PUTEREA unei RUGACIUNI

    O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins,a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului
 intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.  I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

     Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
    Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata  ce voi putea.
     Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.  Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit  discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice  are  aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
     Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
    Louise a raspuns: Da, domnule.
     O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
    Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
    Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
    Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe,pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedeaprivind cu dezgust. In fine, smulse  bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune,care spunea asa:

         Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale
     Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin.Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.
 

        PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune... Doar atat trebuie sa faceti.
    Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru norocul pe care il aveti in viata.
 Apoi va rog trimiteti mesajul acesta catre toti prietenii  si rudele voastre. Eu cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta, veti primi tot ceea ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre.

        Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i  vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati,pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin.

    Trimiteti, va rog, acest mesaj si altora. Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis. Nu e cu nicio plata, dar aduce o mare rasplata.

                 In momentele dificile cauta-l pe Dumnezeu!

                 In momentele de liniste adora-l pe Dumnezeu!

                 In momentele dureroase AI incredere in Dumnezeu!
 
                 In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu!

                 Cu multa dragoste pentru tine.

   itt

Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem spune tuturor despre ea. De altfel, ce mai inseamna o singuratate trimbitata? Nu vom recunoaste decat in fata noastra ca suntem singuri. Si uneori am preferat chiar eu sa mi-o ascund. Sunt destui cei care striga: Iata cat sunt de singur! Ca si cum ar merita elogii pentru singuratatea lor. Nu e nevoie sa le sporim randurile acestor.. sa-i numesc,solitari? Ei se plang in oglinda cu gandul de a trage de aici foloasele, in timp ce adevarata singuratate ne fereste de ridicol. Ea nu are decat rar nevoie de vorbe. Si, uneori, nu mai are nevoie nici de regrete. Am invatat asta de la viata.

Viata are intotdeauna dreptate, oricum am lua-o. Cat de cruzi putem fi, uneori,fara sa ne dam seama! De aceea randul celor singuri,s-a “ingrosat” considerabil in ultimul veac. Stau uneori, cu ochii inchisi si ma intreb: din ce parte ma va lovi destinul? Apoi ii deschid si ma cuprinde o pace luminoasa, deplina vazand ca nimic nu ma ameninta.Ca intr-un joc. Cateodata ma gandesc si noaptea la asta,fara sa stiu prea bine de ce! Ba nu, mint. Stiu.

Ma uit la norii care se tarasc deasupra muntilor si-mi dau seama ca ma aflu in singurul loc din lume unde miscarea lor pe cer are un sens precis. Si chiar daca multe lucruri nu mai seamana cu ceea ce stiam din copilarie, mirosul de iarba taiata si uscata la soare e de-ajuns sa imi aduc aminte ca viata e frumoasa. Si parca nu norii trec deasupra mea, ci amintirile mele. Imi revad viata, urmarind cum alterneaza umbrele norilor si lumina soarelui care ma dogoreste apoi. Ca si cum mi-as tine viata in palme. Si trebuie sa stau nemiscata si sa astept. Sa astept ce?

Despre singuratate, in soapta Cunosc tot ceea ce urmeaza sa-mi aduca norii si soarele. De fapt, eu am descoperit lumea traind in ea, cu singuratate, cu iubire, cu necazuri dar si cu bucurii! Exact ca cerul privit de mine deseori! Primul lucru pe care l-am invatat de la viata a fost sa-mi amintesc. In felul acesta reuseam sa fiu mai putin singura uneori. De-atunci dateaza probabil la mine o fascinatie a memoriei. Daca ascult acum zgomotele aduse de vant, iau totul de la inceput. Si simt ca deasupra tuturor contradictiilor mele exista ceva ce nu voi trada niciodata: Dragostea.
Al doilea lucru pe care l-am invatat de la viata ,a fost sa ma opun foarte devreme singuratatiii printr-o dragoste sporita. Mi-am iubit parintii mai mult decat alti copii. Am iubit lumea.Viata am incercat sa o “cuceresc” prin dragoste,dar nu am reusit. Nu e vina mea daca n-am reusit. Sau este. Dar n-am putut astfel!

Am cerut oare prea mult de la viata? I-am cerut putine lucruri si toate firesti. Si poate e prea devreme sa fac acum bilantul. Si totusi viata m-a invatat unele lucruri. N-ai nevoie de mai mult, cat timp te ai pe tine insati, s-a zis uneori! Dar nu este adevarat. Avem nevoie de mai mult. Avem nevoie sa ne marturisim cuiva. Avem nevoie de cineva care sa ne iubeasca si mai ales de cineva pe care sa-l iubim. Poate ca marea noastra problema nu e sa fim fericite, ci sa fim mai putin singure. Cel putin in anumite momente ale vietii suntem singure, cu voia sau fara voia noastra. Si ce-am putea face? Sa ne extindem singuratatea? Sa mutam mereu mai departe hotarele acestei imparatii amare si mandre? Atat de departe, incat nici un drum sa nu mai ajunga pana la ele?

Ar trebui,probabil,in primul rand,sa stim ca singuratatile nu seamana intre ele. Exista singuratati din care nu se aude nicio soapta, insa cand va rasari soarele si se va deschide poarta, vom descoperi uimite ca in clepsidra nisipul a inflorit. Exista singuratati cu caracter ambiguu; cea mai inocenta ne poate ucide, ceea ce nu e decat un paradox in plus intr-o lume care n-a facut economie de paradoxuri tragice.

Viata nu m-a indemnat la singuratate, ci la munca si iubire, spre rabdarea de a patrunde in adancurile noastre, acolo unde se afla izvorul cel mai tainic al vietii si unde ne putem semana sperantele.

Ea m-a invatat sa cultivam sperantele si intr-o fericita zi sa incepem culesul. Sa ne spunem seara: am facut totul, am semanat, am iubit, am sperat si am cules. Si daca suntem la fel de “saraci” ca inainte este numai pentru ca n-am avut cu cine sa impartim bogatiile.

O singuratate bazata nu pe renuntari, ci pe sperante, nu arde drumurile spre lume, ci cauta in tacere pe cel adevarat; o tacere in care, de altfel, palpita toate cuvintele si trairile care dau vietii un sens. Caci a nu fi singur inseamna, poate, a sti sa te daruiesti. A sti sa renunti la trufie de a te considera cel mai important adevar al lumii. Rostul singuratatii este sa ne pregateasca pentru iubire, s-o visam si sa ajungem la ea prin puterile noastre si in cunostinta de cauza, cunoscand ce vrem sa negam.
Doamne ajuta-mi !
 

Fiecare din noi am constatat ca ne simtim mai bine, mai usurati, cu sufletul mai curat, dupa ce ne rugam, fie ca o facem acasa, în fata icoanei, fie pe strada, fie în biserica, si indiferent de motivatia rugaciunii: pentru a izbutii ceva anume, pentru a scapa de un necaz sau pentru a multumii ca urmare a unei bucurii, a unei realizari. Va simtiti asadar categoric mai bine. V-ati întrebat însa cum se produce aceasta stare de bine? A te ruga înseamna a sta de vorba cu Dumnezeu! Altfel spus „RUGACIUNEA ESTE PRIMUL PAS CATRE VINDECARE. A citi si a întelege Biblia reprezinta modalitatea prin care îti vorbeste Dumnezeu. IISUS HRISTOS i-a învatat pe oameni cum sa se roage, cum sa-l invoce pe TATAL CERESC. Prin rugaciunea „TATAL NOSTRU”!

VERSETELE ACESTEI RUGACIUNI VINDECA!!!

Oare de ce, când o spunem (cu glas tare sau în gând), ne lacrimeaza ochii, ni se încalzesc palmele, începem chiar sa cascam (si asta nu de plictis!)? Pentru ca fiecare verset actioneaza, elibereaza, reanimeaza, trezeste, repune în miscare glandele endocrine. Starile noastre emotionale – pozitive sau negative – frica, teama, ura, mânia, bucuria, supararea etc. Sunt de fapt energii legate de activitatea glandelor endocrine, producând acolo secretii hormonale care se raspândesc în tot organismul. Sistemul endocrin este influentat de activitatile sufletului. Iata de ce, punctul de plecare, în orice boala, îl reprezinta sufletul-starile sufletesti. Glandele endocrine – pineala, pituitara, timus, tiroida, suprarenale, celulele LEYDIG sau LYDEN, gonadele masculine si feminine orchestreaza activitatile corpului nostru fizic forma sa, manifestarile, perceptiile noastre. Fiecare dintre aceste glande corespunde nu numai unei functii precise, dar si unei vibratii colore si sonore, unui element al Pamântului, unui semn astrologic si influentei unei planete.

Corespondenta dintre versetele rugaciunii

„TATAL NOSTRU”

si principalele glande endocrine

Tatal nostru care esti în ceruri - ----------------deschide PITUITARA

sfinteasca-se numele Tau, ---------------------- deschide PINEALA

vie împaratia Ta , -------------------------------deschide TIROIDA

faca-se voia Ta , ---------------------------------deschide TIMUSUL

precum în cer , asa si pe pamânt ! ---------------deschide TIROIDA

Pâinea noastra cea de toate zilele ------------------ deschide GONADELE  

da-ne-o noua astazi                                            

si ne iarta greselile noastre ----------------------deschide SUPRARENALELE

precum si noi iertam gresitilor nostri                                                          

Si nu ne duce pe noi în ispita --------------------deschide CELULELE LYDEN

si ne izbaveste de cel rau ! -----------------------deschide TIMUSUL

Caci a Ta este împaratia , -----------------------deschide TIROIDA

si puterea , -------------------------------------- deschide PINEALA

si slava , ----------------------------------------- deschide PITUITARA

ÎN NUMELE TATALUI,

AL FIULUI,

SI-AL SFÂNTULUI DUH,

AMIN

George  este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:

"Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!"
E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.
Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:

"Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?"
George îmi răspunse:

"În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi:
Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ.  De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna  partea bună a vieţii."

"Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus.

"Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa".
Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.
Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.

M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.

"Vrei să vezi cicatricile mele?"
"Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?

"În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc."

"Dar nu ţi-a fost frică?"
"Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"
George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.
La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.

Acum ai doua opţiuni: să ştergi acest document sau să-l trimiţi celor pe care îi iubeşti.
Îţi spun ce am ales eu: voi trăi din plin fiecare zi, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie.
 
Pace, Lumina si multa ,multa Iubire!
 

Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA.
Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana...

Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o.
A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport,
Sa te ajute fizic, emotional sau spiritual.
Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt. Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.
Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit.
Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza. Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie.
Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata.
Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe.

Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau
sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi.
Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut. Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie.
Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.

Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie solida emotionala. Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.

Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare..

Va multumesc pentru ca faceti parte din viata mea, fie ca este pentru un motiv, un sezon sau o viata.
 

PRIETENII NU TE FAC SA PLANGI...EI ITI STERG LACRIMILE...

Inteligenta fara dragoste, te face pervers. Justitia fara dragoste, te face implacabil. Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit. Succesul fara dragoste, te face arogant. Bogatia fara dragoste, te face avar. Supunerea fara dragoste, te face servil. Saracia fara dragoste, te face orgolios. Frumusetea fara dragoste, te face ridicol. Autoritatea fara dragoste, te face tiran. Munca fara dragoste, te face sclav. Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea. Vorbele fara dragoste, te fac introvertit. Legea fara dragoste, te supune. Politica fara dragoste, te face egoist. Credinta fara dragoste, te face fanatic. Crucea fara dragoste, reprezinta tortura. VIATA FARA DRAGOSTE...ISI PIERDE SENSUL.

Acceptati Trezirea-Treziti-va

 de joyattractsjoy

1. Acceptarea – deschid o usa in inima mea si incep sa misc energia

In loc sa impingeti energia spre una dintre directii sau cealalta (bine – rau, pozitiv – negativ, manie – fericire), in loc sa luati parte la una dintre parti, in loc sa decideti si sa judecati ce este bine sau rau, daca voi ati putea sa va dati la o parte cu un pas si simplu sa observati si sa acceptati ce se intampla, atunci voi o sa incepeti sa intelegeti energia dinamica care va va conduce  la intelegerea creatiei adevarate.

Accepta-te pe tine. Fii TU! Accepta iubirea neconditionata pentru tine. Respira adanc si accepta-te pe tine asa cum esti acum.

Odata cu acceptarea neconditionata a propriei tale fiinte incepe evolutia. Atunci incepe acceptarea totala a tuturor lucrurilor si fiintelor, asa cum sunt, fara sa schimbi nimic. Accepta TOTUL: razboi, saracie, bogatie, poluare, TOTUL. Aceasta acceptare te schimba.

2. Compasiunea

Ce este compasiunea? Este abilitatea de a-l vedea pe celalalt fara sa-l judecati si fara sa aveti dorinta de a comenta sau sa dati sfaturi, ci doar sa-l vedeti cu iubire si intelegere. Este abilitatea de a recunoaste ca ei au propria cale de viata, la fel ca si voi si sa nu interveniti in aceasta cale de viata si sa aveti iubire pentru ei – totala si neconditionata, fara judecati, frica, sau oricare alta emotie. Este putinta de a fi in prezentul lor fara ca Sinele sa vrea sa fuga deoarece nu-i place ceea ce vede.

3. Respiraţia ….

Respira adanc, profund si constient. Inspira viata acum.

Inspirati adanc in inauntrul fiintei voastre, simtind asta de  la crestetul capului, trecand prin tot corpul, pana la degetele de la picioare.  Inspirati adanc si dati voie la energia divina care locuieste in inauntrul vostru sa vina la suprafata.  Dati voie la energia divina sa fie in fiecare celula.  Dati voie sa fie in fiecare molecula, fiecare parte a corpului.  Acest lucru pe care numiti divinitatea voastra, acest lucru pe care numiti Dumnezeul din Inauntrul vostru a fost tot timpul acolo, prieteni dragi.  A fost tot timpul in sinea voastra, dar a asteptat momentul potrivit ca sa vina la suprafata.  Si asa cum stiti, acum este timpul potrivit.

4. Increderea

Ai incredere totala in TINE! Elibereaza indoiala! Neincrederea in tine te face confuz.

Ai incredere ca drumul pe care esti acum este cel potrivit pentru tine.

5. Traieste in ACUM

Traieste in momentul de ACUM. Trecutul te omoara, te imbatraneste, viitorul te sufoca. Da-le drumul la ambele si traieste-ti viata in ACUM. In ACUM iti echilibrezi energiile. Incearca o saptamana sa nu-ti mai faci griji si planuri, liste… INCEARCA! Si vei vedea ca oricum toate se rezolva singure, de la SINE.

Respirati, simtiti si fiti in ACUM!

6. Simtirea – este diferita de emotii

Mintea noastra nu stie sa citeasca sau sa analizeze ce simtim in inima. Deschideti-va (permiteti) sa simtiti si veti fi mai constienti de cate sunt in jurul vostru.

RESPIRA ADANC, RELAXEAZA-TE SI ACORDATI PERMISIUNEA DE A SIMTI!

(poti simti o senzatie de caldura, presiune, furnicaturi, etc. dupa modul fiecaruia)

7. Expansiunea

Permiteti-va sa va extindeti. Respirati, simtiti, fiti in ACUM, si permiteti ca aura sau energia voastra sa se extinda in camera, in casa, in cartier, in oras, in judet, in tara , pe planeta. Respirati si permiteti ca energia voastra sa se extinda in tot Universul.

Aura voastra isi doreste sa se extinda. Permiteti-va, e un proces natural. Se cheltuie multa energie pentru a tine aura inchisa pe langa tine.

8. Sincronicitatea

Putem trai fara lupta, fara nevoi si totul vine catre noi. Imaginandu-ne ca deja traim in abundenta, sanatate, calauzire si energia tuturor acestora vin spre noi inaintre de a sti ca avem nevoie de ele.

Daca nu esti in ACUM energia a ceea ce iti doresti nu are cum sa te gaseasca.

Fiti pe Pamant sa traiti, sa va bucurati de viata, simtiti viata, radeti si plangeti cand vreti. Renuntati la reguli. Acceptati trezirea, treziti-va!

Oare cine suntem cu adevarat

Cand IUBIREA echivaleaza cu Libertatea

- Osho, Este atat de usor sa te indragostesti. Atunci, de ce este atat de greu sa iesi dintr-o relatie amoroasa? Sunt atat de multe discutii, certuri, lacrimi, angoase… Eu nu doresc sa ranesc persoana cu care am fost intr-o asemenea relatie, caci continui sa am sentimente puternice fata de ea. Sunt atat de incurcat. Ce imi poti spune in legatura cu acest subiect?- Ce mai este de spus? Totul s-a terminat!Sa te indragostesti este atat de usor. Este ca si cum ai cadea intr-o groapa; sa iesi din ea este mult mai greu. Va trebui insa sa iesiti, caci atunci cand iubirea dispare, groapa devine un iad. Din vechea poveste de iubire nu mai raman decat certurile, cicalealea si tot felul de rautati venite din ambele parti. Nimeni nu doreste sa isi raneasca partenerul sau partenera, dar din cauza ca se simte el insusi ranit, il (o) raneste la randul lui, proiectandu- si nefericirea asupra sa.Cel mai bun moment de a ma intreba ce aveti de facut nu este acesta, ci cel in care incepeti sa va indragostiti, cand nu ati cazut in groapa. V-as putea invata atunci sa practicati o cu totul alta poveste de iubire, numita a te ridica intru iubire. In acest caz, nu vor mai exista probleme. Sa te inalti pe aripile iubirii este cat se poate de usor,iar iesirea dintr-o asemenea relatie devine infinit mai usoara, caci te ajuta forta gravitatiei. Sa cazi este usor; de aceea aveti grija ca acesta sa fie pasul doi; pasul unu trebuie sa fie urcusul.Ai ati facut deja pasul cel simplu; acum urmeaza cel dificil. Sunteti nevoit sa suportati toate aceste lacrimi si toate aceste conflicte, dar nimic nu va mai putea readuce inapoi iubirea.Trebuie sa intelegeti un lucru simplu: iubirea aceea de care vorbesti nu poate fi controlata. Ai cazut in ea. Nu ai putut impotrivi la vremea respective acestul proces. Pur si simplu s-a intamplat. Dar iubirea este ca o briza usoara – vine si pleaca. Acesta nu este un lucru rau, caci daca ar ramane pe loc, ar deveni stagnanta.Ar trebui sa faceti amandoi un effort pentru a intelege ca desi iubirea a disparut, nu aveti nici un motiv sa va urati reciproc, caci nici unul dintre voi nu este vinovat de distrugerea iubirii. Nici unul dintre voi doi nu a creat iubirea. Ea a venit si a plecat, la fel ca o briza, iar dumneavoastra v-ati bucurat de aceste momente. Fiti recunoscatori si ajutati-va reciproc sa iesiti din groapa. Atunci cand te afli in groapa, nu ai alta cale. Barbatul ar trebui sa-si dovedeasca buna crestere, oferindu-si umerii pentru a ajuta femeia sa iasa prima din groapa. La sfarsit, se va descurca el cumva, caci este mai puternic.Din pacate, nimeni nu ma intreaba niciodata nimic inainte sa se indragosteasca. Ciudat lucru! Timp de 35 de ani am asteptat ca cineva sa ma intrebe cum trebuie sa se indragosteasca. Nimeni nu a facut-o insa. Daca ar fi facut-o, i-as fi spus: "nu cadea niciodata in dragoste (fall in love); Ridica-te in iubire". Iar ridicarea pe aripile iubirii inseamna sa inveti, sa te transformi, sa te maturizezi. In ultima instanta, ea va ajuta sa cresteti, iar doua persoane adulte nu se cearta niciodata. Ele incearca sa se inteleaga una pe cealalta, sa isi resolve problemele.Cine incearca sa se inalte in iubire nu mai cade, caci inaltarea presupune un efort personal, iar iubirea nascuta din acest effort poate fi controlata. Caderea in iubire nu presupune nici un efort.Cand cazi in iubire, ceva se rupe. De aceea, cu cat aceasta iubire dispare mai repede, cu atat mai bine. In caz contrar, risti sa fii prins in o mie si una de capcane. Din cauza lor este atat de dificil sa te desparti mai tarziu de fostul partener de cuplu.Cand cazi in iubire, nu iti mai pui intrebari. Atunci cand te indragostesti nu par sa existe probleme, dar cand incerci sa te desparti, toate experimentele prin care ai trecut in timpul lunilor si anilor in care ati stat impreuna – si care la vremea respective au reprezentat un mare dar din partea naturii – devin niste obstacole.Voi va faceti tot felul de promisiuni… Nu se pune problema ca ati mintit sau ca ati incearca in mod constient sa va inselati. In momentele de iubire aceste promisiuni par sa vina direct din inima voastra, dar cand aceste momente dispar… si este obligatoriu sa dispara, caci povestea dumneavostra de iubire a fost o cadere, si nimeni nu poate ramane in aceasta stare o vesnicie. Cineva trebuie sa se ridice din nou. In momentul in care despartirea se apropie, toate aceste promisiuni devin niste obstacole.Inaltarea in iubire este un proces spiritual.Caderea in iubire este un process biologic.Biologia este oarba. De aceea se spune ca iubirea este oarba. Iubirea de care vorbesc eu nu este insa oarba si poate fi cu usurinta practicata de oricine. Nu trebuie decat un mic effort…Iubirea trebuie sa se nasca din tacere, din luciditate, din meditatie. Ea nu inlantuie niciodata. Cum ar putea crea iubirea niste catuse pentru persoana iubita? Dimpotriva, ea confera libertate din ce in ce mai mare. Cu cat iubirea devine mai puternica, cu atat mai mare devine aceasta stare de libertate; cu cat mai mult accepti persoana partenerului asa cum este. Nu mai incerci sa schimbi aceasta persoana.Una din cele mai dramatice probleme ale lumii in care traim se datoreaza faptului ca indragostitii incearca sa schimbe persoana pe care o iubesc. Ei nu inteleg ca daca aceasta se va schimba, iubirea lor va disparea, caci ei s-au indragostit de ea asa cum arata acum, nu intr-o alta ipostaza.Inaltarea in iubire iti permite sa intelegi ca fiecare are dreptul la propriul sau teritoriu, pe care tu nu ai dreptul sa-l incalci.Daca iubirea echivaleaza cu libertatea, necesitatea despartirii dispare. Ideea separatiei apare numai atunci cand vezi ca te transformi intr-un sclav, caci nimanui nu-I place sclavia.Dar voi nu ma intrebati ce trebuie sa faceti atunci cand va aflati pe fundul gropii pentru a iesi afara din ea. Un lucru este cer: eu nu am de gand sa intru in groapa alaturi de voi pentru a va ajuta sa iesiti de acolo! Din aceasta perspectiva, va trebui sa va descurcati singuri. Daca as intra sa va ajut, voi doi ati iesi, iar eu as ramane pe fundul gropii! Iar eu nu cunosc pe nimeni pe care sa-l intreb: "bine, dar eu cum ies de aici?"De altfel, eu nu am acceptat niciodata sfaturile pe care nu le-am cerut personal. Sfaturile sunt sigurul lucru pe care toata lumea se grabeste sa-l ofere pe gratis, dar nimenu nu-si da osteneala sa le urmeze. De ce ar face-o? Sfaturile pe care nu le-ai cerut nu pot fi prea intelepte. Un om intelept nu incearca niciodata sa isi impuna ideile in fata altor personae. Daca cineva il intreaba, el isi spune parerea. Nimeni nu este insa obligat sa o urmeze. Nu este ceva care "trebuie" facut.De aceea, tot ce va pot spune este ca v-ati oferit pana acum unul altuia numeroase momente frumoase, de neuitat. Uitati tot ce v-ati promis reciproc. Acele lucruri au fost adevarate la vremea cand au fost rostite, dar timpul le-a schimbat. Dumneavostra insiva v-ati schimbat. Va aflati amandoi la o intersectie, gata sa o apucati in directii diferite. Poate ca nu va veti mai intalni niciodata. De aceea, despartiti-va intr-o maniera cat mai nobila. Daca veti intelege ca despartirea este absolu necesara, indiferent de maniera in care se va produce, atunci de ce san u o faceti cu gratie?Ati putea trai in amintirea celuilalt, la fel cum si el ar putea trai in amintirea dumneavoastra. Intr-un fel, momentele traite impreuna vor continua sa se imbogateasca de-a pururi. Dar pentru asta, va trebui sa va despartiti frumos.Acest lucru nici macar nu este dificil, daca ati inteles ce este iubirea – care este un fenomen intr-adevar dificil. V-ati indragostit fara sa va ganditi, dar ati inteles foarte rapid ca iubirea a disparut. Acceptati acest adevar si nu va invinovatiti reciproc, caci nimeni nu este responsabil. Ajutati-va unul pe celalalt si despartiti-va prieteni.Atunci cand se despart, fostii iubiti devin de multe ori dusmani. Ciudat mod de a-ti arata recunostinta. Cei doi ar trebui sa ramana prieteni. Cand iubirea se transforma in prietenie, sentimentele de vinovatie dispar, la fel ca si senzatia ca ai fost inselat, exploatat. In realitate, nu se pune problema de exploatare. Pur si simplu, ati fost orbit de energia biologica.Eu vorbesc de alt tip de iubire. Aceasta nu se incheia intr-o relatie de prietenie, ci incepe printr-o asemenea relatie. Ea incepe in tacere, in luciditate. Aceasta iubire este propria voastra creatie, deci nu este oarba.O asemenea iubire poate dura de-a pururi, devenind din ce in ce mai profunda.Sensibilitatea ei este imensa. Cel care practica acest tip de iubire simte nevoia partenerului inainte ca acesta sa inceapa sa vorbeasca. Am cunoscut personal cateva cupluri(un nr foarte mic ce-i drept) care nu au cazut in iubire, ci s-au inaltat pe aripile ei. Cel mai miraculous aspect mi s-a parut faptul ca acesti oameni nu mai trebuia sa isi vorbeasca. Daca barbatului ii era sete, iubita ii aducea apa, fara ca el sa ceara acest lucru. Totul se desfasura prin sincronicitate. Daca persoanei iubite ii era sete, la fel trebuie sa-ti fie si tie. Transferul de idei si senzatii se produce instantaneu. Cuvintele nu mai sunt necesare. Jocul energiilor este direct; nu mai are nevoie de limbaj.O asemenea iubire nu asteapta nimic de la celalalt. Ea ii este recunoscatoare ca acesta accept ace are ea de oferit. Nu se simte amenintata, pur si simplu pentru ca nu exista nici o amenintare la adresa ei.Intr-o asemenea iubire, sexul se poate intampla sa apara spontan, dar apoi va disparea cu lunile, iar in final va disparea cu totul. De altfel, chiar si atunci cand se produce, el nu mai are nimic sexual. Este doar o maniera de a fi impreuna, de a fuziona cu celalalt,un effort de a atinge profunzimea celuilalt. Sexualitatea nu mai are nimic de-a face cu reproducerea biologica.Cei doi iubiti inteleg treptat ca in timpul actului amoros nu fuzioneaza decat trupurile lor. De aceea, incetul cu incetul, sexul dispare din viata lor, iar intre ei incepe sa se produca un alt tip de intalnire, la nivelul energiilor. O simpla tinere de maini poate insemna mai mult decat orice orgasm, caci este suficienta pentru ca energiile lor sa fuzioneze.Orgasmul sexual este un act fizic. El se refera la nivelul cel mai de jos. De aceea, gresiti daca il numiti iubire. Iubirea este un cuvant atat de frumos. Atunci cand spuneti: "m-am indragostit (am cazut in iubire)", voi ii dati o conotatie atat de urata. Macar rostiti adevarul. Spuneti: "am cazut in sex". Iubirea nu poate decat sa te ridice. Niciodata nu iti pune piedica.Dar mai intai de toate va trebui sa iesiti din groapa. Ajutati-va unul pe celalalt. Biologia nu va va ajuta prea mult in aceasta directie. Incercati mai degraba sa fiti umani. Intelegeti ca iubirea care v-a unit candva nu mai exista. Ochii vi s-au deschis in sfarsit. Nu incercati sa-l amagiyi pe celalalt ca inc ail mai iubiti,ca mai simtiti ceva pentru el, dar ce puteti face?… Acest comportament impocrit nu foloseste la nimic. Spuneti-i direct: "sentimentele pe care le aveam pentru tine au disparut. Imi par sincer rau. Mi-as fi dorit sa continui sa te iubesc, dar aceste sentimente, au disparut. Stiu foarte bine ca nici tu nu ma mai iubesti". De indata ce ati inteles amandoi acest lucru, ajutati-va unul pe celalalt, ca doi oameni adevarati, sa iesiti afara din groapa.Atat timp cat va veti ajuta reciproc, nu vor fi probleme. Din pacate, in asemenea cazuri fiecare doreste sa iasa el primul din groapa, fara sa-I pese ce va face celalalt. Mai rau, fiecare il trage pe celalalt in jos, incercand sa profite de el. Explicatia este simpla: teama. Vechea iubire a disparut, dar noul nu a aparut inca. Nimic nou nu se poate petrece intr-o groapa. Mai intai de toate trebuie sa iesi afara din ea. De aceea, exista aceasta teama de necunoscut. Trecutul a fost atat de frumos incat ai dori sa-l repeti. Incerci chiar sa fortezi acest lucru; celalalt incearca si el. Dar aceste lucruri nu pot fi controlate.O iubire fortata nu are nimic de-a face cu iubirea. Ce fel de sarut poate fi acela dat sub amenintarea cutitului? Buzele se pot atiinge, dar privirile sunt atintite asupra lamei cutitului… O iubire fortata nu poate fi numita iubire. Si amandoi stiti foarte bine ce este iubirea, caci ati avut parte de ea, fie si numai pentru cateva momente. De aceea, nu va veti putea amagi reciproc. Ajutati-va unul pe celalalt sa iesiti din groapa si despartiti-va frumos. Iar data viitoare incercati sa nu mai cadeti, ci sa va ridicati. Nu va mai lasati dominate de factorul biologic. Ascultati de vocea constiintei.
 

Osho
 

 

Pt cei ce nu inteleg

 DUMNEZEU e pretutindeni, puterea LUI, dirijeaza si aseaza TOTUL, OAMENII AU NEVOIE de acest joc al DUALITATII, pt a putea ramane in echilibrul creat de EL, desi noi (imperfectii) suntem parte integranta din insusi DUMNEZEU, fiind perfecti intru creatia  LUI.  AVEM NEVOIE SA CREDEM INTR-UN CREATOR, care sa ne pastreze ARMONIA. Pentru ca si NOI la randul nostru PUTEM CREA, prin darul divin, al uniuni spirituale, prin insasi PUTEREA DIVINA DE A CREATIEI VIETII .

   Noi suntem piesele unui puzzle universal, fiecare avand rolul sau, in acest carusel al ENERGIILOR UNIVERSALE, DIVINE.

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
 
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare  

Esti crestin, nu-i asa, fiule?
 
Da, dle, spune studentul
Deci crezi in Dumnezeu?
 
Cu siguranta

Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.
 
E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

Da

Tu esti bun sau rau?
 
Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o  problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.


Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
 
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
 
El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.
 
Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul
 
Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

De unde vine Satana?
 
Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
Da, dle.
 
Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?  

Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.
 
Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.
 
Da

Deci cine le-a creat?
 
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
 
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
 
Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?  
Nu, dle. Nu L-am vazut.
Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
 
Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
 
Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?  


Da, fiule, exista si frig.
 
Nu, dle, nu exista.
 
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
 
Studentul incepe sa explice.
 
'Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corps au obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
 
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
 
Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
 
Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
 
Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.
 
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
 
Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?    
Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
 
Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
 
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.  
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.  
 
Profesorul s-a asezat.  

Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. stiinta”
PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921.

Cele cinci „masti"


„Iubirea / este izvorul vietii care daruieste nemurirea. / Este ceea ce numim / Apa vietii.
Vino în aceasta apa / Mergi pe ea / Sa vezi ca fiecare strop / Este el însusi întregul ocean." - Rumi
Mastile care corespund unui numar de cinci „rani" importante pe care ni le cream de-a lungul vietilor, au fost descrise de Lise Bourbeau în cartea sa „Cele cinci rani care ne împiedica sa fim noi însine". În aceasta lucrare, autoarea afirma: „rana interioara poate fi comparata cu o rana fizica pe care o ai pe mâna de mult timp, pe care o ignori si pe care nu ai îngrijit-o cum trebuia. Ai preferat sa o bandajezi pentru a nu se mai vedea. Acel pansament este echivalentul mastii. Când cineva te ia de mâna cu dragoste, iar tu tipi: „Au! Ma doare!", poti sa îti imaginezi cât de surprins este celalalt. Oare chiar a vrut sa te doara? Nu, deoarece daca tu suferi atunci când cineva te atinge pe mâna, este din cauza faptului ca tu esti cel care a hotarât sa nu îsi îngrijeasca rana. Iar celalalt nu este responsabil de durerea ta. De fiecare data când ne simtim raniti, egoul nostru este cel care vrea sa credem ca celalalt este raspunzator. Practic, încercam sa gasim un vinovat. (pierdere inutila de energie…) Cu cât acuzam mai mult, pe sine sau pe ceilalti, cu atât se repeta mai mult aceeasi experienta. Acuzarea nu serveste decât la producerea de nefericire oamenilor. În timp ce, daca privim cu compasiune partea umana care sufera, evenimentele, situatiile si persoanele vor începe sa se transforme."
În continuare vom reda caracteristicile personalitatilor, mastile corespunzatoare ranilor, precum si ranile de care suferim, asa cum sunt descrise în lucrarea amintita.


Fugarul- rana de respingere
Dependentul – rana de abandon
Masochistul – rana de umilire
Dominatorul – rana de tradare
Rigidul – rana de nedreptate

Fugarul – rana de respingere


„Stii ce esti? /Esti un manuscris al unei scrisori divine, /Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este în afara ta. /Priveste în tine; /Tot ceea ce vrei sa fii /Esti." - Rumi
Respingerea este o rana foarte profunda, deoarece cel care sufera din cauza ei se simte respins în fiinta lui si mai ales în dreptul lui de a exista. Cei care ne resping apar în viata noastra pentru a ne arata cât de mult ne respingem pe noi însine. Aceasta rana apare foarte devreme în viata unei persoane – înca de la nastere sau chiar înainte de a se naste. Un astfel de exemplu este copilul care nu este dorit sau copilul care are alt sex decât doreau parintii. Din momentul în care bebelusul începe sa se simta respins, începe sa îsi creeze o masca de fugar. Corpul fizic este îngust si contractat – ceea ce îl poate face sa dispara mai usor, sau sa nu fie prea prezent sau prea vizibil într-un grup. Este un corp care nu vrea sa ocupe prea mult spatiu. Fugarul este o persoana care se îndoieste de dreptul ei la existenta si aproape ca lasa impresia ca nu s-a încarnat în totalitate.
Fugarul prefera sa nu se ataseze de lucrurile materiale, caci acestea l-ar putea împiedica sa fuga atunci când doreste. Se întreaba ce cauta pe aceasta lume si îi este greu sa creada ca va putea fi fericit aici. În schimb îl atrage tot ceea ce tine de spirit, precum si domeniile intelectuale, dar nu este vorba de o autentica aspiratie, cât de o tendinta de evadare. Caci fugarul are tendinta de a fugi în lumea lui. Lucru care explica de ce acest gen de copil este de obicei cuminte si linistit, nu creeaza probleme si nu face mult zgomot.
Rana de respingere este traita în legatura cu parintele de acelasi sex. Acest parinte a contribuit la activarea ranii deja existente. Parintele de acelasi sex are rolul de a ne învata sa iubim, sa ne iubim si sa daruim iubire. Parintele de sex opus ne învata sa ne lasam iubiti si sa primim iubirea. Daca ai aceasta rana se explica dificultatile pe care le ai în a te accepta si a te iubi.
Fugarul se crede nul, fara valoare si e convins ca ceea ce face el este lipsit de valoare. De aceea este posibil sa încerce prin orice mijloace sa fie perfect, pentru a se valoriza în ochii lui si în ochii celorlalti. Cauta perfectiunea în tot ceea ce face, deoarece crede ca, daca face o greseala, va fi judecat. Iar a fi judecat este echivalent cu a fi respins. Nu poate vedea faptul ca este mai bun decât altii în anumite domenii. Îi este greu sa creada ca cineva îl poate alege ca prieten, ca partener sau ca oamenii pot sa îl iubeasca cu adevarat.
Când i se acorda prea multa atentie, îsi pierde mijloacele, îi este teama ca ocupa prea mult spatiu. Iar daca foloseste prea mult spatiu crede ca deranjeaza. Iar a deranja, înseamna pentru el ca va fi respins de persoana sau persoanele pe care crede ca le incomodeaza, ca le deranjeaza.
Temerile fugarului, care îl împiedica sa comunice clar si sa-si exprime cererile, sunt urmatoarele: teama de a nu fi interesant, de a fi considerat nul sau fara valoare, de a fi neînteles si teama ca celalalt îl asculta din obligatie sau din politete. În acele situatii, ranile sunt cele care preiau controlul actiunilor realizate. Cea mai mare teama a fugarului este panica. Imediat ce crede ca e pe cale sa intre în panica într-o situatie anume, prima lui reactie va fi aceea de a se salva, de a se ascunde sau de a fugi.
Boli sau indipozitii care se pot manifesta la un fugar: diaree, aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, varsaturi, ameteli, coma, agorafobie, hipoglicemie sau diabet, depresii sau sindrom maniaco-depresiv, psihoze.
Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci când persoana respectiva se va afirma tot mai mult si va îndrazni sa ocupe locul care i se cuvine. Mai mult, daca i se pare ca cineva a uitat de existenta ei, se poate simti foarte bine asa cum e. Va trai mult mai putine situatii în care îi va fi frica ca intra în panica.
În spatele mastii de fugar se ascunde o persoana capabila sa faca foarte multe lucruri, cu o buna rezistenta la munca, descurcareata, dotata cu o mare capacitate de a crea, de a inventa, de a imagina; cu aptitudini speciale de a lucra sigura; eficienta, se gândeste la detalii; reactioneaza repede; stie sa faca exact ce trebuie în caz de urgenta; nu are nevoie de ceilalti cu orice pret; poate foarte bine sa se retraga si sa fie fericita singura.

Dependentul – rana de abandon


„Stii ce esti? / Esti un manuscris al unei scrisori divine, / Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este în afara ta. / Priveste în tine; / Tot ceea ce vrei sa fii / Esti." – Rumi


Rana traita în cazul unui abandon se situeaza de la început la nivelul lui a avea si a face, mai degraba decât la nivelul lui a fi, cum este în cazul fugarului. Rana de abandon este traita în relatie cu parintele de sex opus.
Cei care sufera de abandon nu se simt suficient de hraniti la nivel afectiv. Masca care apare este cea a dependentului. Aceasta masca se caracterizeaza printr-un corp lipsit de tonus, alungit, subtire. Aparatul muscular este subdezvoltat si pare ca nu poate sustine corpul drept, ca si cum acesta ar avea nevoie de un suport. Dependentul crede ca nu poate sa reuseasca nimic singur si ca are nevoie de altcineva pentru a-l ajuta. Alte caracteristici fizice ale unei fiinte cu acest tip de rana sunt: ochii mari, tristi, spatele curbat, ca si când coloana nu l-ar sustine în totalitate, anumite parti ale corpului pot fi moi, lasate (sâni, fese, obraji, burta, scrot). Caracteristica cea mai vizibila este lipsa tonusului muscular – acest aspect ne ajuta sa îl diferentiem de fugar.
Dintre cele cinci tipuri de caractere, dependentul este cel mai apt sa devina victima, la modul ca îsi creeaza tot soiul de dificultati în viata, mai ales probleme de sanatate, pentru a atrage atentia. Acest lucru raspunde nevoilor dependentului care crede ca nu are niciodata destul. Atunci când vrea sa atraga atentia prin diverse mijloace, în realitate încearca sa se simta suficient de important pentru a primi ajutor. Crede ca, daca nu reuseste sa atraga atentia celuilalt, nu va putea conta pe acea persoana. Este o persoana care dramatizeaza mult lucrurile, cel mai mic incident putând lua proportii imense.
Când un dependent face multe lucruri pentru cineva, o va face sperând sa obtina în schimb afectiune sau sa primeasca multumiri, sa se simta important. Aceasta atitudine îi aduce însa, adeseori, dureri de spate, deoarece cara în spate responsabilitati care nu îi apartin. Dependentul are obiceiul de a se agata fizic de persoana pe care o iubeste. Cea mai mare frica a dependentului este frica de singuratate. Este pregatit sa faca orice manevre pentru a fi iubit, pentru a nu fi parasit. În cuplu, chiar si atunci când apar situatii tensionate, dependentul prefera sa creada ca totul merge bine din teama de a nu fi abandonat(a) .
Forma de ajutor de care are cea mai mare nevoie dependentul este sustinerea celorlalti. Emotia negativa cel mai intens traita de dependent este tristetea.
Temerile dependentului, cele care îl împiedica sa comunice clar si sa-si exprime cererile sunt: teama de a plânge sau de a fi considerat drept un copil mic, teama ca celalalt sa nu plece, ca celalalt sa nu fie de acord si sa ignore ceea ce s-a spus sau ce a cerut, teama de a i se spune nu, de a fi refuzat, de a nu fi sustinut asa cum se astepta, de a nu raspunde asteptarilor celorlalti.
Boli de care poate suferi dependentul: astmul, bronsitele, probleme cu pancreasul/supraren alele, miopie, isterie, depresie, migrene, boli incurabile sau rare.
Rana de abandon este pe cale sa se închida când va veti simti bine chiar daca sunteti singuri si veti cauta mai putin atentia celorlalti. Viata va deveni mai putin dramatica. Veti vrea tot mai mult sa începeti proiecte si, chiar daca nu veti avea sprijinul celorlalti, veti continua sa le sustineti.
În spatele mastii dependentului se ascunde de fapt o persoana abila, care stie foarte bine sa îsi exprime cererile; o persoana care stie ce vrea, tenace, perseverenta în cererile ei, care nu renunta când este hotarâta sa obtina ceva, care are talent actoricesc si stie sa atraga atentia celorlalti, vesela, sociabila, care inspira bucuria de a trai, care are capacitatea de a-i ajuta pe ceilalti, deoarece se intereseaza de ei si stie ce simt; are calitatea de a-si folosi talentele psihice cu un scop bun, atunci când îsi controleaza temerile; are adesea talente artistice; desi sociabil, are nevoie de momente de singuratate pentru a se regasi.

Masochistul, rana de umilire


„Stii ce esti? / Esti un manuscris al unei scrisori divine, / Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca. Acest univers nu este în afara ta. / Priveste în tine; / Tot ceea ce vrei sa fii / Esti." – Rumi
Aceasta este o rana legata mai ales de lumea fizica, cea a lui a avea si a face. Se activeaza în momentul în care încep sa se dezvolte functiile corpului fizic, perioada în care un copil normal învata sa manânce singur, sa fie curat, sa asculte si sa înteleaga ceea ce îi spun adultii, etc. Rana de umilire este cel mai adesea traita în relatie cu mama, dar se poate sa apara si în relatia cu ambii parinti. Mama are un rol important în viata masochistului, chiar daca într-un mod inconstient si involuntar.
Trezirea ranii se produce în momentul în care copilul simte ca unuia dintre parinti îi este rusine cu el sau îi este teama ca parintelui îi va fi rusine cu el – de exemplu, daca este murdar sau daca face o prostie (mai ales în public sau în fata familiei), când e prost îmbracat, etc. Oricare ar fi situatia care îl face pe copil sa se simta umilit, jignit, comparat, lezat sau sa îi fie rusine, în acel moment rana se activeaza si se amplifica. Chiar foarte mic fiind, bebelusul poate simti dispretul parintilor si se poate simti umilit si rusinat. Aceasta rana poate fi traita pe diferite niveluri, în functie de ce anume s-a petrecut între vârstele de 1 si 3 ani. Copilul se poate simti stânjenit daca are senzatia ca este prea mult controlat de catre un parinte, daca crede ca nu are libertatea de a actiona sau de a se misca cum vrea el la nivel fizic. De exemplu, un parinte îsi
cearta copilul care a iesit sa se joace în noroi, cu hainutele curate, exact înainte de sosirea invitatilor. Daca parintii vor povesti incidentul în fata invitatilor, umilirea copilului va fi si
mai accentuata. Într-o alta situatie, daca un copil cu o astfel de tipologie îl surprinde pe unul dintre parinti gol si simte ca acel parinte se simte stânjenit si vrea sa se ascunda, va învata astfel ca trebuie sa îi fie rusine de corpul lui. Copilul cu o astfel de rana îsi va crea o masca de masochist. Masochismul este comportamentul unei persoane care gaseste placere si
chiar satisfactie în suferinta. Acea persoana cauta durerea si umilirea, de obicei într-un mod inconstent. Una dintre caracteristicile acestei tipologii este aceea ca nu îi place sa se
grabeasca. De asemenea, se îngrasa repede si se rotunjeste când nu reuseste sa îsi controleze alimentatia.
Dat fiind faptul ca masochistul vrea sa para puternic si sa nu mai fie controlat, devine foarte performant si ia multe responsabilitati asupra sa. De aceea are deseori un spate puternic. Masochistul are talentul de a se plasa în situatii în care trebuie sa aiba grija de o alta
persoana. Astfel, uita de sine din ce în ce mai mult. Iar cu cât îsi asuma mai multe responsabilitati, cu atât ia mai mult în greutate. El se îngrasa în functie de locul pe care crede ca trebuie sa-l ocupe în viata lui. Atunci când masochistul va sti, în sinea lui, ca este special si important, nu va mai trebui sa le dovedeasca acest lucru si celorlalti si, automat, nu se va mai
îngrasa.
În timpul cât se ocupa de ceilalti, masochistul crede ca acestora nu le va fi rusine cu el, dar adeseori se simte umilit din cauza faptului ca se abuzeaza de el. De altfel, se simte rar recunoscut pentru tot ceea ce face. Masochistul nu realizeaza faptul ca uneori, prin atitudinea sa, el la rândul lui îi depreciaza pe ceilalti: facând totul pentru ceilalti îi face sa simta ca, fara el, nu pot sa reuseasca nimic.
Masochistului îi este greu sa îsi exprime adevaratele nevoi si ceea ce simte cu adevarat, deoarece înca de la o vârsta foarte frageda, nu îndrazneste sa vorbeasca despre asta din teama de a nu îi fi rusine sau de a face pe altcineva sa se simta jignit.
Masochistul este de obicei hipersensibil, iar cel mai marunt lucru poate sa îl afecteze. La rândul lui, ar face orice ca sa nu îi raneasca pe ceilalti. Dintre cele cinci tipologii, masochistul îsi
asculta cel mai putin nevoile, desi uneori este foarte constient de ceea ce vrea. Îsi provoaca suferinta neascultându- le, alimentându-si rana de suferinta si masca. Face orice pentru a se face util. Îi face pe oameni sa râda, însa cea mai mica critica la adresa lui îl face sa se simta umilit si neînsemnat. Este specialist în a se devaloriza pe sine însusi. Se vede mai putin important decât este în realitate. Nu poate sa conceapa ca ceilalti îl considera o persoana speciala si importanta în ochii lor. Tendinta de a se blama pentru orice si chiar de a lua asupra sa vina celorlalti este foarte mare. Atunci când este învinovatit de ceva, ramâne blocat,
nestiind ce sa spuna pentru a se apara. Poate sa sufere într-atât încât sa plece din locul respectiv. Considerându- se vinovat, crede ca este de datoria lui sa remedieze situatia.
Un lucru foarte important pentru el este libertatea. A fi liber pentru el înseamna sa nu trebuiasca sa dea socoteala nimanui, sa nu fie controlat de nimeni si sa faca ce vrea, atunci când vrea. Copil fiind, masochistul nu s-a simtit liber. Când simte ca nimeni nu îi mai pune bete în roate devine entuziast, îsi traieste viata din plin: nu mai are limite. În astfel de momente, cade în excese: manânca prea mult, cumpara prea multa mâncare, gateste prea mult, face prea multe lucruri, vrea prea mult sa ajute, vorbeste prea mult. Când adopta un astfel de comportament îi este rusine de el însusi. De aceea cea mai mare teama a masochistului este libertatea.
Este convins ca nu ar sti ce sa faca daca ar fi liber. Crede ca facând singur alegerile nu va mai fi controlat de ceilalti dar, adesea, deciziile lui îi aduc rezultatul opus: si mai multe constrângeri si obligatii. Atunci când vrea sa se ocupe de toti cei pe care îi iubeste, crede ca îsi asigura libertatea, deoarece el este cel care controleaza dar, în realitate, se îngradeste
singur. Are darul de a se pedepsi pe el însusi înainte ca altii sa o faca. Are o dificultate în a-si face pe plac încât, atunci când se simte bine într-o anumita activitate, se acuza de obicei ca profita prea mult de acea stare. Masochistul face tot posibilul pentru a nu fi judecat ca fiind un profitor. Exista multa energie blocata în corpul unui masochist. Daca ar reusi sa fie liber asa cum are el nevoie, fara sa se simta vinovat sau sa-i fie rusine, corpul lui s-ar subtia, deoarece ar elibera multa energie. Simtul datoriei este un lucru foarte important la o astfel de persoana.
Se crede responsabil de fericirea celorlalti. Când ia prea multe asupra sa, apar durerile de spate sau umerii devin din ce în ce mai lasati. Aparenta exterioara este un element important pentru masochist. În sinea lor, le plac mult hainele frumoase si vor sa arate bine, dar
cum cred ca e de datoria lor sa sufere, nu îsi permit acest lucru. Temerile masochistului care îl împiedica sa comunice clar si sa îsi exprime cererile sunt: teama de a-l rani pe celalalt, de a fi
considerat egoist daca îsi dezvaluie temerile, de a fi înjosit sau umilit, teama ca celalalt sa-l faca sa se simta un nimic, de a-si spune sau de a simti ca este nedemn. Boli de care poate suferi persoana cu masca de masochist: dureri de spate, senzatii de greutate în umeri, probleme respiratorii, probleme la picioare (varice, entorse, fracturi), probleme cu ficatul, dureri de gât, angina, laringite, probleme cu glanda tiroida, urticarie, functionare proasta a pancreasului, probleme cardiace, interventii chirurgicale. Rana de umilire este pe cale sa se vindece atunci când veti avea timp sa va ascultati mai întâi propriile nevoi înainte de a spune DA celorlalti. Când veti prelua mai putine responsabilitati si va veti simti mai liber. Când veti fi capabili sa va exprimati cererile fara sa vi se mai para ca sunteti enervant si ca îi deranjati pe ceilalti. În spatele acestei masti se afla o fiinta îndrazneata, aventuriera, cu multe talente în diverse domenii, care îsi cunoaste nevoile si le respecta, care este sensibila la nevoile altora;
capabila sa respecte libertatea fiecaruia; mediator bun, conciliant, care reuseste sa aduca la normal situatiile dramatice; careia îi place sa se bucure si îi face pe ceilalti sa se simta în largul
lor; care este de natura generoasa, altruista, joviala; care are talent organizatoric si stie sa recunoasca talentele; senzuala, care stie sa se bucure în iubire; care este foarte demna.

Dominatorul – rana de tradare


„Stii ce esti? / Esti un manuscris al unei scrisori divine, / Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca. Acest univers nu este în afara ta. / Priveste în tine; / Tot ceea ce vrei sa fii / Esti." – Rumi
Aceasta rana este activata la vârsta de 2-4 ani si este traia în relatie cu parintele de sex opus. Genul de control pe care îl exercita o fiinta cu o astfel de tipologie nu este motivat de aceleasi ratiuni precum controlul masochistului. Acesta din urma controleaza pentru a nu îi fi rusine, sau pentru a nu îl jena pe celalalt, în timp ce dominatorul controleaza pentru a fi atent la respectarea propriilor angajamente, pentru a fi fidel si responsabil sau pentru a se asigura ca ceilalti îsi respecta promisiunile. Multe persoane care prezinta rana de tradare au suferit datorita faptului ca parintele de sex opus nu si-a respectat angajamentul conform asteptarilor pe copilul le avea fata de parintele ideal.
Dominatorul îsi creeaza un corp care exhiba forta, puterea si care pare sa spuna: "sunt o persoana responsabila, puteti avea încredere în mine". Un barbat dominator se poate recunoaste dupa umerii largi, mai largi decât soldurile. La o femeie dominatoare aceasta forta se concentreaza mai degraba la nivelul soldurilor, feselor, pântecelui, coapselor. Coapsele puternice reprezinta una dintre caracteristicile fizice ale unei femei cu aceasta rana. Pot exista si femei care au partea superioara mult mai dezvoltata si barbati cu partea inferioara mult mai bine dezvoltata – acestia au rana de tradare traita în legatura cu parintele de acelasi sex – dar aceste persoane sunt rare.
Privirea persoanelor de tip dominator este intensa, seducatoare. Când o astfel de persoana priveste pe cineva, are talentul de a-l face sa se simta special, important. Dominatorul îsi foloseste mult ochii pentru a-l tine pe celalalt la distanta (defensiv) sau pentru a-l fixa si scruta pe celalalt (într-un mod intimidant). El se protejeaza astfel pentru a nu-si arata slabiciunea, vulnerabilitatea sau neputinta.
La nivelul comportamentului si atitudinilor interioare ale dominatorului, forta este o caracteristica comuna tuturor persoanelor care au o rana de tradare. Ele sunt foarte exigente cu ele însele si vor sa le demonstreze celorlalti de ce sunt capabile. Îsi vor reprosa enorm daca renunta la un proiect, daca nu au avut curajul de a merge pâna la capat. Le este foarte greu sa accepte lasitatea celorlalti. Dominatorii fac tot ce le sta în putinta pentru a fi persoane responsabile, puternice, speciale si importante.
A trada este inacceptabil pentru el, astfel ca nu va admite ca el însusi face asa ceva. Daca este constient ca a tradat pe cineva, de exemplu prin nerespectarea unei promisiuni, va gasi tot felul de scuze si poate, adesea, sa recurga la minciuna pentru a iesi din acea situatie.
Dintre cele cinci tipologii, dominatorul este cel care are cele mai multe asteptari, deoarece îi place sa prevada totul si astfel sa controleze. El vrea ca totul sa se petreaca exact asa cum a prevazut si este plin de asteptari fata de viitor. Aceasta atitudine îl împiedica sa traiasca momentul prezent si sa se bucure de surprize.
Asteptarile dominatorului fata de ceilalti au drept scop verificarea felului în care fac ceea ce au de facut, daca o fac bine sau nu, precum si verificarea încrederii pe care o poate avea în ei. Este foarte abil în a ghici asteptarile celorlalti. Deseori, spune sau face ceva în functie de asteptarile celuilalt, fara a avea naparat intentia de a face ceea ce a spus.
Are o personalitate puternica. Îsi afirma convingerile cu forta si se asteapta ca si ceilalti sa adere la credintele lui. Îsi formeaza foarte repede o parere despre cineva sau despre o situatie si este convins ca are dreptate.
Dominatorul face în asa fel încât sa nu se afle în situatii de confruntare în care nu ar detine controlul. Dominatorul este rapid în actiunile sale. Întelege sau vrea sa înteleaga foarte repede si are dificultati atunci când cuiva îi ia prea mult timp pentru a explica sau povesti ceva. Întrerupe adesea si raspunde chiar înainte ca interlocutorul lui sa fi terminat ce avea de spus. În schimb, daca cineva îi face acelasi lucru, îi va spune foarte raspicat: "lasa-ma sa termin, nu am terminat ce aveam de spus!"
Are talent si îsi face treaba repede. Nu are rabdare cu cei care sunt lenti. Nu îi place sa întârzie si nu tolereaza persoanele care întârzie. A termina primul este mai important decât a face bine ceea ce are de facut. Când lucrurile nu se desfasoara conform asteptarilor lui, devine repede agresiv, desi nu se considera o persoana agresiva. Se vede pe sine ca fiind, mai degraba, o persoana care se afirma, puternica, care nu se lasa usor influentata. Dominatorul este, dintre toate cele cinci caractere, cel care are cel mai des oscilatii de dispozitie. Poate fi plin de iubire si de atentie si în secunda urmatoare poate sa se înfurie din cauza unui mic incident. Are mult de lucru în ceea ce priveste rabdarea si toleranta.
Îi este greu sa atribuie cuiva o sarcina si sa aiba încredere în acea persoana. Va încerca sa controleze mereu daca sarcina respectiva se îndeplineste conform asteptarilor lui. Rana de tradare se activeaza în cazul dominatorului de fiecare data când se afla în prezenta cuiva care nu îsi respecta angajamentele. Are o dificultate atunci când trebuie sa arate cuiva cum sa faca ceva si acea persoana învata încet. El nu are timp de pierdut. Este mai exigent cu ceilalti decât cu sine însusi. Are mai multa încredere în persoanele de acelasi sex si le verifica si controleaza mai mult pe cele de sex opus.
În opinia lui, cineva nu are dreptul sa se relaxeze decât dupa ce si-a îndeplinit sarcinile de care este responsabila. A vedea pe cineva care nu face nimic, mai ales daca este de sex opus, îl enerveaza foarte tare. O va considera pe acea persoana lenesa si îi va fi greu sa aiba încredere în ea.
Mai mult, face în asa fel încât toata lumea sa stie ce a facut el, cum anume a procedat si cât a lucrat, astfel încât ceilalti vor vedea cât de responsabil este el si ca este o persoana de încredere. Dominatorul detesta momentele în care ceilalti nu au încredere în el, dar nu vede cât de greu îi este lui sa aiba încredere în ceilalti. Dominatorului îi place sa aibe ultimul cuvânt, de aceea gaseste ceva de adaugat la orice, sau aproape orice. Crede ca trebuie sa-i ajute pe ceilalti sa îsi organizeze viata. Nu îsi da seama ca actioneaza astfel pentru a avea controlul. Când un dominator se ocupa de problemele celorlalti, aceasta este o modalitate deghizata de a-si arata forta: el are sentimentul ca acestia sunt mai slabi decât el..
Dependentul se ocupa de ceilalti pentru a-si asigura suportul si sprijinul acestora, masochistul actioneaza astfel pentru a fi o persoana buna si pentru a nu le da motive celorlalti de a se rusina cu el. Dominatorul se ocupa de problemele celorlalti pentru a nu suferi de tradare, pentru a se asigura ca ceilalti raspund asteptarilor lui.
Îsi recunoaste cu dificultate temerile si nu vrea sa vorbeasca despre slabiciunile lui. Îi place sa se arate ca fiind curajos si puternic, cât mai des posibil. În general face doar ce si cum vrea el. Le spune celorlalti ceea ce vor sa auda, dar nu tine cont de parerea lor si pâna la urma face cum vrea el. Vrea sa stie tot ce se petrece si îsi spune parerea fara sa îi fi cerut cineva aceasta.
Cel mai greu pentru el este sa fie luat prin surprindere – nu are timp sa se pregateasca. Nefiind pregatit, risca sa nu aiba controlul. Prima reactie la o surpriza este sa se retraga si sa ramâna în stare de alerta. Trebuie sa fie pregatiti pentru orice eventualitate si îi place sa se gândeasca dinainte la toate posibilitatile.
Dominatorul îi considera foarte repede pe ceilalti ipocriti, datorita lipsei lui de încredere. Dominatorul nu suporta sa fie mintit. El însusi minte foarte des, dar, pentru el, acelea nu sunt minciuni. Gaseste motivatii serioase pentru a deforma adevarul.
Parintii de tip dominator actioneaza mai degraba pentru a-si pastra reputatia decât pentru fericirea copiilor lor.
Cea mai mare teama a dominatorului este disocierea – traieste foarte greu o despartire. Daca el ia decizia de a se separa, îi e teama ca îl va trada pe celalalt si va fi considerat un tradator. Daca celalalt ia hotarârea, îl va acuza el ca este tradator.
Bolile de care poate suferi o persoana din tipologia dominator sunt: agorafobia, dureri articulare (mai ales la nivelul genunchilor) , boli care semnifica pierderea controlului asupra anumitor parti ale corpului – hemoragii, impotenta, diaree, etc., paralizie (daca ajunge într-o situatie de neputinta totala), probleme la nivel digestiv (stomac, ficat), diverse tipuri de inflamatii, herpes.
Rana de tradare este pe cale sa se vindece când nu veti mai trai atâtea emotii în momentul în care cineva sau ceva va va modifica planurile. Veti înceta sa mai fiti atasati de rezultate, veti înceta sa vreti ca totul sa se petreaca conform planurilor dvs. Nu veti mai cauta sa fiti în centrul atentiei. Când va veti bucura în urma unei reusite, va va fi foarte bine chiar si daca ceilalti nu va recunosc meritele.
În spatele acestei masti, se ascunde o fiinta cu reale calitati de lider – prin forta sa stie sa fie protectoare si calma, foarte talentata, sociabila, cu talent actoricesc, cu talent de a vorbi în public, aptitudini în a capta si a valoriza talentul fiecaruia ajuntându-i pe ceilalti sa dobândeasca mai multa încredere în ei, are capacitatea de a delega sarcini, ceea ce îi ajuta pe ceilalti sa se autovalorizeze, stie imediat cum se simt ceilalti si relaxeaza atmosfera facându-i sa râda, capabila sa treaca foarte repede de la un aspect la altul si sa administreze mai multe lucruri în acelasi timp, ia foarte repede decizii. Gaseste imediat solutii si are în jurul ei oameni de care are nevoie pentru a trece la actiune, capabila de performante mari în multe domenii, are încredere în univers si în forta ei interioara, capacitatea de a se lasa liber în totalitate.

Rigidul-rana de nedreptate

„Ştii ce eşti? / Eşti un manuscris al unei scrisori divine, / Eşti oglinda care reflectă o faţă zeiască. Acest univers nu este în afara ta. / Priveşte în tine; / Tot ceea ce vrei să fii / Eşti.” – Rumi

O persoană care suferă de „rana de nedreptate” este o persoană care nu se simte apreciată la justa ei valoare, nu se simte respectată sau crede că nu primeşte ceea ce merită. Cineva poate, de asemenea, să sufere de rana de nedreptate şi când primeşte mai mult decât consideră că merită. 

Copilul foarte mic, care s-a simţit respins dintr-un motiv sau altul, va încerca să nu mai fie respins, fiind cât mai aproape de perfecţiune. Copilul trăieşte această rană mai ales în relaţia cu părintele de acelaşi sex. După câţiva ani, în ciuda eforturilor lui de a fi perfect, nu se simte iubit şi consideră acest lucru ca fiind nedrept. În consecinţă, ia hotărârea de a se controla începând din acel moment şi de a deveni perfect, astfel încât nimeni să nu îl mai respingă vreodată. Astfel îşi blochează sentimentele, lucru care îl ajută să nu se mai simtă respins.
Copilul suferă din cauza răcelii părintelui respectiv, a autoritarismului, a criticilor frecvente, severităţii, intoleranţei sau conformismului. În majoritatea cazurilor, acel părinte suferă de aceeaşi rană, iar copilul o simte. Apare astfel o relaţie superficială între copil şi părinte, la modul că niciunul dintre ei nu vorbeşte despre ceea ce simte. Reacţia în faţa nedreptăţii constă în blocarea sentimentelor crezând că astfel se evită rana, iar masca care apare este rigiditatea. Chiar dacă cineva îşi blochează sentimentele, aceasta nu înseamnă că acea persoană nu mai simte nimic. Din contră, persoanele rigide sunt foarte sensibile, dar îşi dezvoltă capacitatea de a nu reacţiona la acea sensibilitate şi de a nu o arăta celorlalţi.
Dintre cele cinci caractere, rigidul are cel mai des tendinţa de a-şi încrucişa braţele şi astfel îşi blochează energetic regiunea plexului solar. Când un rigid devine emoţionat, nu vrea să arate acest lucru, dar ne putem da seama după tonul vocii, care devine sec şi inflexibil. Când este întrebat ce mai face, va răspunde invariabil: „foarte bine!”
Rigidul caută dreptatea şi justeţea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, caută mereu să fie corect. Pentru el este foarte greu să înţeleagă că, acţionând într-un mod perfect, conform propriilor criterii, poate fi în acelaşi timp nedrept.
Cel care suferă de nedreptate este mai înclinat să simtă invidie pentru cei care au mai mult decât el şi care, în opinia lui, nu merită. De asemenea, poate fi convins că ceilalţi îl invidiază când el are mai mult decât ei. Vrea să se asigure că este demn de ceea ce primeşte. Gelozia este trăită mai mult de către fiinţele din tipologia dependent sau dominator. Dependentul este gelos deoarece îi este teamă că va fi abandonat, în timp ce dominatorul este gelos din teama de a nu fi trădat.
Trupul rigidului este drept, rigid şi „cât mai perfect posibil”. Corpul este bine proporţionat, cu umerii drepţi, de aceeaşi lăţime ca şi şoldurile. Rigidul se poate îngrăşa în timpul vieţii, dar corpul lui rămâne bine proporţionat. Totuşi îi este teamă să nu se îngraşe şi va face totul pentru a nu se petrece aceasta. Nu acceptă să facă burtă. Celor din această tipologie le place să poartă haine strânse pe talie sau o curea în jurul taliei.
Încă din copilărie, rigidul îşi dă seama că este apreciat mai mult pentru ceea ce face decât pentru ceea ce este. Chiar dacă nu întotdeauna aceasta este realitatea, el aşa crede. De aceea devine foarte performant şi începe foarte curând să se descurce singur. Face totul pentru a nu avea probleme, şi chiar când le are preferă să spună că nu le are, pentru a evita să simtă suferinţa legată de ele. Este foarte optimist, uneori prea optimist.
Dacă are nevoie, nu cere ajutorul decât în ultimul moment. Când i se întâmplă să trăiască o decepţie sau un eveniment neprevăzut, va continua să spună: „nu este nicio problemă!” Astfel, ajunge să ascundă faţă de el şi faţă de ceilalţi ceea ce simte şi are o aparenţă de imperturbabil.
Rigidul, la fel ca şi dominatorul, are adesea o problemă legată de lipsa de timp, dar din motive diferite. Rigidul nu are timp deoarece vrea ca totul să fie perfect, iar dominatorul nu are timp deoarece e foarte preocupat să se amestece în treburile altora. Când rigidul este convins că are dreptate în faţa autorităţii sau a cuiva care se consideră autoritate în materie, se va justifica până când i se va da dreptate. Când ceilalţi par a nu avea încredere în el şi pun multe întrebări referitoare la o situaţie, în timp ce el ştie că a fost cinstit şi corect, va trăi acest lucru ca pe un interogatoriu şi îl va resimţi ca pe o nedreptate.
Religia poate avea un efect mai mare asupra unui rigid decât asupra celor care prezintă celelalte răni. Binele şi răul, corect-incorect, sunt noţiuni importante pentru el. Aceste sunt şi principiile după care îşi ghidează viaţa.
Persoanele din tipologia rigid sunt foarte exigente cu ele însele, în majoritatea aspectelor vieţii. Nu îşi acordă timp pentru a simţi ce se petrece, pentru a-şi acorda dreptul de a fi uman şi de a avea în continuare lucruri de rezolvat. Rigidul îşi permite foarte rar să se destindă fără să se simtă vinovat. Se simte foarte vinovat dacă el nu face nimic în timp ce altul lucrează.
Îi place ca cei din jurul lui să fie la curent cu tot ceea ce face şi ce are de făcut. Speră ca ceilalţi să considere corect faptul că şi-a acordat o recompensă. Nu îi place să i se spună că este norocos, pentru că a fi norocos pentru el nu este un lucru corect. Vrea să merite tot ceea ce i se petrece. I se pare adesea mai nedrept să fie favorizat, decât să fie defavorizat. O astfel de persoană are o dificultate în a primi cadouri, deoarece se va simţi datoare. Decât să se simtă obligată să îi ofere celuilalt ceva având aceeaşi valoare, preferă să nu primească nimic.
Au o mare capacitate de a-şi impune un anumit comportament si anumite sarcini. Partea rigidă a unei persoane este cea care impune un regim. Dar nu este neapărat necesar ca acel regim să corespundă nevoilor ei. O persoană rigidă nici măcar nu verifică dacă ceea ce doreşte răspunde într-adevăr uneia dintre nevoile ei. Nu îşi alocă timp pentru a se întreba: „cum mă simt cu această dorinţă şi cu modalitatea pe care am ales-o pentru a o îndeplini?”. Rigidul are o mare dificultate în a face diferenţa între rigiditate şi disciplină. O persoană rigidă îşi uită nevoia de la care a plecat, pentru a se agăţa mai degrabă de mijlocul prin care ajunge să-şi îndeplinească acea nevoie. O persoană disciplinată nu abandonează un proiect deoarece au apărut mici modificări pe parcurs. Pentru o persoană rigidă modificările care apar sunt considerate foarte grave.
Rigidul poate părea dominator, dar dacă intervine pe lângă ceilalţi nu o face pentru a controla şi a atrage atenţia asupra sa, ci intervine doar dacă ceea ce s-a spus e nedrept pentru cineva sau lui nu i se pare corect. Rigidul rectifică ceea ce s-a spus, în timp ce dominatorul adaugă ceva la ceea ce s-a spus.
Rigidul poate critica o persoană dacă crede că acea persoană, cu talentul şi calităţile sale, ar fi putut îndeplini mai bine o sarcină. Dominatorul va critica pe cineva dacă sarcina pe care o avea de îndeplinit nu a fost făcută aşa cum vroia el, în funcţie de gusturile şi aşteptările sale.
Persoana din tipologia rigid preferă să facă totul singură ca să se asigure că e perfect. De aceea e foarte posibil să sufere de epuizare fizică. De asemenea, se autoacuză foarte uşor. Persoanei rigide îi place ca totul să fie bine ordonat.
Un alt mijloc de a fi nedrept faţă de el însuşi pe care îl foloseşte rigidul este comparaţia. Are tendinţa de a se compara cu cei care sunt mai buni decât el şi mai ales „mai perfecţi” decât el. Este atras de tot ceea ce este nobil. Respectul şi onoarea sunt noţiuni foarte importante pentru el. Este impresionat de persoanele cu funcţii importante. Dacă ştie că poate obţine un anumit titlu, devine şi mai important.
Emoţia cea mai frecventă trăită de către rigid este furia, îndreptată mai ales asupra sa. Prima lui reacţie când este furios este de a ataca pe altcineva, chiar dacă furia este resimţită împotriva lui însuşi. Este furios pe el însuşi deoarece nu a văzut ce era corect sau nu a făcut ce trebuia. Rigidul are dificultăţi în a se lăsa iubit şi a-şi arăta iubirea. De aceea este considerat o persoană rece, lipsită de afectivitate. Acţionând astfel este nedrept faţă de ceilalţi şi mai ales faţă de el însuşi, deoarece nu poate să exprime ceea ce simte cu adevărat. Rigidul, fiind foarte sensibil, evită să se lase atins, psihologic vorbind, de către alţii.
Cea mai mare teamă a rigidului este răceala, indiferenţa. Nu este conştient că evită să intre în contact cu sensibilitatea lui pentru a nu îşi arăta vulnerabilitatea. Nu poate accepta această indiferenţă deoarece acest lucru ar însemna să fie fără inimă, deci nedrept.
In viaţa sexuală, are dificultăţi în a se abandona şi a simţi plăcerea. Cu cât rana este mai profundă, cu atât acea persoană este mai rigidă şi îi este dificil să ajungă la orgasm. Are probleme în exprimarea tandreţei pe care o simte. Este genul care are înfăţişarea cea mai sexy. Se spune despre o femeie tipologia rigid că este seducătoare, adică îi place să atragă bărbaţii pentru a-i respinge cu răceală dacă crede că lucrurile au mers prea departe. Când o persoană rigidă are dificultăţi în a-şi lua un angajament într-o relaţie, acest lucru provine din teama ei de a nu se înşela în alegerea partenerului. Este diferită de teama dominatorului, căruia îi este frică de despărţire, deoarece îi este teamă că va trebui să renunţe la acel angajament.
Temerile persoanei rigide, care o împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile sunt: teama de a se înşela, de a nu fi clar, de a nu fi criticat, de a fi ales un moment nepotrivit, de a vorbi prea mult, de a pierde controlul, de a fi judecat ca fiind profitor.
Persoana care poartă masca rigidului este foarte rar bolnavă. Chiar dacă ar durea-o ceva, ar începe să simtă acest lucru doar când starea ei s-ar agrava foarte tare. Bolile de care poate suferi o astfel de persoană sunt: anchilozare, tensiuni musculare, epuizare fizica şi mentală, tendinite, artrite, bursite, torticolis, constipaţie, hemoroizi, crampe, probleme ale circulaţiei sângelui, varice, piele uscată, acnee, psoriazis, probleme hepatice, nervozitate, insomnie, probleme de vedere.
Rana de nedreptate este pe cale să fie vindecată dacă vă permiteţi să fiţi mai puţin perfecţionişti, să faceţi greşeli fără să fiţi furioşi sau critici. Dacă vă acordaţi dreptul de a vă arăta sensibilitatea, de a plânge în faţa celorlalţi fără să vă pierdeţi controlul şi fără să vă fie teamă de judecata celorlalţi.
În spatele rigidului se ascunde o persoană creativă,care are multă energie şi o mare capacitate de muncă. Această persoană este ordonată şi excelentă pentru o muncă ce necesită precizie; este atentă, foarte dotată pentru a se ocupa de detalii; are capacitatea de a simplifica, de a explica foarte clar când predă altora; este foarte sensibilă, ştie ce simt ceilalţi, verificându-şi propriile sentimente. Ştie ce trebuie să cunoască la momentul oportun. Găseşte persoana potrivită pentru o anumită sarcină şi cuvintele potrivite când are de comunicat ceva. Este plină de entuziasm, de viaţă, dinamică. Nu are nevoie de alţii pentru a se simţi bine. La fel ca şi fugarul, în caz de urgenţă ştie ce să facă şi face acel lucru singură. Reuşeşte să facă faţă situaţiilor dificile.

Din lucrarea – „Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine”, de Lise Bourbeau

FITI PUR SI SIMPLU VOI INSIVA...EXACT ASA CUM SUNTETI

   Trebuie sa fiti atenti sa nu va lasati manipulati de nici o persoana, indiferent care ar fi intentiile acesteia. Ascultati-va doar inima. Ea este singurul vostru maestru interior.Oamenii din jur v-au judecat mereu, iar voi ati acceptat automat ideile lor. Suferiti din cauza tuturor acestor judecati, pe care le aruncati la rindul vostru asupra altora. Acest lucru este insa cu totul nefiresc, si intreaga omenire sufera din cauza lui. Daca vreti sa nu fiti antrenati in acest joc, prima conditie este de a nu va judeca pe voi insiva. Acceptati-va, plini de umilinta, imperfectiunea, esecurile, greselile, slabiciunile. Nu este nevoie sa pretindeti ca sunteti altfel. Fiti pur si simplu voi insiva; spuneti-va: "Mi-e frica; mi-e teama de noptile intunecate. Mi-e teama sa merg noaptea in padure." Ce este rau in acest lucru? Este ceva omenesc. Odata ce te accepti pe tine insuti asa cum esti, vei putea sa ii accepti si pe ceilalti, caci iti vei da seama ca sufera -la rindul lor - de aceeasi boala. Iar faptul de a-i accepta ii va ajuta sa se accepte la rindul lor. Putem inversa intregul proces: va acceptati pe voi insiva, iar acest lucru va face capabili sa ii acceptati si pe ceilalti. Si pentru ca sunt acceptati de ceilalti, ei cunosc pentru prima data frumusetea acceptarii - ei experimenteaza aceasta stare de pace si incep, la rindul lor, sa ii accepte pe ceilalti. Daca intreaga omenire ajunge in punctul in care fiecare este acceptat exact asa cum este, 90 la suta din intreaga nefericire va disparea pur si simplu de la sine. Aceasta nefericire nu are nici un fundament, iar inimile voastre se vor deschide de la sine, iubirea voastra se va revarsa asupra celorlalti.

L-am primit, imi este de folos, vi-l dau mai de parte, sa va fie de folos.

***

"Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul… depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi increderea si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CI PE CINE AI.
Am invatat ca te descurci si ti-e folosit farmecul circa 15 minute. Dupa accea, insa, ar fii bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebiue sa sa te compari cu ceea ce pot altii sa faca mai bine, ci conteaza ceea ce poti sa faci tu.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ce pot sa fac eu pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebiue sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroii sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta. Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii; cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung departe in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei putea gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul ca si vorbitul, pot linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede…
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit." 

Sa ai o zi plina de Lumina!

http://www.youtube. com/watch? v=3rD94SQWF8I

Copiii-Inteligenta pura

  "Un copil e inteligenta pura, deoarece copilul e inca necontaminat. Copilul e o tablita curata, nu scrie nimic pe el. Copilul e spatiul gol absolut, tabula rasa. Societatea incepe imediat sa scrie ca esti crestin, catolic, hindus, mahomedan, comunist. Societatea nu poate sa astepte. Societatea se teme foarte tare ca, daca inteligenta copilului e lasata intacta, el n-o sa faca parte din nicio sclavie, din nicio structura de dominare.

El nici nu va domina, nici nu va fi dominat. Nici nu va poseda, nici nu va fi posedat. Va fi un vesnic rebel. Pentru a preveni toate astea, inocenta i se corupe imediat. I se taie aripile, i se dau carje in care sa se sprijine pentru ca sa nu invete sa mearga pe picioarele lui, sa ramana vesnic intr-un fel de dependenta.
La inceput, copiii sunt dependenti de parinti, iar parintilor le place foarte mult acest lucru. Cand copiii sunt dependenti, parintii se simt foarte bine. Viata lor incepe sa aiba sens: ei stiu ca ajuta niste oameni noi sa creasca, ajuta niste oameni frumosi sa creasca. Nu este creativitate autentica, dar macar pot spune ca fac ceva, ca au o ocupatie. Ocupati sa-si creasca copiii, isi uita problemele.
Cu cat sunt copiii mai dependenti de ei, cu atat sunt mai fericiti. Desi la suprafata spun intr-una ca vor ca ai lor copii sa fie independenti, asta e numai la suprafata. Un copil cu adevarat independent ii face sa sufere pe parinti. Lor nu le place copilul independent, deoarece copilul independent nu are nevoie de ei.
Asta e una din marile probleme cu care se confrunta azi generatia mai in varsta: copiii din epoca moderna nu depind de ei, si din cauza ca nu sunt dependenti, nu li se pot impune anumite lucruri. Nu li se poate spune ce sa faca si ce sa nu faca, nu pot fi stapanii lor. Generatia batrana sufera foarte mult.
Pentru prima data in istoria omului, generatia batrana se simte total fara rost, pentru ca nu mai are ocupatie, iar bucuria de a creste copii e spulberata. De fapt, se simte vinovata, se teme ca s-ar putea sa-i distruga pe copii.
Parintii distrug inteligenta copiilor din cauza ca asta e singura cale de a-i inrobi. Apoi vin la rand profesorii, scoala, colegiul, universitatea…Nimeni nu vrea un razvratit, iar inteligenta inseamna razvratire. Nimeni nu vrea ca autoritatea sa fie pusa la indoiala, iar inteligenta pune la indoiala. Inteligenta e indoiala pura. Da, intr-o buna zi, din aceasta indoiala pura rasare adevarul.
Copiii se nasc cu inteligenta pura, iar noi nu suntem in stare sa respectam acest lucru. Copiii sunt clasa cea mai exploatata din lume, sunt chiar mai exploatata decat femeile. Dupa eliberarea femeii, mai devreme sau mai tarziu o sa vina si eliberarea copilului; e mult mai necesara. Barbatii le-au inrobit pe femei, iar barbatii si femeile impreuna i-au inrobit pe copii. Si intrucat copilul este foarte neajutorat, fireste ca depinde de cei mari.
E foarte meschin din partea celor mari ca exploateaza neajutorarea copilului. Dar dintotdeauna parintii au fost meschini. Si nu spun ca au fost meschini in mod deliberat sau constient, ci inconstient, aproape nestiind ce fac. De asta lumea e in suferinta. Inconstient, fara sa stie, fiecare generatie distruge generatia urmatoare.
Asta e prima generatie care incearca sa scape din capcana, si asta e inceputul unei istorii cu totul noi. Dar copiii sunt cu certitudine extrem de inteligenti. Uita-te la copii, uita-te in ochii lor, uita-te la felul in care raspund.
Copiii au multa inteligenta insa, de secole, nu sunt lasati sa si-o manifeste.
Trebuie sa creem un nou tip de educatie, in care copiilor sa nu li se impuna nimic, ci sa fie ajutati sa-si intareasca inteligenta naturala data de Dumnezeu. In sistemul de astazi originalitatea este omorata, iar repetitia pretuita. Iar inteligenta se poate dezvolta numai in acea atmosfera in care originalitatea este pretuita."

Extras din "Inteligenta: reactioneaza creativ la prezent", OSHO

Legile oglinzii

Merg sa il vad pe ELI.....bulinele nu ma coboara, stelutele nu ma inalta...EU SUNT EU

ne nastem,... crestem,....invatam... de la altii,.....traim,... invatam sa traim, ...invatam sa ne bucuram,... invatam sa gresim,... invatam sa nu uram,....invatam...

de fapt ce este viata?

e doar perindarea noastra printr-o lume vremelnica, care nu-si are ca rost decat pregatirea lumii celei vesnice? sau e oare ceva mai mult?

oare, viata noastra, nu e insasi urcarea golgotei? drumul crucii, pe care fiecare o avem de purtat?oare nu pacatetele noastre sunt povara, oare nu suntem noi aceia care ne impovaram? sufletele noastre, nu sunt ele, carausii crucii chiar de noi cladite?sentimentele noastre de dispret sau... nepasare nu sunt oare soldatii care ne biciuie? iar stigmatul vinovatiei noastre, in fata pacatelor lumesti, nu este oare cuiul ce ne tintuieste?

 sentimentul pe care-l avem la un mic gest,...un gest de milostenie sau dragoste pe care l-am facut, nu vine ca naframa  Mariei cand a sters fata Lui?

cine suntem noi? si unde mergem? daca se spune ca El este in fiecare dintre noi, atunci de ce sa nu-L cinstim intotdeauna?

mergem in biserici si ne rugam,...ba ...poate chiar si seara, sau dimineata, ne rugam sa fim ajutati, sa fim iertati, sa avem puterea credintei....dar cati dintre noi ne rugam sa fim mai buni, sa putem ajuta pe altii, sa ingaduim, greselile, ocara si dusmania celor fara de Hristos? cati dintre noi traim si simtim cu adevarat urcusul golgotei?

nu trebuie neaparat sa mergi la Ierusalim,... poate nici macar in biserici nu ai nevoie sa intri, dar nu uita sa tii mereu curat altarul sufletului tau, locul de unde Isus te vegheaza si poarta-ti crucea ( traieste-ti  viata), cu smerenie si cu evlavie , rabdand tot ceea ce nu i-ti e pe plac, caci rabdarea e cea mai mare virtute omeneasca si cu modestie caci e comoara cea mai de pret.

nu uita sa iubesti,... punand pe ceilalti inaintea ta,... caci aceea e iubire adevarata si vei vedea ca intr-o zi vei fi iubit mai mult de cat ai crezut ca poti fi iubit.

linistea din suflete nu ne-o poate da nimeni,... nici macar El....aceea singuri trebuie sa o gasim, in chiar sufletele noastre.  dar asta nu inseamna ca nici nu ne poate fi luata,...

Scenariul suferintei

 Boala, tristete, singuratate ? Dar daca sta in puterea noastra sa fie altfel ?

Tu, oricine ai fi, traiesti intr-un univers in care totul se inregistreaza. Ai putea crede ca universul acesta trebuie cautat in stele, ori in sfinti, in fiintele exceptionale, ori cine stie in ce colturi indepartate ale lumii! Dar nu-i acolo ... Tu nu esti in stele si nu esti la capetele Pamintului. Tu esti doar... in tine insuti. Iar universul care te inregistreaza continuu se ascunde chiar in launtrul respiratiei tale. In fiecare celula a ta. De jur imprejurul tau, in acelasi timp. Tot ce vorbesti cu tine insuti, in cea mai mare taina, este automat inregistrat. Si, cu cit tu gindesti mai mult si mai mult la un lucru, cu atit inregistrarea este mai puternica. Iar ceea ce inregistrezi prin gindire sau prin traire repetata transformi in... program.
Daca asculti un program la radio, vei auzi ceea ce este inregistrat acolo, nu-i asa? Cum ai putea sa auzi in mintea ta altceva decit ceea ce este inregistrat, altceva decit ceea ce tu singur ai spus, ai simtit, ai observat ca este? Nu se poate sa auzi in capul tau un program despre secretele iubirii, cind te gindesti continuu la ura ta, la supararea ta, la nedreptatea care ti s-a facut, ori la durerile vietii tale! Si atunci vei intelege de ce gindesti negativ. De ce esti deprimat si de ce gindurile negre iti dau frisoane, iar tu pari victima lor, incapabil sa le controlezi, sa le schimbi, sau sa le transformi in altceva.
Daca esti disperat la gindul ca exista inlauntrul tau forte care te determina sa gindesti tot ce-i mai neplacut, sa-ti fie frica, sau sa te indoiesti si de tine insuti, aminteste-ti ca acele forte sint... ceea ce singur ai inregistrat prin gindurile si trairile tale din trecut. Fii constient! Tu esti acela care a imprimat pe banda memoriei tale tot ce gindesti acum ca te controleaza. Si, cind vei intelege ca tu ai gindit, iar ceea ce te chinuie acum este doar o inregistrare, ai sa te simti mai bine... Mai intii, dispare frica. Ai sa intelegi ca iti era frica de tine insuti. Ca singur ai inregistrat programul de frica, ori pe acela de suparare, pe acela de enervare, pe acela in care ti-ai repetat ca nu esti bun si nu esti inteligent. Tu ai... observat cindva ca lumea nu te iubeste si aceasta observatie s-a inregistrat in tine. Daca ai trait in relatii conflictuale, programul s-a intarit.
A devenit mai puternic. El se intoarce, apoi, sa-ti spuna mereu chiar in interiorul tau: "Tu nu esti iubit. Nimeni nu te iubeste!" Si asa devii foarte deprimat si vorbesti cu tine, inca, despre faptul ca nu te iubeste nimeni. In acest fel mai pui o caramida programului si mai atragi o situatie de viata ca- re-ti confirma ca tu nu poti fi iubit... Fii atent! Fii atent la ceea ce vorbesti cu tine.
Programele pe care le-ai creat o viata intreaga te vor convinge ca ai probleme si nu esti fericit. Poate-ti vor spune ca esti bolnav si incapabil sa traiesti. Poate iti vor desfasura frica, suspiciune, indoiala, ura, deziluzie, minciuna, nedreptate sau tot ce crezi a fi intunecos. Fii constient ca acestea sint inregistrari. Tu ai afirmat, in tine s-a inregistrat si acum nu faci decit sa asculti banda. Si o vei asculta detasat. Vei accepta ca ceea ce ti-ai spus a fost atunci... Azi poti sa inregistrezi ceva diferit, in mod constient. Ceva placut. Ceva ce ai vrea sa se intimple si tot ce nu ti-ai permis vreodata sa gindesti. Caci, una este sa asculti plinsete si bocete si alta este sa asculti susurul iubirii, al increderii si al sperantei... din tine insuti.

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.

O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.

Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:

SCHIMBA LUMEA!

Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii...
Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura.

Intr-o zi, il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:

- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:

SCHIMBA-I PE CEILALTI!

Asta era si intentia mea, gandi el...
Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpe defectele.
Aceasta fu a doua lupta a sa.

Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:

SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI!

Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.

El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva
mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:

ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI!

Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.

In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi:
defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca.
Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu
niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria

ACCEPTA-I PE CEILALTI!

Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.

- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul. Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei:

ACCEPTA LUMEA!

Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.

Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa?

Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea.

Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista. Atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de-al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!

Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii,spuse el si disparu pentru totdeauna.