Biserica Ortodoxa serbatoreste pe 25 martie, praznicul Bunei Vestiri (Blagovestenia), cind Arhanghelul Gavriil o anunta pe Sfinta Fecioara Maria ca a fost aleasa sa il nasca pa Iisus. Este ziua cind avem dezlegare la peste, in care cucul cinta pentru prima oara si pe care oamenii trebuie sa o intimpine veseli, imbracati curat, cu stomacul plin si cu bani in buzunare.

   Ingerul i s-a inchinat Sfintei Fecioare : ,,Binecuvintata esti tu intre femei!" (Luca1.28). Apoi i-a spus vestea : ,,Si iata vei lua in pintece si vei naste fiu si vei chema numele Iisus! (Luca1.31). Era cea mai mare cinste pe care Dumnezeu o putea incredinta unei femei.

   Buna Vestire a Nasterii lui Hristos a fost adusa la cetatea din Galileea, Nazaret, punctul de plecare al mintuirii neamului omenesc. Nazaret, in limba ebraica inseamna sfintenie. Astfel, Arhanghelul Gavriil este primul care a rostit numele Iisus. Scena Bunei Vestiri este infatisata de obicei, pe usile iconostaselor - pereti ce despart altarul de restul bisericii, simbolizind usile Imparatiei Ceresti. Conform traditiei, de Buna Vestire este bine sa se puna piine si sare pe pragul usilor pentru hrana ingerilor.

   In calendarul nostru popular, Buna Vestire este cunoscuta sub denumirea de Blagovestenie sau Ziua Cucului. Cucul ocupa un loc central in cadrul sarbatorii, fiind pasarea care anunta sosirea primaverii. Traditia spune ca primul sau cintec, care are loc de obicei la Buna Vestire, trebuie sa fie asteptat de toti oamenii in haine curate, veseli, cu stomacul plin si cu bani in buzunare. Daca primul cintec ale cucului este auzit pe stomacul gol, in partea stinga sau in spatele omului, este semn de rau augur. De asemenea in unele sate care pastreaza obiceiul, flacaii si fetele il intreaba pe cuc : ,,Cucule voinicule / Citi ani imi vei da / Pina m-oi insura(marita)?/. Daca pasarea tace, aceasta inseamna casatorie grabnica, iar fiecare cintat este socotit un an de asteptare. Traditia populara a facut din cuc un simbol al nestatorniciei, al dragostei tainuite, numita in popor si ,,boala cucului".

   Traditia mai spune ca, de Buna Vestire, oamenii nu au voie sa se certe, pentru ca vor avea necazuri tot anul. In Bucovina, in aceasta zi nu se pun oua la closca, pentru ca se considera ca ar putea iesi pui cu doua capete si patru picioare. In unele zone, pentru a avea roade bogate in livezi, pomii se ameninta cu toporul si se stropesc cu tuica. Tot acum, gospodarii din Maramures aduna lucrurile de prisos de prin curti si le dau foc, ritualul fiind denumit Noaptea focului. Pentru ca estedezlegare la peste, se spune ca acela care gusta peste de Buna Vestire se va simti tot anul ca pestele in apa. In sud-estul tarii se aprind focuri in marginea cimitirelor pentru a se da de vaste mortilor ca a venit primavara, se fac pomeni si praznice, iar in bisericile care poarta hramul Buna Vestire, se fac slujbe mari.

A fost odata ca niciodata o insula unde locuiau toate sentimentele. Intr-o zi, au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toata lumea si-a reparat barcile si a plecat. Iubirea a fost singura care a ramas pina in ultimul moment. Cind insula era inundata aproape in intregime, Iubirea s-a decis sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe linga Iubire intr-o barca mare eleganta. Iubirea i-a spus: ,,poti sa ma iei si pe mine cu tine?" Bogatia a raspuns : ,,nu,nu pot, am barca plina de aur si argint, nu mai este loc pentru tine aici." Iubirea a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea de asemenea intr-o barca frumoasa : ,,Vanitate, te rog ajuta-ma" ,,Nu pot sa te ajut Iubire, esti uda si asta ar putea sa-mi strice barca", a raspuns Vanitatea. Tristetea era prin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul : ,,Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine". ,,Oh....Iubire, sunt asa de trista incit am nevoie sa fiu singura". Fericirea a trecut si ea pe linga Iubire, dar era asa de fericita incit nici macar nu a auzit cind a strgat-o Iubirea. Deodata, s-a auzit o voce : ,,Vino Iubire, te voi lua cu mine!" Era un batrinel. Iubirea s-a simtit atit de binecuvintata si bucuroasa incit a uitat sa intrebe ce nume avea batrinelul. Cind au ajuns pe uscat, batrinul si-a vazut de drumul lui. Iubirea, realizind cit de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere : ,,Cine m-a ajutat". ,,A fost Timpul", a raspuns Cunoasterea. ,,Timpul? Dar de ce m-a ajutat Timpul?" Cunoasterea a zimbit si cu o adinca intelepciune i-a raspuns : ,,Deoarece numai Timpul este capabil sa inteleaga cit de minunata este Iubirea".

...fericiti cei care stiu sa rida de ei insisi : nu vor inceta sa se distreze

...fiintele umane cele mai fericite nu poseda mare lucru, ele sunt

...fericiti cei care stiu sa distinga o pietricica de un munte : vor evita multe neplaceri

...secretul fericirii nu este sa faci ce-ti place, ci sa-ti placa ceea ce trebuie sa faci

...fericiti cei care stiu sa asculte si sa taca : vor invata multe lucruri noi

...fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata : dar pentru cautarea ei, merita sa alergi toata viata

...fericiti cei care sunt atenti la cererile celorlalti : vor fi impartitori ai bucuriei

...cind altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei

...fericiti veti fi daca veti sti sa priviti cu atentie la lucrurile mici si cu pace pe cele importante : veti ajunge departe in viata

...alergind dupa fericire, pina departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape

...fericiti sunteti daca stiti sa apreciati un zimbet si sa uitati o ofensa : drumul vostru va fi mereu insorit

..daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur lucru nu : Fericirea

...fericiti sunteti daca veti sti sa interpretati cu binevointa atitudinea celorlalti, chiar impotriva aparentelor : veti fi considerati naivi, dar acesta este pretul iubirii

...fericiti cei care gindesc inainte de a actiona si se roaga inainte de a gindi : vor evita multe greseli

...cind o usa se inchide, o alta se deschide, dar deseori ne uitam atit de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi

...fericiti sunteti mai ales voi cei care stiti sa-L recunoasteti pe Domnul in toti cei pe care ii intilniti : ati gasit adevarata lumina si adevarata pace

...fericirea este o calatorie, nu o destinatie ; sa ai parte de o calatorie pe cinste..

   Sa ierti inseamna sa-ti reamintesti

...ca nimeni nu e perfect

...ca fiecare din noi se impiedica, chiar cind ne dorim mai mult sa stam drept

...ca fiecare spunem lucruri, pe care ne-am fi dorit sa nu le rostim niciodata

   A ierta inseamna sa-ti amintesti cu adevarat...

...ca omul e mult mai mult decit propriile greseli

...ca adesea suntem mult mai buni si mai intelegatori

...ca acceptind defectele altora, invatam sa le acceptam si pe ale noastre

...ca sansele sunt destul de mari ca in curind sa avem nevoie noi insine de iertare

...ca viata ne rezerva uneori imprejurari carora cu greu le facem fata.

A ierta inseamna sa tii minte ca ai in inima ta puterea de a o lua de la capat, iarasi si iarasi...

Asa ca incearca sa ierti, iarasi si iarasi.

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti...cu toate acestea, IARTA

Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse... cu toate acestea FII  BUN

Daca ai succes poti cistiga prieteni falsi si dusmani adevarati... cu toate acestea CAUTA  SUCCESUL

Dca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela... cu toate acestea FII  CINSTIT  SI  SINCER

Ceea ce construiesti in ani, altii pot darima intr-o zi... cu toate acestea CONSTRUIESTE

Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi... cu toate acestea FII  FERICIT

--Binele pe care-l faci azi, oamenii il vor uita miine... cu toate acestea FA  BINE

--Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de-ajuns, cu toate acestea DA-I  LUMII  TOT  CE  AI  MAI  BUN

La urma urmei, este intre si DUMNEZEU

N-a fost niciodata intre tine si ei, ORICUM!

         (Poem scris de Maria Tereza si este gravat pe zidul casei de copii din Calcutta)

   Un pictor a zugravit un tablou cu Iisus batind la usa . Intr-o zi, a venit la el un prieten. Acesta, vazind tabloul, ii zice : este foarte frumos tabloul, insa ai uitat ceva. Observ ca la usa unde bate Iisus, lipseste zavorul.

- Pictorul i-a raspuns : ai dreptate, insa asa trebuie sa fie. Usa la care bate iisus este fara zavor pe dinafara, pentru ca este inchisa pe dinauntru. Iisus bate la usa si asteapta sa fie invitat. El nu forteaza usa. El bate o data si, daca nu i se deschide, bate a doua oara si mai tare si, daca nici atunci nu i se deschide, bate a treia oara si cu mai multa putere....

Iisus a batut la usa sufletului tau.

Oare L-ai auzut?

   In aceasta zi, biserica ii serbeaza pe cei 40 de Mucenici din Sevastia ; femeile fac mucenici (sfintisori ) in forma de opturi, pe care-i duc la biserica pentru a-i imparti apoi la sareci ; se beau 40 de pahare de vin sau de tuica pentru a fi ,,sanatos si sa nu se lipeasca bolile"; in zorii zilei, in mijlocul bataturii se ard gunoaiele de prin curti, de la vite si din casa ; cei din familie sar peste foc, astfel incit fumul sa le patrunda pe sub haine ca ,,sa fie feriti de cele rele"; si in mijlocul satului se fac focuri si se bate pamintul cu maiul pentru a iesi caldura si iarba din pamint, dar si pentru a alunga frigul ; este ziua in care este bine sa se pomeneasca aratul ; tot acum se intorc si berzele iar cum va fi vremea in aceasta zi, asa va fi toata primavara ; daca va ingheta si va fi frig, este semn ca iarna va continua pina de Sfintul Gheorghe(23aprilie).

--TRADITII = Mucenicii sunt mijlocitori intre oameni si sfintii cei mari si Dumnezeu ; se spune ca au fost aruncati intr-un iaz, unde au inghetat ; se face foc, sa se incalzeasca mucenicii acestia ; se spune ca in dimineata acestei zile se aleg patruzeci de sfinti de o patre si patruzeci de alta ; un sarac lipit pamintului a cerut unui bogat sa-l ajute sa are si el ; bogatul nu i-a dat boii si plugul decit in ziua de 40 de Mucenici, desi saracul ii spusese ca-i sarbatoare ; au venit la el sfintii si l-au intrebat de ce lucreaza in acea zi iar el le-a spus necazul ; l-au indemnat sa-si continue lucrul iar in toamna i-au dat rod de patruzeci de ori sporit ; cel bogat s-a minunat de asa belsug, iar saracul i-a istorisit intimplarea ; in anul urmator de Mucenici a arat omul bogat ; Sfintii au venit la el si l-au apostrofat, iar toamna i-au dat recolta de patruzeci de ori mai mica.

--OBICEIURI : PORNIREA PLUGULUI : in Bucovina exista traditia ca in aceasta zi (sau a doua zi) sa se scoata plugul si sa se mearga cu el la arat ; dupa ce au tras in mijlocul ograzii, iese stapina casi cu o cofa in care se afla apa si un strut de busuioc, cu un topor, cu tamiie aprinsa, o bucata de piine si putina sare, se apropie de plugul cu boi si de plugari, ii afuma cu tamiie si ii stropeste cu aghiazma zicind : ,,cit de curata/ e tamiia/ si aghiazma/ asa de curati/ si voi sa umblati/ nicicind sa nu dati/ peste vreun moroi/ sau vreun strigoi/ sa va faca rau/ ; dupa ce a inconjurat, a tamiiat si a stropit de trei ori boii, plugul si carul cu boi, precum si pe plugari, apa ramasa este varsata pe picioarele boilor, piinea si o parte din sare este data plugarilor si boilor pentru a o minca, iar tamiia si toporul sunt puse jos dinaintea boilor, pentru ca acestia, dinainte de plecare sa treaca peste ele ; femeile duc macinici la biserica, la intoarcerea acasa dau de pomana rudelor si la saraci, pentru sufletul mortilor

--PENTRU BUNUL MERS AL VIETII SI AL TREBURILOR : Mucenicii ne scapa de patruzeci si sute de mii de nacazuri ; in ziua de Mucenici toate gunoaiele se ard ca sa vie primavara mai curind ; cum au incetat Babele, Mosii indata incep a bate cu tobele sau cu ciocanele in pamint, anume ca acesta sa se dezghete sa intre gerul si sa iasa caldura, sa creasca iarba verde ; in ziua de patruzeci de mucenici se sarbatoreste de fete si martisorul ; martisorul se pune pe un maracine inflorit ce se zareste de fata pentru prima data ; fetele merg acolo si pun martisorul pe maracinele inflorit pronuntind urmatoarele cuvinte : ,,imi dau smoala de pe mine si iau floarea de pe tine".

--APARATOR DE RELE SI DURERE : cei mai multi nu lucreaza in aceasta zi lucruri grele si cu deosebire femeile nu lucreaza, mai cu seama lucruri femeiesti, ci tin si o serbeaza, parte pentru ca toti sfintii din an se string in aceasta zi spre a lua parte la liturghie cu sobor pentru ca sfintii dezgheata in aceasta zi pamintul si apa ; nu se lucreaza in aceasta zi de teama ca vor fi loviti cu maciucile, caci se zice ca Mucenicii dau cu maciucile in aceasta zi .

--DESPRE MUNCILE CIMPULUI : sunt semanate (facindu-se patruzeci de matanii) legume ca usturoi, ceapa, varza crezind ca toate legumele semanate in aceasta zi nu vor fi mincate de viermi sau omizi, legumele vor rodi inseptit sau chiar de patruzeci de ori mai mult ca altadata, toamna nu putrezesc sau se prind mai lesne .

--DESPRE VREME : daca gasesc pamintul inghetat, il dezgheata ; daca ingheata spre ziua de patruzeci de sfinti si mai ingheata inca patruzeci de nopti dupa aceea, toamna va fi lunga si buna, bruma va cadea tirziu.

    LUNI

--TRADITII : luni e ziua in care incepe orice lucru de isprava ; cum iti merge lunea, iti merge toata saptamina si mai ales lunea cea dintii la inceputul lunii ; tot lucrul ce se incepe lunea merge bine, cu spor, usor si tine mult, e trainic ; nu e bine sa se dea bani din casa in aceasta zi si cu deosebire dimineata , caci toata saptamina va trebiu sa tot dea, ci sa caute numai a lua, caci atunci va primi de pretitindeni ; cind mori mergi mai intii la Sf. Luni si te intreaba de i-ai postit ziua ; daca i-ai purtat cinstea, te ia sub scutul lui, de nu , te trimite la altii.

--PENTRU BUNUL MERS AL VIETII SI AL TREBURILOR : lunea trebuie inceput orice lucru de isprava, pentru ca Dumnezeu sa ajute a-l termina cu bine si curind ; lunea cine o posteste prelungeste zilele omului si orice dorinta ai avea se implineste ; se crede ca femeile care nu au copii si postesc lunea capata copii ; copilul nascut lunea are noroc si viata indelungata ; semanatul sa se inceapa lunea sau joia in zori, ca orice lucru insemnat pe care il face omul ; cind ti-a intrat luni incasa un om cu noroc, iti merge ca din apa, da cind ti-a intrat unul fara noroc, saracesti si flaminzesti ; de primesti bani lunea, e semn bun .

--APARATOR DE RELE SI DURERE : luni sa nu dai nimic din casa, ca dai toata saptamina si nu se tine lucrul in casa ; lunea nu e bine sa se spele rufe, caci unul de al casei se va umple de buboaie ; daca faci lautoare ori speli camasi lunea, ai sa te imbolnavesti de riie si reapan, ai sa faci paduchi si reapan, ai sa faci paduche si lindini si de purici nu te vei mintui ; sa nu dai gunoiul afara ca se imprastie gainile ; sa nu numeri lunea paserile, ca-ti mor de boala, ori iti pier ; lunea nu se ia ouale din cuibar, caci parasesc gainile ouatul in acel loc ; e de rau de plecat lunea la drum ; sa nu-ti tai unghiile lunea, martea si vinerea, ca uiti unde pui ceva, nu mai tii minte ; nu se ingroapa mortii, caci luind-o din capul saptaminii, e rau de moarte pentru cei ramasi in viata .

--MAGIE : in genere, pentru lecuit, babele descinta in zilele de post sau sec (lunea,miercurea si vinerea), ca sa sece boala.

--DESPRE VREME : daca incepe lunea a ploua, ploua o saptamina, daca incepe joia, tine doua saptamini.

( Antoanete Olteanu -Calendarele poporului romin )

   Schingiuit pina dincolo de limitele umane, batut in cuie pe cruce, cu singele siroind din rani, Iisus Hristos a mai avut puterea sa lase testamentul Sau oamenilor, prin viu grai. In cele citeva ore de agonie pe cruce, Mintuitorul a rezumat invatatura si misiunea Sa in lume, in sapte cuvinte :

   ,,Parinte, iarta-le lor, caci nu stiu ce fac" (Luca23,24) = cu ochii umbriti de durere, Hristos priveste lumea pe care venise s-o mintuiasca, aratindu-si si in acest ceas greu grija pentru oameni. El nu ii condamna pe ucigasi. Primul lui cuvint de pe cruce este unul de iertare fata de cei care IL rastigneau, aducind aminte de porunca iubirii, care se extinde si asupra vrajmasilor. Totodata Hristos a subliniat un adevar : ca facatorii de rele nu constientizeaza adevaratele consecinte ale faptelor lor. ,,Omorindu-l pe cel drept, ei se omoara in fapt pe sine, in vreme ce pe drept il proslavesc. Calcind legea lui Dumnezeu, ei nu vad piatra de moara ce se pogoara nevazut asupra lor ca sa ii macine", spune Sf. Nicolae Velimirovici.

   ,,Adevarat zic tie : astazi vei fi cu Mine in Rai " = in acelasi duh al iubirii iertatoare este si a doua rostire a lui Iisus Hristos. El binecuvinteaza pocainta si dreapta marturisire a tilharului, aratind ca Raiul poate fi cistigat si in ceasul al doisprezecelea, de cel care crede cu adevarat. Astfel se implineste profetia ca multi pacatosi(vamesi) vor dobindi Imparatia Cerurilor, inaintea celor care s-au socotit drepti. Cu alte cuvinte, nimeni nu este pierdut in mod irecuperabil pina la sfirsit, iar judecata lui Dumnezeu ramine in sine o taina, pentru ca nu poate fi anticipata. Dumnezeu asteapta de la noi si cea mai mica dovada de credinta, si cea mai firava intentie de mintuire, pentru a ne putea salva.

   ,,Femeie, iata fiul tau !... Iata mama ta ! " (Ioan19,26-27) = Hristos le-a vorbit intii pacatosilor, care au mai grabnica nevoie de grija si mila. Apoi celor curati si drepti, Maicii Sale si lui Ioan, ucenicul cel mai iubit, incredintindu-i pe unul altuia, ca temelie a Bisericii Sale, instituite atunci, la picioarele crucii. Maica Domnului este astfel consfintita ca Mama ocrotitoare a intregului neam crestinesc, care la rindu-i este chemat sa vagheze asupra Bisericii materiale, masura vie a dragostei lucratoare si a comuniunii in Duhul Sfint.

   ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit ? (Matei27,46; Marcu15,34) = Este strigatul omului Iisus, care marcheaza cele doua naturi ale Mintuitorului : umana si divina. Iisus, care se rugase cu sudori de singe in Gradina Ghetsimani si ceruse, infricosat, sa se treaca paharul patimirii de la El, dar care, in cele din urma, se incredintase voii Tatalui ceresc, striga acum ca un om doborit de durere. Natura divina nu-L proteja, El suferea ca un om. Si asa trebuia sa se intimple, caci vesnicul Fiu al Lui Dumnezeu S-a intrupat ca om, tocmai pentru a putea sa sufere si sa moara, cu trup si suflet de om, ispasind pentru pacatele omenirii. Atit de mult il iubeste Dumnezeu pe om incit L-a dat pe insusi fiul Sau mortii, pentru ca numai prin singele Lui puteau fi ridicate pacatele omului si deschise portile Raiului.

   ,,Mi-e sete " (Ioan19,28) = Rastignitului i se scursese singele. Moartea ii dadea tircoale cu febra ei. Iar soarele ii apunea pe fata arzator. Sigur ca ii era sete, dar gura de apa care i se da oricui, I-a fost refuzata Lui, fiul lui Dumnezeu. Omul I-a dat otet Celui care avea sa-i daruiasca viata si mintuire. Setea Domnului insa este mai mult decit setea de apa a omului, este setea Fiului lui Dumnezeu, de dragostea omului, si setea Fiului Omului, dupa Dumnezeu.                          Prin acest cuvint, Hristos incearca mila omului, iar soldatul roman care ii intinde  buretele inmuiat in otet dovedeste o picatura de mila, chiar daca acoperita de rautate -dupa cum talmaceste Sf. Nicolae Velimirovici.

   ,, Parinte, in miinile Tale imi dau duhul " (Luca23,46) = Fiul isi incredinteaza sufletul in miinile Tatalui Sau. Sufletul omului se intoarce in sinul lui Dumnezeu, de unde a fost dat, iar Fiul este gata de intoarcerea in slava din care a venit, caci ,,Eu si Tatal una suntem"(Ioan10,30). Fiul vesteste ca de la Tatal a venit, nu cu de la Sine putere, si tot la El se intoarce. Sf. Nicolae Velimirovici crede ca aceste cuvinte au fost rostite ,,si ca sa auda si sa priceapa budistii, pitagoreii, ocultistii si toti acei filosofi care basmuiesc despre salasluirea sufletelor celor morti in alti oameni, sau in animale, sau in plante, sau in stele si minerale.

   ,,Savirsitu-s-a " (Ioan19,30) = Rostind aceasta, Iisus nu spune ca s-a sfirsit viata, ci dimpotriva, ca s-a implinit misiunea rascumpararii si mintuirii neamului omenesc. S-a pecetluit cu singe si moarte pe pamint lucrarea cea dumnezeiasca a lui Mesia. ,,Savirsitu-s-a" nu este vestea mortii, ci a plinatatii care va sa vie si pe care nici diavolul si nici altcineva nu o mai poate impiedica. Omul din El este gata sa se sfirseasca, dar Dumnezeuul din El are con-stiinta biruintei divine de a treia zi, care va straluci, mingiia, marturisi si intari pentru vecie : Invierea !

   Denumirile populare ale lunii Martie : mart, marte, martiu, martisor;

     TRADITII

Mart e cea mai nesanatoasa luna; mart se numara din ziua de Sf.Toader si tine mai tot postul; in saptamina lui Sf.Toader, cum asfinteste soarele nu se iese din casa nici nu se aduce apa caci strigoaicele umbla cu moroaicele si cu vircolacii; mart a luat de la toate lunile cite citeva zile ca sa arate ca el e mai tare; se zice ca a chemat odata Mart pe Prier la banchet; se duce Prier si se sfatuieste cu Mai ce sa faca, sa se duca , ori sa nu se duca; ,,du-te, zice Mai, da el e sugubat, ride de oameni, tu cind te-i duce, sa iei cu tine sania si caruta s-o luntre, ca altfel n-ai iesi bine"; se duce Prier, il vede Mart si-l intreaba : ,,de ce aduci atitea halaturi, frate?",  ,,apoi da, la gospodaria omului sunt bune de toate"; sta el o zi, sta doua, sta trei, incearca Mart cind cu omat si viscol - lui Prier nici nu-i pasa, ca el are sanie; da o ploaie si se faca glod, Prier are caruta; rupe podurile, curg puhoaiele, Prier merge cu luntrea; vede Mart ca nu-i poate face nimica, il cheama si-l intreaba sa-i spuie cine l-a invatat ca sa vie asa; Prier n-are ce lucra si-i spune ca Mai;  ,,ei, las dar ca-i voi tinea eu si lui vreo doua brumi ca sa vastejesc florile cele falnice de care-l falesc pe dinsul toti". Si de atuncea in mai totdeauna sunt brumi, ca Mart i le da de ciuda; urzica e buruiana lui mart, e ca mart de iute si tare, cine o maninca se intareste, e cea dintii buruiana; in luna lui mart cine are gutunar e sanatos peste an.

   SFATURI  GENERALE

In saptamina a noua dupa Craciun, semanati mazare,linte, mazariche, mai in urma si in regiuni mai calde ovaz, secara, orz ; duceti gunoi pe cimp ; greblati livezile de muschi si semanati fin si trifoi ; semanati salata, patrunjel, ridichi, ceapa, spanac; puneti acum pomisori, incepeti cu altoiul spre sfirsitul acestei luni; pomii de soi mai bun care sunt acoperiti trebuie desfacuti peste zi si iarasi acoperiti peste noapte.

          PRIMAVARA

   TRADITII = primavara se incepe, dupa unii, cu prima zi a lunii martie, dupa altii, cind se sfirsesc zilele babei Dochia, si anume la Alexii, 17martie, si dureaza pina la Sf.Onofrei, 12iunie; altii pun iarasi ziua intii de primavara dupa ce trece treisprezece saptamini numarate din ziua de Craciun, atunci zic ei ca omatul se topeste si curge in torente chiar si de pe virful celor mai inalti munti; cind incep a iesi jigariile si gujitiile de prin ascunzisurile lor de peste iarna, cind prind a zbura gizele si fluturii cei rosii si mai ales cind incep a veni rindunelele, cocostircii, cocoarele si celelalte pasari ce petrec peste iarna in tarile calde, atunci, cind vin acestea, e semn ca primavara a sosit si ca mai mult nu are sa ninga.

   PRACTICI MAGICE = cind auzi tunindintiia oara primavara, sa te bati cu o piatra pe frunte, ca nu ai durere de cap peste an; cind tuna intii primavara sa dai la frunte cu argint, ca sa fii ca argintul sanatos si curat tot anul; primavara cind scot intii vacile in cireada, oamenii le leaga ceva rosu de coada ca pe vita care are rosu nu o poate nici deochea si nici cel rau nu se poate apropia de ea; primavara cind incepe an nou, daca iesind pe cimp vezi un furnicar sa iei tarina din acel furnicar, sa arunci peste cap zicind de trei ori : ,,sa fiu iute si sanatos ca furnica, pina la vederea musunoiului in anul viitor", daca vrei sa nu suferi de dureri de cap sau friguri si nici sa ai vreo molesire sau lenevire; primavara podgorenii leaga citeva vite-de-vie cu salcie de la Florii, ca sa fie ferite de piatra.

   SEMNE DE PROSPERITATE = cind auzi primavara tunind intiiasidata la sfintit, va fi an bun roada imbelsugata iar de va durdui mai intii dinspre rasarit va fi veac bun; primavara cine vede intii berze si rindunici in zbor in acel an va face calatorie, iar de va vedea sezind jos nu va face in acel an nici un drum; daca aude cineva primavara pentru prima data cucul cintind si are multi bani in punga apoi se crede ca va avea tot anul; cind iti cinta cucul in fata, are sa-ti mearga bine tot anul.

   SEMNE NEFASTE = cind vezi cocostirc pe jos intii, are sa te doara picioarele peste an; cind vezi intiia oara primavara, numai un cocostirc, vara aceea ai sa fi singuratic, iar de vei vedea mai multi ai sa fii tot cu multi; cind cinta cucul aproape de casa ai sa te muti de acolo; cind vei vedea intii primavara fluturi albi, toata vara vei fi bolnav.

   STAREA VREMII = dincotro vin primavara intiia data ploile, dintr-acolo vor veni peste toata vara; tunetul de primavara, pe cindeste inca omat, se tine semn ca vara va fi grindina multa; daca primavara rindunelele si cocostircii se intorc de timpuriu, e semn de primavara timpurie si statornica; pomii infloriti de timpuriu inseamna seceta peste an; primavara ploioasa aduce vara secetoasa.

MOTTO : Cine vrea sa imprastie lumina, trebuie sa rezistearderii.

   M-ati aprins si va uitati ginditori la lumina mea. Simtiti bucurie in suflet ? In mod sigur eu ma bucur, pentru ca am un sens numai cind ard. Nu sunt trista, chiar daca arzind, am devenit mai mica.

   De fapt eu am doar doua posibilitati :

   Prima, e sa ramin intreaga. Asta ar insemna sa nu fiu aprinsa si atunci nu-mi implinesc rostul meu.

   A doua, ar fi sa raspindesc lumina si caldura si prin asta sa ma daruiesc chiar pe mine insumi. Asta e mult mai frumos decit sa ramin rece si fara rost.

   Si voi, oamenii, sunteti la fel. Cind traiti numai pentru voi, sunteti luminarea neaprinsa, care nu si-a implinit rostul. Dar daca daruiti lumina si caldura, atunci aveti un sens. Pentru asta trebuie sa dati ceva : iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtati in inima. Sa nu va temeti ca deveniti mai mici. Asta e o iluzie. Inlauntrul vostru e mereu lumina.

   Ginditi-va, cu pace in suflet, ca sunteti ca o luminare aprinsa. Eu sunt numai o simpla luminare aprinsa. Singura luminez mai putin. Dar daca suntem mai multe impreuna, lumina si caldura sunt mai puternice. Si la voi , oamenii, e tot asa, ,,impreuna luminati mai mult".

   Bietii oameni voiesc sa fie numaidecit fericiti aici pe pamint. Cauta aici o fericire ce nu exista, ce nu poate exista, si in aceasta parere ei se inseala amarnic.

   Unii pun fericirea in placerile acestei lumi, altii in mincaruri si bauturi si, dupa ce au obosit in cautarea lor, vad ca toate sunt desertaciune, pentru ca firea noastra e incapabila de a gusta aici fericirea cea adevarata. Ei se pling de necazuri si incercari, dar tocmai acestea sunt leacurile pe care Doctorul Ceresc ni le trimite pentru a ne vindeca; si, dupa ce ne vom vindeca complet cu aceste leacuri ceresti- care sunt, cum s-a zis, necazurile si amaraciunile-, atunci vom putea gusta si aici fericirea cea adevarata, iar in ceruri a ne indulci de ea vesnic. Fericit este crestinul care in necazuri ramine linistit.           Si ce este fericirea cea adevarata, daca nu dragostea? Si ce este fericirea cea nesfirsita, daca nu dragostea cea fara margini?

   Fericit cel ce se invinovateste pe sine, caci va lua iertare!

   Fericit cel ce alege locul cel mai de jos, caci i se va zice : ,,suie-te mai sus".

   Fericit este sufletul care in mijlocul suferintelor ramine in pace, fara a se descuraja si fara a cirti, caci gindind la cuvintele care zic ca ,, patimirile vremii de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava si marirea ce va sa fie ", atunci cu mai multa dulceata va suferi orice necaz.

   Trebuie, dar, cit vom fi in trup, sa gemem sub greutatea trupului pina va veni vremea sa intram acolo unde se praznuieste o sarbatoare vesnica si plina de toata veselia. Acolo, ceata Proorocilor, adunarea Apostolilor, multimea Mucenicilor, evlavioasa adunare a Cuviosilor si a Marturisitorilor se bucura neincetat cu cintari prea dulci si armonioase. Acolo, oile si mieii, care au scapat de cursele vietii acesteia, se bucura si se veselesc deopotriva, dar in treapta vredniciei deosebindu-se. Iubind, lauda pe Dumnezeu, si laudind, il iubesc pe El. De cinstea unuia se bucura si sunt partasi toti. O, crestinule! Daca atita veselie simti aici in lume cind dobindesti umilinta si-ti vine din plins atita mingiiere, incit se bucura si se veseleste sufletul tau, cita desfatare socotesti ca vei afla acolo unde nu au loc lacrimile si intristarea, ci totdeauna veselie si bucurie! Cita bucurie va primi sufletul tau cind il vor duce sfintii ingeri inaintea dumnezeiescului Tron, ca sa vesteasca lucrurile tale cele bune, necazurile, suferintele, bolile, lipsurile, care pentru Dumnezeu le-ai patimit, rugaciunile, postirile, milosteniile si celelalte faceri de bine! Atunci vei cunoaste vrednicia faptei bune.

   Acolo se vede ce rasplata mare are fapta buna. Acolo se cinta cintarea lui David : ,, Daca nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, putin de nu s-ar fi salasluit in iad sufletul meu ". Acolo, multi tineri si prunci mici, care au biruit fragezimea anilor cu fapta buna, acum primesc cununa si se bucura vesnic.

   Daca doriti, sa dobinditi aceasta fericire, rabdati toata strimtoarea ce vine asupra voastra; feritiva de rau si faceti bine.

   De am fi luminati de lumina cea cereasca, am dori aici, in aceasta lume, sa fim pedepsiti si chinuiti, sa fim bolnavi si in lipsa de cele trebuincioase. Am dori amaraciune, primejdii, tot felul de necazuri; sa ne supere vrajmasii si sa ne asupreasca; sa se uneasca toate zidirile impotriva noastra; sa ne facem batjocura oamenilor si sa ne defaime toata lumea; sa se imputineze viata noastra in suferinte si anii nostri in suspinuri, numai sa ne invrednicim imparatiei lui Dumnezeu.

   Nu ne vom putea bucura de bunurile vesnice de nu vom dispretui pe cele vremelnice de aici.

            RUGACIUNEA

   Iubiti toate faptele bune, dar mai cu seama rugaciunea. Caci de face cineva toate faptele cele bune, dar neglijeaza rugaciunea, unul ca acesta nimic nu realizeaza, deoarece inceput a toata fapta buna este rugaciunea.

   Cine voieste sa fie ascultat de Dumnezeu este nevoie sa fie deprins cu rugaciunea sau, mai bine zis, sa petreaca toata ziua rugindu-se. Pentru ca omul lui Dumnezeu trebuie sa fie omul rugaciunii, si numai omul rugaciunii poate fi omul lui Dumnezeu.

   Cel ce se roaga adeseori isi izbaveste sufletul sau de rautati, iar cel ce se leneveste la rugaciune, acela se face locas diavolilor.Prin rugaciune omul vede implinindu-seminuni in propria lui viata.

   Cel ce se aseaza la rugaciune pune capat pacatului, iar cel ce pune capat rugaciunii incepe a pacatui. Si, in fine, tot ce va voi sa faca un credincios, doar cu rugaciunea poate face.

DATORIILE  CRESTINULUI

   Daca cineva nu face in fiecare zi rugaciunea de dimineata si de seara, nu se poate numi crestin; daca nu se osteneste sa faca canonul de la duhovnis, nu reuseste sa duca lupta pentru mintuire pina la capat. Cine nu posteste cele patru posturi de peste an, cele doua zile de peste saptamina (miercuri si vineri), se aseamna cu iudeii care au rastignit pe Domnul nostru Iisus Hristos. Crestinii sunt datori sa se osteneasca a face metanii in fiecare zi, dupa putere. De la Sfintele Pasti pina la Rusalii, de la Nasterea Domnului pina la Boboteaza, simbata si Duminica de peste an si la Praznicele imparatesti nu se fac metanii, ci doar inchinaciuni. Nu este de ajuns sa avem numai o credinta dreapta, ci trebuie sa avem si o vietuire placuta lui Dumnezeu. Mare rusine este ca noi, crestinii, sa nu facem fapte bune, pe cind pamintul face atitea roade dintr-o saminta mica. Cind ne rugam lui Dumnezeu cu smerenie si zdrobire de inima, aducem sufletul nostru jertfa lui Dumnezeu; cind facem milostenie, ne asemanam cu Dumnezeu.

   Nicolae Cabasila zice : " Cel mai mare dar pe care il primeste crestinul de la Dumnezeu sunt Sfntele Taine. Tocmai de aceea se cuvine ca crestinul sa aiba o buna pregatire mai inainte de a le primi, deoarece el devine madular al lui Iisus Hristos cind a primit Sfintele Taine "

   O buna pregatire se face astfel :

--sa nu fim certati cu cineva;

--sa fim spovediti curat de toate pacatele si sa nu avem pacate opritoare de la Impartasanie, ca sa nu ne impartasim cu nevrednicie si spre osinda;

--sa postim cinci zile sau macar trei zile inainte ( daca ne impartasim in afara celor patru posturi).

--sa facem toate rugaciunile rinduite de Biserica, adica : SEARA :Rugaciunile de seara, Paraclisul Maicii Domnului, canonul de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos, Canonul de rugaciune catre ingerul pazitor, Canonul de rugaciune catre Puterile Ceresti si Rinduiala Sfintei Impartasanii ( prima parte ).

DIMINEATA : Rugaciunile de dimineata, Rinduiala Sfintei Impartasanii (partea a doua ), Acatistul zilei in care ne impartasim, astfel : luni, al Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil;  marti, al Sfintulu Ioan Botezatorul;  miercuri si vineri, al Sfintei Cruci;  joi, al Sfintilor Apostoli Petru si Pavrl si al Sfintului Nicolae;  simbata, Acatistul Buneivestiri;  duminica, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos. Cine doreste poate adauga si alte rugaciuni sau psalmi;

--metanii dupa putere.

   Cupidonul autohton e un tinar voinic, chipes si foarte iubaret. In fiecare an pe 24 februarie se sarbatoreste Dragobetele, despre care se spune ca "saruta fetele".

   Celebrarea sa vine de pe vremea dacilor, atunci cind se spunea ca marca inceputul primaverii si al anului agricol. Natura revenea la viata, la fel ca si iubirea, toti locuitorii satelor considerind ca era momentul in care se reinnoia firea.

   Dragobetele este cunoscut si sub numele de Dragomir, fiind considerat, in credinta populara romineasca, fiul Babei Dochia. El a fost preluat de la vechii daci, care credeau ca este zeul petitor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta animalelor.

   Mai tirziu, oamenii l-au considerat zeul dragostei, pentru ca ii ocrotea si purta noroc cuplurilor de indragostiti.Se spune ca tinerii care se cunosc pe 24 februarie, se vor iubi tot anul, legatura lor fiind considerata ca o logodna.

   Dimineata de Dragobeteera prilej pentru flacai si fete sa imbrace hainele de sarbatoare, sa se adune in centrul satului sau in fata bisericii, in cete; tinerii porneau cintind spre padure sau spre lunca, unde faceau focul, iar fetele adunau flori, pe care le puneau la icoane si apoi le foloseau la descintece din dragoste. Daca vremea era urita, se stringeau in casa unuia dintre ei si se intindeau la jocuri si povesti.

   " Dragostea rabda indelung, dragostea este plina de bunatate, dragostea nu stie de pizma, dragostea nu se lauda si nu birfeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de minie, nu pune la socoteala raul.Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda " (ICorinteni12,4-7)

   Toate acestea prezentate de Sfintul Apostol Pavel, au inceputul cu indelunga-rabdare si se sfirseste tot cu rabdarea si toate aceste insusiri ale iubirii au moduri diferite. Avind indelunga-rabdare fata de cei care ne aduc nemultumiri, ne provoaca nemultumiri, ne facem cale catre iubire. Avind bunatate pentru ca "dragostea este plina de bunatate", suntem mai aproape de iubire decit daca am avea rautate. Daca cineva se lauda si se trufeste, se distanteaza de ceilalti oameni, nu se apropie, si atunci, stiind ca "dragostea nu se lauda si nu se trufeste", noi trebuie sa surpam in noi lauda si trufia ca sa ne facem cale spre ceilalti oameni, si iubindu-i pe ei, sa ne manifestam si iubirea noastra fata de Dumnezeu. " Dragostea nu se poarta cu necuviinta", astfel spus, dragostea este politicoasa. Politetea este o lucrare care tine de firea obisnuita a omului, si cineva care iubeste nu poate sa fie necuviincios. "Dragostea nu pune la socoteala raul", nu are in vedere raul, trece peste toate, pentru ca vrea sa manifeste iubirea nimic altceva. Toate acestea sunt calitati ale iubirii, care duc spre iubire spre dragoste.

   Martisorul - denumit "funia zilelor, saptaminilor si lunilor anului, adunate intr-un snur bicolor"- este oferit ca semn al sosirii primaverii, care a capatat in timp, forme tot mai diverse fata de traditionalul mic obiect de podoaba legat de un fir rosu cu alb; martisorul face parte din larga categorie a talismanelor daruite celor dragi de 1 martie, simbolizind iarna si vara, dar si speranta.

   Traditia sarbatorii are o vechime de mii de ani; primele dovezi arheologice datind din vremea getilor. Pina la inceputul secolului al XVIII-lea sarbatoarea coincidea cu Anul Nou, sarbatorit la 1martie, inca din vremea geto-dacilor si a romanilor. Originile obiceiului se gasesc si in sarbatorile romane in cinstea zeului Marte, zeu al fertilitatii si al vegetatiei, sau in echivalentul acestora din Tracia, sarbatorile in cinstea zeului Marsyas Sileu.

   In vechime, martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lina colorata, alba si neagra sau alba si albastra si era daruit in prima zi din luna martie; obiceiul martisorului este de fapt o secventa dintr-un scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la moartea si renasterea simbolica a Dochiei.

   Unele traditii, spun ca firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, in timp ce urca turma la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului, primavara, la nasterea timpului calendaristic.

   An de an sarbatoarea de 1 Martie ne aduce speranta, optimismul, credinta in mai bine si spor la toate. Din inclestarea frigului cu razele soarelui, a intunericului cu lumina, dupa ultimile zvircoliri din zilele babelor, invinge viata, primavara, soarele.

   Snurul alb si rosu cu o amuleta (banut), il legau parintii la mina copiilor, il daruiau flacaii fetelor, il schimbau fetele intre ele cu sens de urare de noroc, de sanatate. Martisorul daruit in zorii primei zile din martie se purta 9-12 zile, uneori chiar pina la vederea primului pom inflorit, apoi se atirna de ramurile inflorite, crezindu-se ca asa va fi si anul celui care l-a purtat. Banutul, insemna imbelsugarea, firele albe si rosii simbolizau fata alba ca crinul si rumena ca roza. In Banat , fetele adunau stropii de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure sa se spele pe obraji, rostind descintecul dragobetelui de dragoste :  "Floare de fraga / Din luna lui Mart / La toata lumea sa fiu draga / Uriciunile sa le desparti ".

  Iisuse Hristoase, Domnul nostru ! trimite darul tau ca sa fie cu mine intru ostenelele mele si sa ramina cu mine pina la sfirsit. Fa, ca sa doresc in tot minutul numai ceea ce este mai bine placut inaintea Ta ! Voia Ta sa fie a mea  si voia mea sa urmeze pururea voei tale, si in veci sa nu s-abata. Voia mea sa voiasca sau sa nu voiasca ceea ce voeste sau nu voeste voia ta; si nici odata sa nu poata a voi sau a nu voi, fara numai ceea ce voesti sau nu voesti tu. Da-mi putere a muri tuturor lucrurilor lumesti si trecatoare, si pentru nbucuros a fi necunoscut si dispretuit de lume ! Da-mi putere ca ridicat mai presus de toate dorintele pamintesti sa ma odihnesc intru tine, si inima mea sa nu caute pacea sa alt undeva, fara numai in tine. Tu esti adevarata pace a inimii, tu unicul ei repaus, afara de tine, apasatoare si tulburatoare sunt toate. In pacea aceasta, adica intru tine, Dumnezeule prea inalte si vecinice ! adormi-voiu si ma voiu adihni.

Deschide-voiu gura mea catre Dumnezeul meu, macar ca eu sunt pamint si cenusa. de ma voi socoti mai mult de cit pamint si cenusa, iaca tu Doamne te scoli asupra mea si pacatele mele marturisesc adevarul impotriva mea, si eu nu pot zice impotriva acestor marturii. Iar daca ma voi micsora si ma voi socoti nimica inaintea ta Dumnezeule ! si daca ma voi desbraca de stima de mine si ma voi intoarce in pamint din care sunt luat, intimpina-ma-va darul tau cu fata lui cea dulce, si lumina ta apropia-se-va de inima mea. Si de ma voi privi in lumina aceasta, atunci toata stima de mine, fie ea cit de mica si subtire, cufunda-se-va in valea nimicniciei mele, si va pieri in veci. Acolo ma vei arata pe mine mie insu-mi ca sa vad ce sunt, ce am fost si ce am ajuns, ca nimica sunt eu, si nu am cunoscut. De ma vei parasisi voi ramine de capul meu, iata nimica sunt si neputinta. Iar de intorci ochiul tau asupra mea, indata ma fac tare si ma umplu de noua veselie. Adevar , este de mirare ca ma ridici de odata si ma imbratisezi cu atita bunatate pe mine care de greutatea trupului meu sunt pururea tras la pamint. Bine-cuvintat sa fii Dumnezeul meu, ca, macar ca sunt nevrednic de tot binele, nemarginita bunatate a ta, nu inceteaza nici odata a face bine si celor nemultumitori, si celor ce s-au instrainat departe de tine. Intoarce-ne, Doamne, pe toti la tine, ca toti sa fim multumitori, smeriti si evlaviosi; ca Tu esti mintuirea noasra, Tu taria si puterea noastra.