuire a credintei in El, mai tare decit Legea veche, puterea de mintuire a tuturor popoarelor lumii. Aceasta veste buna este darul cel mai de pret al intimpinarii Domnului, de catre Dreptul Simeon la templu. E ca si cum fiecare dintre noi ar lua pe pruncul Iisus si ar zice ca si Simeon : "Ochii mei, Stapine, au vazut mintuirea Ta, pe care ai gatit-o pentru toate neamurile".

--UN GLOB VERDE, SUSPENDAT INTRE CER SI PAMINT= agatat prin copaci sub forma de globuri verzi, impodobite cu boabe albe, viscul este o planta fascinanta, care care isi trage viata din viata arborelui pe care traieste. Ciudatenia de-a se afla asa, suspendat intre cer si pamint, tufe rotunde, de care pasarile se feresc sa se atinga, i-a facut pe oameni sa creada ca viscul nu e o planta lumeasca, ca toate plantele, ci pogorita pe pamint din gradinile zeilor. Numele e latinesc: viscum. Dar legenda i-a fost spusa de vechii greci, care credeau planta cea vasnic verde era cheia cu care Persefona, stapina imperiului mortii, impreuna cu Hermes, cel ce calauzea sufletele catre lumea de dincolo, deschideau portile catre infern. Dar cei care au transformatviscul intr-o planta celebra, dedicindu-i un veritabil cult, au fost celtii. Plinius relateaza ca druizii considerau viscul "atoatevindecator", o planta magica, picata din Olimpul zeilor pe ramurile copacilor. Iarna, ei taiau viscul cu seceri de aur, investindu-l ca simbol al renasterii soarelui. Mai ales tufele de visc crescute pe ramurile stejarilor, care reprezinta o raritate, erau considerate sfinte si deosebit de puternice. In a 6-a zi dupa luna noua, viscul era recoltat de preotii celti, care veneau la copacul de pe care taiau viscul, insotiti de multimi mari de oameni. Mai intii se aduceau jertfe, se tineau ospete si libatiuni, apoi se aduceau doi taurasi tineri ale caror coarne erau impodobite cu flori. Imbracat in haine albe, de sarbatoare, preotul se urca in copac si taia cu secera lui de aur viscul, care era prins in cadere pe o pinza noua si imaculata de in. Tufa cea verde si mult venerata nu avea voie sa atinga pamintul, accidentul considerindu-se semn de rau augur. Apoi, vitele erau sacrificate tot cu un cutit de aur, si preotii druizi rosteau rugaciuni, pentru ca zeii sa-i daruiasca viscului putere de vindecare si mintuire. Planta era pusa intr-un ciubar de lemn plin cu apa neinceputa, din care beau atit oamenii atinsi de boli incurabile, care se vindecau, cit si vitele sterpe, care deveneau fertile in primavara urmatoare.

--PROTECTOR CONTRA DUHULUI RAU= In Evul Mediu, tot in tarile nordice ale Europei, din visc se confectionau amulete ce se purtau la git, ca protectie contra farmecelor si a duhurilor rele. Rolul acesta, de paznic impotriva raului nevazut si necunoscut, se mai pastreaza si astazi, dar mai putin in tarile civilizate din Europa, si mult mai mult in satele izolate din Rominia, unde urmele celtice in traditia taraneasca sunt inca vii. In Maramures, dar mai cu seama in zona Muntilor Codru-Moma, taranii atirna ramuri de visc in casa si pe portile surilor, ca sa-si apere familia si animalele de farmece si vrajitorii. In Normandia, in nord-vestul Frantei, se mai pastreaza obiceiul ca de Anul Nou, copiii sa foloseasca viscul in chip de sorcova, ducindu-se din casa in casa. Dar practica cea mai raspindita in Europa, din Marea Britanie si pina in tarile de rasarit, este atirnatul unei tufe de visc de tavan sau de lampa, ca sa aduca in casa noroc. La miezul noptii, cind orologiile din turnurile bisericilor incep sa bata, cind explodeaza petardele si sticlele de sampanie, oamenii isi ureaza "An nou fericit", sub viscul cel verde si purtator de noroc.

    Inca din antichitate, aproape toate religiile importante au folosit tamiia, astfel ca, in timp, religia si tamiia nu au mai putut fi separate. Simbolismul ei tine in acelasi timp de cel al fumului, al parfumului si rasinilor curate folosite pentru prepararea ei; arborii din care se obtine(boswellia) au fost deseori considerati simbolurile lui Hristos.

FOLOSIREA  TAMIII  LA CRESTINI= tamiia avind rolul de a inalta rugaciunea spre ceruri, este in acest sens o emblema pentru cel care indeplineste o functie sacerdotala: asa se explica faptul ca unul dintre Regii Magi ii daruieste pruncului Iisus tamiie. Folosirea ei are peste tot aceeasi valoare simbolica: prin ea se asociaza umanul cu divinitatea, finitul cu infinitul, muritorul cu cel nemuritor; in acest sens, intre fumul pe care il scoate tamiia la crestini si acela produs de copal la triburile maya, sau de tutun la amerindeni: pipa pacii pecetluieste o alianta sau un tratat, iar prin fumul trimis spre ceruri, divinitatea este chemata pentru a conduce sarbatoarea. Prin tamiiere se exprima puterea rugaciunilor cucernice si ale darulu Duhului Sfint. "Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamiia inaintea Ta(psalmul140,2)" spune cel care citeste psalmii, iar preotul spune: " tamiie iti aducem Tie Hristoase Dumnezeule, ca miros de buna mireasma duhovniceasca pe care primind-o altarul Tau cel mai de sus din ceruri, trimite-ne noua darul preasfintului Tau Duh". Pentru ca mirosul sa fie mai placut, tamiia se amesteca cu smirna si acest lucru ne aminteste iarasi de darurile pe care i le aduc magii dumnezeiescului Prunc.

TAMIIA ERA UN MIJLOC DE PURIFICARE SI CATARTIC LA EGIPTENI= vechile sau mai noile credinte egiptene vorbesc despre mirosul minunat al zeilor; in vechile texte se scria ca tamiia este sudoarea zeilor, iar sudoarea este purtatoarea mirosului parfumat al acestora; astazi se explica acest lucru, vorbind de miros de sfintenie, deoarece multi dintre cei canonizati au avut reputatia ca raspindeau o mireasma placuta chiar si dupa moarte. Arderea tamiii, care capatase o insemnatate mare in Egipt inca din imperiul vechi, se face la toate ceremoniile religioase; la marginea altarului unde se aduceau jertfele se gasea o mica adincitura, in care se punea tamiia spre ardere, tamiierile se faceau concomitent cu libatiunile si cu mijloacele de purificare, afumarea cu fum de tamiie fiind si ea o modalitate de purificare, un mijloc catartic, caci fumul de tamiie alunga mirosul rau, asa cum spalarea cu apa indeparta murdaria; insa tamiierea era mai presus de domeniul pur corporal, carnea de pe trup traieste si vasele sanguine sunt tari, scrie intr-un text din imperiul vechi.

TAMIIA ERA O RASINA CELESTA LA MAYASI= in America Centrala, tamiia apartine aceluiasi simbolism ca singele, seva, ploaia; in ritualurile lor, mayasii foloseau tamiie si copal. In Popol Vuh, cartea lor sacra, o eroina htoniana(un fel de titan, venit din interiorul pamintului) scoate din Pomul Vietii seva rosie coagulanta, a copacului pe care le-o ofera barbatilor, ca si cind ar fi propriu ei singe; in cartea Chilam Balam se spune ca tamiia este o rasina celesta iar mirosul ei este atres catre mijlocul cerului.

LEGENDA ARBORELUI DE TAMIIE IN METAMORFOZELE LUI OVIDIU=pentru greci si latini, tamiia nu putea avea decit o origine mitologica; intr-una din legendele cuprinse in Metamorfozele lui Ovidiu, tamiia se nascuse din unirea Soarelui cu Leucothoe, fiica lui Orhamos, regele Persilor si suzeran al tarii aromelor. Descoperind ca Phoebus devenise iubitul fiicei sale, Orhamos a dorit sa distruga aceasta pasiune si a ascuns-o pe nefericita intr-o groapa pe care a acoperit-o cu nisip; dis-de-dimineata, Soarele a cautat-o cu disperare, dar cind a gasit-o si a vrut s-o incalzeasca cu razele lui, era prea tirziu; atunci Phoebus a presarat pe corpul neinsufletit al iubitei sale un nectar divin spunind: in ciuda tuturor, tu te vei inalta la cer. Se spune ca pe locul unde s-a aflat Leucothoe a aparut primul arbore de tamiie; astfel dintr-un corp aflat in descompunere, zeii au creat o aroma, a carei destinatie era sa faca legatura intre cer si pamint.

LA HINDUSI, TAMIIA ESTE LEGATA DE ELEMENTUL AER= in ritualurile hinduse, tamiia(dhupa) este legata de elementul aer, despre care se spune ca ar reprezenta preceptia constiintei; hindusii au fost mari amatori de mirosuri suava, iar India a importat intotdeauna materii turifere, provenind din Arabia; in hinduismul modern, tamiia este folosita in mod frecvent, cultul Shiva recomanda preotilor sa arda periodic tamiie in fata statuii zeului Onissa sau pe o piatra care il reprezinta; tamiia si parfumul ei formeaza una dintre cele cinci ofrande senzoriale, ce constituie o etapa din cele sapte etape de adoratie.

CUM FOLOSESC BUDISTII TAMIIA= la budisti, tamiia nu servea numai la ceremoniile initiatice ale calugarilor, ci si in ritualurile cotidiene ale manastirii si clerului local; oferita pentru a obtine ajutorul spiritelor bune, folosirea ei s-a extins si pe timpul festivalurilor, al botezurilor si a altor ceremonii. Pentru budistii japonezi, folosirea tamiii este curenta, aceasta influentind si cultul Shinto.

Atunci cind Dumnezeu se afla pe deplin in viata ta, exista armonie interioara si pace exterioara. Te respecti si te apreciezi pe tine insuti, la fel cum ii respecti si ii apreciezi pe ceilalti. Acesta este semnul starii de gratie a lui Dumnezeu. Aceasta stare de gratie devine lumina calauzitoare a vietii. Ori de cite ori traiesti o experienta de dizarmonie interioara sau de agresivitate exterioara, stii ca ai pierdut contactul cu Vointa Divina. Stii ca este momentul sa te opresti, sa respiri si sa te re-centrezi; este momentul sa renunti la conceptele si dorintele personale si sa te rogi pentru binele tuturor. Starea de gratie apare in cadrul fluxului vietii si nu separat de el, iar viata este ca un riu care curge dinspre munti inspre mare; atunci cind pleaca din munti, el se repede in jos, impetuos si hotarit sa-si atinga scopul, apoi, se linisteste si pare ca trece la nesfirsit prin cimpuri si lunci, despartindu-se in brate separate, alaturindu-se altor curgeri de apa. In momentul cind ajunge la ocean numai are nici o graba, in schimb a capatat acea incredere care provine din experienta. In momentul cind ajunge la ocean, se considera ca fiind aceanul si nimic altceva; ramine cu totul in el insusi, fara inceput si fara sfirsit. La fel se intimpla si cu noi, cind intram pe deplin in viata noastra, tot ce ne-a tinut separati va dispare cu blindete.

Iubirea ne provoaca intotdeauna sa fim flexibili in credintele noastre si sa-i lasam pe ceilalti sa intre in inima noastra. Iubirea are un potential urias de purificare si trezire, este blinda si linistita. Iubirea nu este numai creatoare ci si distrugatoare: distruge trecutul, face sa dispara ceea ce nu mai este necesar, astfel incit noul sa poata lua nastere; iubirea nu este doar imbratisarea apei care hraneste si sprijina, ci si focul spiritului care purifica. Cind iubirea este atotcuprinzatoare, ea imbratiseaza totul ca pe ea insasi; este ca apa: feminina care accepta fara discriminare; cind iubirea este profunda, ea distruge toate obstacolele care-i stau in cale; este ca focul: masculina, selectiva, care sta numai de partea adevarului.

      =Aparitia Fecioarei Maria in Zeitoun - 1968-1970=

   Una dintre cele mai faimoase aparitii ale Fecioarei Maria a avut loc in Zeitoun, Cairo. Imaginea a fost vazuta de catre milioane de oameni intr-o perioada de 2-3 ani. Patriarhul Bisericii Copte a confirmat aparitia ca fiind una reala.

        =Therese Neumann - 1896-1962 =

   Therese Neumann a fost o crestina catolica, de nationalitate germana, cunoscuta pentru stigmatele sale. Semnele patimilor lui Hristos(rani pe spate, pe frunte, la miini si picioare) ii apareau in fiecare vineri din Saptamina Patimilor. Acestea nu se vindecau si au putut fi constatate pe corpul sau si dupa moarte. Din anul 1922 pina la moartea sa(1962), Therese Neumann nu a mincat nimic altceva in afara de Sf.Euharistie. Acest fapt a fost confirmat in iulie 1927 de catre un medic si de patru calugarite franciscane care au supravegheat-o timp de doua saptamini.

          =Statuia din Akita - 1973 =

   In anul 1973, sora Agnes Katsuko Sasagawa din Akita, Japonia, a avut o viziune cu Fecioara Maria. Pe 28 iunie, o rana in forma de cruce a aparut in podul palmei stingi a lui Agnes. Citeva zile mai tirziu, maicile au observat cum din palma dreapta a unei statui a Fecioarei Maria, aflata in biserica manastirii, au inceput sa curga picaturi de singe. Acest lucru s-a intimplat pina pe data de 29 septembrie, cind semnele au disparut. Doi ani mai tirziu, aceiasi statuie a inceput sa plinga. Un profesor de la Institutul de Medicina Legala din Akita a confirmat ca lacrimile si singele sunt de natura umana. In anul 1988, cardinalul Ratzinger(papa Benedict al xvi-lea), sef al biroului de investigatii, a declarat minunile autentice.

           =Lourdes - 1858 =

   Aceasta aparitie a Fecioarei Maria a fost semnalata pe 11 februarie 1858, cind Bernadette Soubirous, o tinara in virsta de 14 ani, a povestit mamei sale ca a vazut o "doamna" in pestera Massabielle. Bernadette stringea lemne pentru foc cu sora sa si un prieten. Aparitii asemanatoare au avut loc cu alte 17 ocazii in acel an. Timara a fost indemnata sa sape la baza unei stinci, unde va gasi un izvor. Izvorul a fost descoperit si constituie in prezent un loc de pelerinaj pentru milioane de oameni ce vin la aceasta pestera. Au fost semnalate numeroase vindecari miraculoase, confirmate de oficialitatile medicale din localitate.

            =Iosif de Cupertino -1603-1663=

   Iosif de Cupertino este un sfint italian, cunoscut pentru faptul ca putea sa leviteze. Este considerat ocrotitorul celor care calatoresc cu avionul, al persoanelor cu handicap mental, al elevilor putin inzestrati. A fost canonizat in anul 1967. Unul dintre cele mai faimoase zboruri ale sale este cel care a avut loc in prezenta papei UrbanVIII.

             =Salul Sfintului Juan Diego -1474- 1548 =

   Juan Diego Cuauhtlatoatzin este un sfint de origine mexicana. Aflat in drum spre unchiul sau muribund, sfintul a avut o viziune cu Fecioara Maria care l-a asigurat ca unchiul sau nu va muri. Mai mult, i-a cerut sa urce pe un deal pentru a culege flori(desi era luna decembrie). Juan Diego a ascultat si a gasit pe o colina trandafiri, pe care i-a dus ulterior episcopului. Acesta a putut sa vada pe salul lui Juan imaginea cunoscuta ulterior sub numele de "Doamna de Guadalupe". Impresionat, ierarhul a poruncit construirea unui adapost, astazi loc de pelerinaj, pe colina unde sfintul a avut viziunea.

              =Padre Pio (Sfintul Pio de Pietrelcina 1887-1968)=

   Francesco Forgione, cunoscut mai tirziu drept Padre Pio, este un sfint italian, preot in ordinul monahal Capuchin, renumit pentru stigmatele sale. Desi a pastrat mult timp secrete ranile sale, acestea au fost in cele din urma analizate de numerosi oameni de stiinta. Moastele sale sunt pastrate astazi in biserica San Giovanni.

              =Minunea din Lanciano -700d.Hr. =

   In jurul anului 700d.Hr., un calugar din orasul italian Lanciano a fost desemnat pentru a savirsi liturghia in biserica Sf.Legontian. In timpul slujbei, a vazut cum piinea si vinul devin carene si singe (evidente pastrate pina azi). Cazul a fost invastigat in 1970-1971 de un grup de profesori ai Universitatii din Siena. Acesta a constatat ca atit carnea cit si singele sunt de natura umana, grupa AB.

Grabeste-te Inaintemergatorule pentru apararea noastra; nu dezlipi nadejdile noastre de la mila ta cea mare, ca nu avem unde nadajdui din cauza pacatelor noastre. Hrana spre mintuire fi vietii noastre, sfinte, ca sa nu pierim de multimea vrajmasilor si a pacatelor noastre. Si roaga-te Milostivului Domn, caci care pacat sau greseala este covirsit vreodata de nemarginita Sa milostivire. Lanturile cele fermecatoare ale diavolului rupe-le si sufletul meu scapa-l de la grea osinda Sfinte Ioane, tu, care ai fost chemat inca dinainte de nastere ca sa faci voia Domnului si sa-i pregatesti pe oameni pentru venirea Fiului Sau. Tu care, asemeni marelui prooroc Ilie, ai adus Cuvintul Domnului printre oameni si ai pregatit multimile pentru venirea Lui, iar oamenii primeau botezul pocaintei de la tine, in semn de dragoste pentru cuvintul lui Dumnezeu; tu, caruia Tatal ceresc ti-a destainuit pe Fiul Sau inaintea tuturor, iar tu L-ai facut cunoscut ucenicilor sai, spunind "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii"; tu, care in fata Hristosului te-ai smerit spunind: "El trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez". Roaga-te pentru iertarea pacatelor mele, savirsite cu voia sau fara voia mea, cu vorba, cu fapta sau cu gindul si mijloceste pentru mintuirea mea in fata Tatalui si a Fiului si a Sfintului Duh. Amin.

Sfintul Ioan a fost Prooroc si un Inaintemergator fata de Mintuitorul Iisus, in toata viata si stradania lui. El a fost pecetluit cu aceasta chemare inca de la venirea lui pe lume, printr-o nastere minunata si vestita de inger, apoi, inca de foarte tinar , a devenit un Prooroc al pocaintei. Iubea infrinarea si viata aspra din pustia Iordanului. Acolo a trait a predicat, a marturisit si botezat in apele Iordanului, pe credinciosi. Predica lui continea citeva puncte esentiale: schimbarea vietii; intoarcerea la Dumnezeu si impacarea cu El, pentru a primi viata noua pe care o aduce Imparatia lui Mesia: "Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor". El a fost cel dintii care facea exact ceea ce predica, prin infrinarea si viata grea pe care o ducea. Imbracat in haina aspra, din par de camila, nemincind piine, nici bind vin, hranindu-se doar cu lacuste si miere salbatica, Ioan Botezatorul era un adevarat inger in trup(dupa cum il arata unele icoane). "Eu va botez cu apa spre pocainta, Mesia va boteza cu Duh Sfint si cu foc, spre mintuire". Dar Sfintul Ioan chiar si pentru acest botez, cere "roada vrednica de pocainta", dragoste de oameni, milostenie, dreptate omenie, osindind pe fatarnicii care-l ispiteau si carora el le spunea "pui de vipera". Atit de mare faima de prooroc al Domnului isi atrasese Ioan, ca multi se intrebau: "Nu cumva chiar Ioan este Hristos-Mesia?". Iar Ioan le raspundea:"Nu sunt eu Hristos. Eu sunt glasul celui care striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti pe cararile Lui. Sunt solul trimis sa gatesc calea inaintea Lui. Eu va botez cu apa, dar in mijlocul vostru sta Unul pe care voi nu-L stiti. Care este mai mare decit mine si eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui si tocmai pentru aceasta am venit, botezind cu apa, ca El sa fie cunoscut in Israel". Mintuitorul insusi cinsteste pe Sfintul Ioan ca pe un adevarat Prooroc al Domnului. Iar dovada cu fapta este ca Iisus S-a lasat botezat de Ioan in Iordan.

In multe parti ale lumii, fie nu exista Mos Craciun, fie este acompaniat de diferite personaje desprinse din legende.

--In Scandinavia piticii "Tomte", nu aveau la inceput infatisari omenesti, ei trecind deseori la violenta atunci cind fermele nu erau ingrijite cum trebuie. Scandinavii tin inca destul de mult la aceasta legenda si a aparut practic pentru a-i unii, a-i face sa lucreze mai eficient. Crestinismul a trecut peste Tomte, le-a dat de-a lungul anilor chipuri omenesti, trasaturi blajine si actiuni pasnice, integrindu-i in spiritul Craciunului. Astfel, piticii incep sa fie numiti acum "Jonlupukki", ei impartind cadouri micutilor asemeni lui Mos Craciun .

--Italienii tin mult la legenda vrajitoarei "La Bafena". Aceasta femeie in virsta era buna la suflet si se spune ca le-a oferit mincare si adapost celor trei magi, in drumul lor spre Iisus. Bafena isi trage un sal negru pe ea si se urca pe matura, pornind in calatorie. Tine un sac plin de cadouri in spate si incearca sa se strecoare peste tot fara sa fie vazuta. Se spune ca daca un copil o spioneaza, ea il va lovi puternic cu matura (metoda excelenta pentru parinti de a tine copii in pat). Bafena intra tot pe cos, lasa cadouri celor cuminti si o bucata de carbune sau putina cenusa celor obraznici.

--In Olanda, vine Sinterklaas, ajunge la sfirsitul lui noiembrie, el luind calea apei tocmai din Spania, intr-un vapor cu aburi. Nu exista reni,sanie sau zboruri spectaculoase. Mosul o ia la pas pe strazi, intilnindu-se cu toti copii. El este ajutat de Black Peter, un copil de culoare care a stirnit multe controverse de-a lungul anilor. Unele carti spuneau ca Peter era sclavul lui Sinterklaas, facind referire la perioada de sclavie a negrilor. Ca sa scape de rasism olandezii au gasit o solutie superba: Peter o ia pe cos inaintea Mosului si de acolo i se trage culoarea. Este cosar de meserie.

In Rusia exista "Ded Moroz" sau "Mos Gerila"(tradus in romina). Ded Moroz imparte cadouri fie intrind pe cos, fie aparind la diverse petreceri, el vine de regula insotit de o nepoata Snegurochka. Legenda spune ca Ded Moroz fusese un vrajitor ce rapea copii si cerea cadouri pentru rascumpararea acestora. Rusii l-au reconvertit intre timp, spunind ca, pentru a-si repara greselile din trecut , Mos Gerila a inceput sa imparta chiar el cadourile micutilor. Mosul vine la rusi si in celelalte state care au suferit o influenta rusa categorica, in troica, o sanie trasa de un cal.

--In Marea Britanie, conceptul de Father Christmas era puternic pina nu demult. Acum el se cam confunda cu Santa, chiar daca deosebiri sunt multe intre cele doua personaje. La inceputuri, Father Christmas nu aducea cadouri nimanui, el fiind bucuros si plin de optimism iarna. Avea o haina verde si a intrat in magica poveste a luyi Dickens "A Christmas Carol", devenind personajul "Ghost of Christmas Present". Father Christmas, asociat cu bunatatea si cu dragostea pentru copii, a inceput sa le dea cadouri acestora. Are reni, coboara pe cos si degusta, recapatindu-si puterile mincarea lasata de familie special pentru el.

Crucea este un simbol stravechi , atestat inca din antichitate ; ea este prezenta la multe popoare din antichitate in Egipt , China sau Grecia , unde , la Cnossos , arheologii au scos la iveala o cruce de marmura datind din secolul al xv-lea i.chr. Crucea simbolizeaza pamintul si este totodata , un semn de orientare , cele patru brate ale sale indicind cele patru puncte cardinale ; in cadrul orientarii spatiala , crucea indica directia est-vest , adica rasaritul si apusul soarelui , iar impreuna cu axa de rotatie a lumii indica nordul si sudul , directiile jos si sus .

Istoria crucii incepe cu Adam=istoria crucii crestine incepe din timpul lui Adam , care , alungat dinRai pe pamint , ajunsese la batrinete si isi astepta sfirsitul ; fiul sau , Set , s-a hotarit sa plece in lume pentru a gasi un leac cu ajutorul caruia sa-si salveze tatal de la moarte ; dupa multe zile de mers , a ajuns la poarta Raiului , care era pazita de un arhanghel cu o sabie de foc ; Set i-a povestit ce l-a adus acolo , iar arhanghelul , care stia ca Adam murise deja , i-a daruit lui Set un simbure din arborele vietii , pe care i-a spus sa i-l puna lui Adam in gura , iar din acest simbure va creste un arbore care , intr-o zi , va mintui lumea . Set a facut cum i s-a spus si peste ani , pe mormintul lui Adam , a crescut un cedru deosebit de mare .

Crucea si arca lui Noe =atunci cind oamenii au devenit rai si Dumnezeu s-a hotarit sa-i pedepseasca , l-a anuntat pe Noe sa-si faca o corabie pentru a se salva de potop ; Noe si-a amintit de arborele falnic de pe mormintul lui Adam , l-a taiat cu ajutorul fiilor sai si si-a construit o mare corabie pe care a luat cite o pereche din toate vietuitoarele pamintului ; corabia lui Noe ajunsa la Ararat , a fost stricata si jefuita , furindu-i-se scindurile si fieraria ; din scindurile care au mai ramas , stranepotii lui Noe au construit o punte peste riul Iordan , care s-a numit Puntea Sfinta , cei care o treceau erau datori sa spuna o rugaciune .

Crucea si Iosif =in timpul unei batalii pentru a scapa de urmaritori , oamenii au taiat puntea , care a fost luata de ape , si , astfel , scinduri din pomul vietii au ajuns la un lemnar din Nazaret , pe nume Iosif , logodnicul Sfintei Fecioare Maria , care stia din spusele batrinilor istoria pomului lui Adam ; Iosif a luat scindurile si le-a dus acasa unde a facut din ele o masa . Cind a fost amenintat de Irod , regele Iudeii(37i.Chr-4d.Chr), Iosif a fugit in Egipt impreuna cu Maria si pruncul Iisus , iar casa si lucrurile lor au fost jefuite , masa fiind luata de un mestesugar din Ierusalim , ruda cu cizmarul Isac Lachedem . Timp de 20 de ani ramasitele mesei au ramas sub un hambar , pentru ca nimeni nu le putea prelucra , din cauza tariei se a greutatii lor . In ziua in care norodul a cerut iertarea lui Baraba si moartea Mintuitorului Iisus , Lachedem a mers la ruda sa cu un fierar , a taiat masa si i-a facut gauri cu fierul inrosit in foc injghebind crucea pe care a fost rastignit Hristos .

Simbolul crucii in crestinism =daca , pina la invierea lui Iisus Hristos , crucea a fost obiect de tortura , pe ea fiind rastigniti cei mai mari raufacatori , de la mintuirea lui Hristos aceasta a devenit obiect sfint , pentru ca ea a fost sfintita de singele Lui , varsat de El pentru impacarea omului pacatos cu Dumnezeu . Normele privind modul de cinstire a crucii crestine au fost hotarite de sinodul ecumenic de la Niceea , din anul 787, cind s-a precizat ca ea se cinsteste ca si icoanele , ducindu-ne cu gindul la Cel care a fost rastignit pe ea , si nu inchipuiiiindu-ne-o ca pe un idol . Crucea este cinstita de toti crestinii , fiind altarul de jertfa al Domnului , dar si cumpana dintre vechi si nou , balanta dintre adevarata cinste si falsa evlavie .

Sfintul Ierarh Calinic de la Cernica = din toamna anului 1955 pina in prezent alaturi de moastele unor sfinti straini pe pamintul nostru , avem si moastele Sfintului Ierarh Calinic de la Cernica , episcopul Rimnicului ; el este pretuit de calugari , ca un mare parinte si povatuitor duhovnicesc al monahilor , iar de mireni este pretuit ca un mare facator de minuni si vindecator al suferintelor omenesti . Pentru romini , Sfintul Calinic de la Cernica ramine un mare povatuitor sufletesc , un sfetnic neintrecut pentru cei abatuti ; un doctor fara de arginti pentru cei bolnavi , un povatuitor si intemeietor de manastiri pentru toti calugarii din tara noastra ; numele Sfintului este legat de doua manastiri de renume : Cernica si Frasinei ; iar pentru darul facerii de minuni Sfintul Calinic este legat de toate manastirile , de toti credinciosii care ii cer ajutorul , caci ramine un mare rugator pentru noi toti inaintea tronului Preasfintei Treimi .

Sfintul Ierarh Calinic era de loc din Bucuresti , nascut la 7 octombrie 1787 ; in anul 1807 , la 20de ani , intra ca frate la Manastirea Cernica , sub vrednicul staret , cuviosul Timotei ; la 3 decembrie 1808 este hirotonit ierodiacon ; dupa cinci ani , la 13 decembrie 1813 , este hirotonit preot , datorita vietii lui cu totul alese , postea zilnic , se ruga neincetat , facea sfinta ascultare cu desavirsita supunere ; la 20 septembrie1815 , Cuviosul Calinic , a fost facut duhovnic de mitropolitul Nectarie al Ungro-Vlahiei . In anul 1816 , la 3martie marele staret Timotei si-a dat obstescul sfirsit , iar la 13 decembrie1818 Cuviosul Calinic este ales staret de obstea Manastirii Cernica ; la 14 septembrie 1851 , este ales episcop la Rimnicu Vilcea ; ca episcop la Rimnicu Vilcea , Sfintul Calinic s-a dovedit la fel de devotat pentru Biserica lui Hristos , la fel de iscusit in pastorirea sufletelor omenesti , a fost un slujitor plin de Duhul Sfint , un calugar smerit si cuvios si un episcop cu viata sfinta si facator de minuni ; in anul 1863 a intemeiat renumita Manastire Frasinei cu rinduiala atonita , in care nu intra femei .

Impovarat de ani si obosit Sfintul Ierarh Calinic se retrage din scaunul de episcop la 24 mai 1867 si dorind sa fie inmormintat la manastirea de metanie , revine la Cernica ; aici a mai trait un an in boala si pregatire pentru vesnicie , iar la 11aprilie1868 , in zorii zilei , Sfintul Ierarh Calinic , rezemindu-si capul pe pieptul ucenicului sau Ghermano , si-a dat sufletul in miinile lui Hristos , la virsta de 81de ani . Potrivit testamentului lasat , Sfintul Calinic a fost ingropat in pridvorul bisericii Sfintul Gheorghe din ostrovul mare .

Dupa 87 de ani , in anul 1955 , Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romine a hotarit canonizarea Sfintului Calinic ; a fost o sarbatoare a intregii Biserici rominesti , o marturie a Ortodoxiei noastre vii si lucratoare si un act de recunostinta adus primului sfint canonizat al neamului nostru , care a fost si ramine Sfintul Calinic de la Cernica .

Minuni savirsite de Sfintul Calinic de la Cernica = intr-o vreme se terminase faina pentru piine din manastire , iar Sfintul Calinic , staretul Cernicai , a spus parintilor : "Sa avem nadejde la Maica Domnului si la Sfintul Ierarh Nicolae si nimic nu ne va lipsi ". Intr-adevar , dupa ce au citit paraclisul Sfintului Nicolae , indata au venit la arhondaric doi oameni necunoscuti cu un car mare plin cu saci de faina de griu , pe care stapinul lor ii donase manastirii .

O femeie din Bucuresti , s-a imbolnavit de cancer , a stat in spital pina s-a generalizat cancerul in tot corpul , dupa care a fost trimisa acasa sa isi astepte sfirsitul . Rudele auzind de minunile Sfintului Calinic , au dus-o la Cernica pentru Sfintul Maslu ; femeia a venit de mai multe ori si s-a rugat cu atita credinta , incit dupa citeva Sfinte Masluri a inceput sa se simta tot mai bine , pina s-a vindecat complet ; aceasta minune s-a petrecut in vara anului 1965 .

In folclorul vechi rominesc , Craciunul venea cu un car ceresc de aur , asa cum se cuvenea unui zeu solar , in preajma solstitiului de iarna ; atunci se deschideau cerurile , se faceau ursirile pentru noul an , se urau colinde magice , iar timpul se reinoia .  " Sus , la dalbe manastiri / La cel jet de aur scris / Sede Mos Craciun batrin / Si cu bunul Dumnezeu / Iar la rind cu ei statea / Blinda Maica Precista / " -o straveche colinda .   " Craciunul batrin " din colinda se refera la un zeu solar stravechi , specific teritoriilor locuite de geto-daci , identificat de romani cu zeul Saturn si de arieni cu zeul Mithra ; pe acestia oamenii ii celebrau aprinzind focuri mari in prag de iarna , pentru ca lumina era darul suprem pe care il puteau primi in anotimpul cel mai intunecat  cel mai rece , cind toata natura se ascunde se " coconeste" pentru a renaste . Ritualul aprinderii butucului in noaptea Craciunului insemna izbucnirea bucuriei in mii de scintei de foc ; copiii mergeau pe la case si urau , iar oamenii le puneau in traistute tot ce aveau mai bun : fructe , prajiturele cu miere si colaci . Bradul , arborele consacrat Maicii Preciste , era purtat impodobit de uratori pe ulitele satului . Pomul de Craciun a fost preluat din acest obicei ; incinerarea butucului in noaptea de Craciun simbolizind moartea si renasterea , si aprinderea facliilor pe la case insemna triumful luminii asupra intunericului . Obiceiul a fost atestat la romini , aromini , letoni si sirbo-croati . In zilele noastre , pe linga calendarul ortodox , mai circula inca acel calendar ritualic , ramas din sarbatorile pre-crestine , transmis folcloric , prin care se indica timpul optim pentru arat si semanat , pentru petit si logodit , pentru aflarea ursitei .

A mai trecut un an . Vine Craciunul . Pruncul din iesle se mai naste o data , chiar si pentru cei care vor trai sarbatoarea cu ochii in televizor . Sleit sufleteste sa fii si este imposibil sa nu simti magia care te cotropeste , fara sa te intrebe daca o primesti , un fior , o presimtire care se tese in fire subtiri , de beteala , cerul , pamintul , zborul pasarilor si copacii desfrunziti ; amintirile ce le avem din copilarie - colindele , bradul , luminarile aprinse - dar magia sarbatorii e mult mai veche , de sorginte nepaminteana , sadita in clipa cind Dumnezeu ne-a pus palma pe frunte , insemnindu-ne pe toti , cu lumina lui . Unii o mai avem , altii am pierdut-o , dar de Craciun ea se aprinde in vrednici si nevrednici , ograda Craciunului nu are porti . In suflet Craciunul a venit cu mult inainte , e nevoie de liniste de ginduri albe precum zapada ca sa ne convingem ca este acolo , ca bate odata cu inima .

          NASTEREA   DOMNULUI

Pe cer , in noaptea ceea , ardea un colb de stele

Deasupra omenirii cu pacatoase gloate ,

Cu regi , pe fruntea caror sclipeau coroane grele ,

Cu-mparatii supuse pe veci pieirii toate....

Si-atunci , in noaptea ceea senina si adinca ,

Zarira Magii lumii , pe cer , o mare stea ,

O stea straluminata , nemaivazuta inca ,

Si-au fost purces , cu daruri , calauziti de ea !

Caci,-cititori in stele fiind in noaptea humii ,-

Trei Magi stiau ca vine , cu stralucire foarte ,

Iisus-Mintuitorul sau Imparatul lumii ,

Cel Care-avea sa calce cu moartea peste moarte ?....

Ei au stiut ca-n lume Cel care-avea sa vina ,

Va-ntuneca , prin Mila-I , toti regii si-mparatii :

La slabi , va da toiege , la orbi va da lumina ,

Va satura flaminzii , va adapa-nsetatii ....

Si L-au aflat pe-Acela a Carui sfinta mila ,

Ca soarele venit-a pe oameni sa-i mingiie ,

Si Magii-ngenuncheara pe umeda argila ,

Si daruri I-au dat : aur  si smirna si tamiie !...

Atunci , berbecii , boii , viteii si asinii ,

Cu-al rasuflarii abur , au incalzit pe-Acel

A Carui sfinta frunte urma s-o-ncinga spinii ,

Si-n cue mari , pe Cruce , sa-L bata Israel !...

Nasterea Pruncului Sfint a stirnit in toata lumea o mare framintare . In fiecare zi , multimi de oameni veneau sa-L vada , aducind cu ei fel de fel de daruri .     In apropierea staulului in care se nascuse Iisus , cresteau trei copaci : un palmier , un maslin si un brad . Vazindu-i trecind pe sub crengile lor pe toti acei oameni , cei trei copaci au simtit si ei dorinta sa-i daruiasca ceva lui Iisus .

--O sa-mi intind cea mai mare si mai frumoasa dintre ramuri , ca sa-i fac umbra , zise palmierul .

--Iar eu o sa storc uleiul din maslinele mele , ca sa-i ung piciorusele , spuse maslinul .

--Si eu ce i-as putea darui Copilasului ? intreba bradul .

--Tu ? se mirara cei doi . Ce-ai putea tu sa-I dai ? Acele tale ascutite l-ar intepa , iar picurii de rasina sunt prea lipiciosi .

Bietul brad spuse cu tristete : aveti dreptate , nimic din ce am eu nu este demn de-a fi daruit .

Un inger aflat prin preajma auzi vorbele bradului , i se facu mila de el si se hotari sa-l ajute . Pe cer , stelele se aprindeau una dupa alta . Ingerul zbura la ele si le ruga sa coboare si sa se aseze pe ramurile bradului , care incepu de indata sa raspindeasca lumina in jurul lui . Vazind-o , ochii Copilului Iisus stralucira de fericire , iar el se porni sa rida si sa dea din minute . Mult mai tirziu , oamenii au inceput sa inalte , an de an , in fiecare casa , in ajunul Craciunului , un brad impodobit cu luminari aprinse , asemanator cu cel ce raspindise lumina in fata staulului . Bradul a fost , asadar rasplatit pentru modestia lui .

Traditia bradului de Craciun coboara din tarile nordice ale Europei , acolo unde a fost asociata cu sarbatoarea crestina a nasterii lui Cristos . Germanii au fost primii care au aprins in pom luminari , asezindu-i la radacina ieslea din Betleem , cu magi si animale cioplite din lemn , adunate in jurul Pruncului Sfint . In anul 1500 , in plin Ev Mediu , brazii au fost asezati in portile caselor , ca semn al nasterii lui Iisus . In anul 1837 , in ajunul Craciunului , Helene de Mecklenburg , ducesa de Orleans , a avut ideea inaltarii unui brad urias in inima Parisului , pe Champs - Elysees , introducind astfel acest obicei in Franta , de unde a ajuns repede si la noi .

Putine popoare nutresc un sentiment atit de puternic de iubire si fratie cu bradul , precum rominii ; bradul insoteste omul in rai si coboara cu el si in infernul tenebrelor , Bradul ii insoteste pe romini de-a lungul intregii vieti , in ceremoniile care le marcheaza existenta . La nasterea unui copil , parintii aleg din padure un brad tinar - fratele noului nascut - si spala pruncul in apa aromata cu cetina . Cind un baiat se insoara , prietenii lui se duc in padure si-i aduc un brad de nunta care trebuie sa aiba virsta si inaltimea mirelui ; bradul este inaltat in curtea miresei , iar baietii si fetele se-nvirt in jurul lui , dansind si cintind ; acest gen de ritual are menirea de a alunga nenorocul din viata tinerei perechi .

Inalti si frumosi , cu cetina lor vesnic verde , simbol al tineretii fara de batrinete , brazii sunt asociati cu bucuria vietii , cu nuntile si cu sarbatorile care celebreaza viata .

In amintirea fiecarui copil , exista o seara aparte , cea 5 decembrie ; este sarbatoarea Sfintului Nicolae , mosul care ne aduce bucurie si daruri copiilor . In traditia populara Mos Nicolae (in Transilvania este numit Sinnicoara), este un mos cu barba alba care apare in noaptea de 5 spre 6 decembrie . Aceasta sarbatoare este considerata un moment  in care lumina biruieste intunericul , inchipuind victoria binelui . Se pare ca , la Craciun , atunci cind se deschi cerurile , Sfintul Nicolae poate fi vazut stind la masa imparateasca chiar linga Dumnezeu .

Mitropolitul Laurentiu Streza spunea ca  "pilda Sfintului Ierarh Nicolae se cuvine sa fie urmata si de noi , crestinii de astazi . Sa-i urmam in credinta , in nadejde , dar mai ales in dragoste . Iar dragostea sa ne-o aratam prin responsabilitatea fata de familie si fata de copiii nostri si apoi prin faptele bune fata de semenii nostri aflati in necazuri , lipsuri si incercari ".

Dumnezeu ne are mereu in inima Lui . Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem . Dumnezeu ne accepta si ne iubeste neconditionat : " Te iubesc fiule (fiico) . Fii sigur ca te iubesc si sa sti ca sunt alaturi de tine ".

Trebuie sa intram in templul launtric cel putin o data pe zi si sa facem acest lucru nu pentru a cere favoruri sau lucruri materiale , sa-i cerem sa-i simtim iubirea in adincurile inimii noastre : "Doamne , cer prezenta ta in viata mea astazi . Fie sa-Ti simt iubirea si sa stiu ca esti alaturi de mine in tot ceea ce gindesc , in tot ceea ce spun si in tot ce fac ".

Nu-L putem cunoaste pe Dumnezeu daca nu suntem prezenti linga El ; sa ne facem timp pentru a medita , pentru a contempla si pentru a ne ruga : "Doamne , fa-ma pe mine instrumentul Pacii Tale (Sf. Francisc)". Pentru a fi un instrument al pacii lui Dumnezeu , sa ne dedicam un timp sa experimentam acea pace , sa o raspindim si asupra celor din jurul nostru .

Hristos este expresia iubirii lui Dumnezeu in lume , este prezenta vie printre noi . Dumnezeu ne trimite iubire , emana iubire pura , cuprinde toate fiintele in acceptarea sa neconditionata . In imbratisarea Lui , simtim pace .

Toti oamenii sunt raniti si toti trebuie sa-si faca timp sa se vindece .Suferinta este de regula un indemn sa ne trezim , care ne motiveaza sa-i dam atentie ranii si sa incepem sa ii dam iubire . Tot ce inseamna vindecarte conste in principal in a-i da iubire acelei parti din noi insine care nu se simte iubita sau demna de a fi iubita ; iubirea de care este nevoie e iubirea neconditionata , nu conditionata . Iubirea neconditionata este bazata pe acceptare ; noi acceptam rana deoarece se afla acolo si ne cere atentie . A-i da atentie , intelegere , acceptare , iubire si compasiuniie ranii reprezinta primul pas spre vindecare . Totul tine de a veni spre iubire si de a ne accepta neconditionat , asa cum suntem . Prin iubirea si acceptarea propriei persoane , vindecarea este posibila . Iubindu-ne pe noi insine , devenim un far de lumina si o forta de vindecare .

" Dumnezeu dragoste este , si cel ce ramine intru dragoste intru Dumnezeu ramine si Dumnezeu intru el " (Ioan, IV,66)

Dragostea are vremea ei de ispita , ca si vremea de veselie ; si aceasta viata , intreaga nu trebuie sa fie de cit o necontenita indeletnicire de dragoste sau savirsirea unei mari jertfe , al carui pret va fi o viata vesnica sau o dragoste neschimbata .  "Asa a iubit Dumnezeu lumea , incit si pe Fiul sau unul-nascut l-a dat (Ioan ,III,16). Si dragostea noastra pentru Dumnezeu nu poate sa se arate de cit printr-o jertfa , nu egal , caci aceasta e cu neputinta , ci asemanatoare prin daruirea intregii noastre fiinte sau prin o perfecta supunere a mintii , a inimii si a simtirilor noastre la vointa aceluia care ne-a iubit asa de mult .

"Bine esti cuvintat tata ceresc , tata al Domnului nostru Iisus Hristos , ca te-ai indurat a-ti aduce aminte in saracia mea . O parinte al indurarilor si Dumnezeule a toata mingierea , multumesc tie ca binevoiesti a ma mingiia pe mine nevrednicul in necazul meu . Te bine-cuvintez in toata vremea si te laud impreuna cu unul nascut Fiu al tau si cu duhul sfint mintuitorul in vecii vecilor . O Doamne Dumnezeul meu , dragostea mea cea sfinta ! cind ai veni sa faci locas in inima mea , saltar-ar de bucurie toate cele din launtru ale mele , Tu esti nadejdea mea si scaparea mea in ziua necazului meu ".

Doua aripisunt pe care omul se inalta mai presus de cele pamintesti : curatenia si simplitatea ; simplitatea in scop si curatenia in dragoste . Simplitatea cauta pe Dumnezeu , curatenia il afla si-l gusta . Binele ce ai a-l face afara , nu te tulbura intru slobozenia duhului tau , daca inauntrul tau vei fi stapin pe patimi . Cind in faptele tale nu cauti fara numai la cea ce place lui Dumnezeu , si la folosul aproapelui , atunci te vei bucura de adevarata slobozenie a duhului . Daca inima ta ar fi curata , toata faptura ar fi pentru tine o oglinda a vietii si o carte plina de sfinte invataturi . Ca nu este faptura atit de mica si neinsemnata care sa nu poarte in sine o icoana a bunatatii dumnezeiesti .

De ai fi inauntrul tau bun si curat , atunci ai vedea si ai pricepe fara piedica toate . Inima curata strabate cerul si iadul . De este vreo bucurie in lume , caut-o in omul cu inima curata ; este strimtoare si nacaz pe pamint , intreaba pe omul cel cu constiinta rea , ca el mai bine le cunoaste . Precum fierul pus in foc pierde rugina , si se face numai foc , asa si omul , dat cu totul in mina lui Dumnezeu , se dezbraca de partea trupeasca a fiintei sale si se imbraca in alt om nou .

" Fericiti cei curati cu inima , ca aceia vor vedea pe Dumnezeu " (Math. V.8)