In multe parti ale lumii, fie nu exista Mos Craciun, fie este acompaniat de diferite personaje desprinse din legende.

--In Scandinavia piticii "Tomte", nu aveau la inceput infatisari omenesti, ei trecind deseori la violenta atunci cind fermele nu erau ingrijite cum trebuie. Scandinavii tin inca destul de mult la aceasta legenda si a aparut practic pentru a-i unii, a-i face sa lucreze mai eficient. Crestinismul a trecut peste Tomte, le-a dat de-a lungul anilor chipuri omenesti, trasaturi blajine si actiuni pasnice, integrindu-i in spiritul Craciunului. Astfel, piticii incep sa fie numiti acum "Jonlupukki", ei impartind cadouri micutilor asemeni lui Mos Craciun .

--Italienii tin mult la legenda vrajitoarei "La Bafena". Aceasta femeie in virsta era buna la suflet si se spune ca le-a oferit mincare si adapost celor trei magi, in drumul lor spre Iisus. Bafena isi trage un sal negru pe ea si se urca pe matura, pornind in calatorie. Tine un sac plin de cadouri in spate si incearca sa se strecoare peste tot fara sa fie vazuta. Se spune ca daca un copil o spioneaza, ea il va lovi puternic cu matura (metoda excelenta pentru parinti de a tine copii in pat). Bafena intra tot pe cos, lasa cadouri celor cuminti si o bucata de carbune sau putina cenusa celor obraznici.

--In Olanda, vine Sinterklaas, ajunge la sfirsitul lui noiembrie, el luind calea apei tocmai din Spania, intr-un vapor cu aburi. Nu exista reni,sanie sau zboruri spectaculoase. Mosul o ia la pas pe strazi, intilnindu-se cu toti copii. El este ajutat de Black Peter, un copil de culoare care a stirnit multe controverse de-a lungul anilor. Unele carti spuneau ca Peter era sclavul lui Sinterklaas, facind referire la perioada de sclavie a negrilor. Ca sa scape de rasism olandezii au gasit o solutie superba: Peter o ia pe cos inaintea Mosului si de acolo i se trage culoarea. Este cosar de meserie.

In Rusia exista "Ded Moroz" sau "Mos Gerila"(tradus in romina). Ded Moroz imparte cadouri fie intrind pe cos, fie aparind la diverse petreceri, el vine de regula insotit de o nepoata Snegurochka. Legenda spune ca Ded Moroz fusese un vrajitor ce rapea copii si cerea cadouri pentru rascumpararea acestora. Rusii l-au reconvertit intre timp, spunind ca, pentru a-si repara greselile din trecut , Mos Gerila a inceput sa imparta chiar el cadourile micutilor. Mosul vine la rusi si in celelalte state care au suferit o influenta rusa categorica, in troica, o sanie trasa de un cal.

--In Marea Britanie, conceptul de Father Christmas era puternic pina nu demult. Acum el se cam confunda cu Santa, chiar daca deosebiri sunt multe intre cele doua personaje. La inceputuri, Father Christmas nu aducea cadouri nimanui, el fiind bucuros si plin de optimism iarna. Avea o haina verde si a intrat in magica poveste a luyi Dickens "A Christmas Carol", devenind personajul "Ghost of Christmas Present". Father Christmas, asociat cu bunatatea si cu dragostea pentru copii, a inceput sa le dea cadouri acestora. Are reni, coboara pe cos si degusta, recapatindu-si puterile mincarea lasata de familie special pentru el.

Crucea este un simbol stravechi , atestat inca din antichitate ; ea este prezenta la multe popoare din antichitate in Egipt , China sau Grecia , unde , la Cnossos , arheologii au scos la iveala o cruce de marmura datind din secolul al xv-lea i.chr. Crucea simbolizeaza pamintul si este totodata , un semn de orientare , cele patru brate ale sale indicind cele patru puncte cardinale ; in cadrul orientarii spatiala , crucea indica directia est-vest , adica rasaritul si apusul soarelui , iar impreuna cu axa de rotatie a lumii indica nordul si sudul , directiile jos si sus .

Istoria crucii incepe cu Adam=istoria crucii crestine incepe din timpul lui Adam , care , alungat dinRai pe pamint , ajunsese la batrinete si isi astepta sfirsitul ; fiul sau , Set , s-a hotarit sa plece in lume pentru a gasi un leac cu ajutorul caruia sa-si salveze tatal de la moarte ; dupa multe zile de mers , a ajuns la poarta Raiului , care era pazita de un arhanghel cu o sabie de foc ; Set i-a povestit ce l-a adus acolo , iar arhanghelul , care stia ca Adam murise deja , i-a daruit lui Set un simbure din arborele vietii , pe care i-a spus sa i-l puna lui Adam in gura , iar din acest simbure va creste un arbore care , intr-o zi , va mintui lumea . Set a facut cum i s-a spus si peste ani , pe mormintul lui Adam , a crescut un cedru deosebit de mare .

Crucea si arca lui Noe =atunci cind oamenii au devenit rai si Dumnezeu s-a hotarit sa-i pedepseasca , l-a anuntat pe Noe sa-si faca o corabie pentru a se salva de potop ; Noe si-a amintit de arborele falnic de pe mormintul lui Adam , l-a taiat cu ajutorul fiilor sai si si-a construit o mare corabie pe care a luat cite o pereche din toate vietuitoarele pamintului ; corabia lui Noe ajunsa la Ararat , a fost stricata si jefuita , furindu-i-se scindurile si fieraria ; din scindurile care au mai ramas , stranepotii lui Noe au construit o punte peste riul Iordan , care s-a numit Puntea Sfinta , cei care o treceau erau datori sa spuna o rugaciune .

Crucea si Iosif =in timpul unei batalii pentru a scapa de urmaritori , oamenii au taiat puntea , care a fost luata de ape , si , astfel , scinduri din pomul vietii au ajuns la un lemnar din Nazaret , pe nume Iosif , logodnicul Sfintei Fecioare Maria , care stia din spusele batrinilor istoria pomului lui Adam ; Iosif a luat scindurile si le-a dus acasa unde a facut din ele o masa . Cind a fost amenintat de Irod , regele Iudeii(37i.Chr-4d.Chr), Iosif a fugit in Egipt impreuna cu Maria si pruncul Iisus , iar casa si lucrurile lor au fost jefuite , masa fiind luata de un mestesugar din Ierusalim , ruda cu cizmarul Isac Lachedem . Timp de 20 de ani ramasitele mesei au ramas sub un hambar , pentru ca nimeni nu le putea prelucra , din cauza tariei se a greutatii lor . In ziua in care norodul a cerut iertarea lui Baraba si moartea Mintuitorului Iisus , Lachedem a mers la ruda sa cu un fierar , a taiat masa si i-a facut gauri cu fierul inrosit in foc injghebind crucea pe care a fost rastignit Hristos .

Simbolul crucii in crestinism =daca , pina la invierea lui Iisus Hristos , crucea a fost obiect de tortura , pe ea fiind rastigniti cei mai mari raufacatori , de la mintuirea lui Hristos aceasta a devenit obiect sfint , pentru ca ea a fost sfintita de singele Lui , varsat de El pentru impacarea omului pacatos cu Dumnezeu . Normele privind modul de cinstire a crucii crestine au fost hotarite de sinodul ecumenic de la Niceea , din anul 787, cind s-a precizat ca ea se cinsteste ca si icoanele , ducindu-ne cu gindul la Cel care a fost rastignit pe ea , si nu inchipuiiiindu-ne-o ca pe un idol . Crucea este cinstita de toti crestinii , fiind altarul de jertfa al Domnului , dar si cumpana dintre vechi si nou , balanta dintre adevarata cinste si falsa evlavie .

Sfintul Ierarh Calinic de la Cernica = din toamna anului 1955 pina in prezent alaturi de moastele unor sfinti straini pe pamintul nostru , avem si moastele Sfintului Ierarh Calinic de la Cernica , episcopul Rimnicului ; el este pretuit de calugari , ca un mare parinte si povatuitor duhovnicesc al monahilor , iar de mireni este pretuit ca un mare facator de minuni si vindecator al suferintelor omenesti . Pentru romini , Sfintul Calinic de la Cernica ramine un mare povatuitor sufletesc , un sfetnic neintrecut pentru cei abatuti ; un doctor fara de arginti pentru cei bolnavi , un povatuitor si intemeietor de manastiri pentru toti calugarii din tara noastra ; numele Sfintului este legat de doua manastiri de renume : Cernica si Frasinei ; iar pentru darul facerii de minuni Sfintul Calinic este legat de toate manastirile , de toti credinciosii care ii cer ajutorul , caci ramine un mare rugator pentru noi toti inaintea tronului Preasfintei Treimi .

Sfintul Ierarh Calinic era de loc din Bucuresti , nascut la 7 octombrie 1787 ; in anul 1807 , la 20de ani , intra ca frate la Manastirea Cernica , sub vrednicul staret , cuviosul Timotei ; la 3 decembrie 1808 este hirotonit ierodiacon ; dupa cinci ani , la 13 decembrie 1813 , este hirotonit preot , datorita vietii lui cu totul alese , postea zilnic , se ruga neincetat , facea sfinta ascultare cu desavirsita supunere ; la 20 septembrie1815 , Cuviosul Calinic , a fost facut duhovnic de mitropolitul Nectarie al Ungro-Vlahiei . In anul 1816 , la 3martie marele staret Timotei si-a dat obstescul sfirsit , iar la 13 decembrie1818 Cuviosul Calinic este ales staret de obstea Manastirii Cernica ; la 14 septembrie 1851 , este ales episcop la Rimnicu Vilcea ; ca episcop la Rimnicu Vilcea , Sfintul Calinic s-a dovedit la fel de devotat pentru Biserica lui Hristos , la fel de iscusit in pastorirea sufletelor omenesti , a fost un slujitor plin de Duhul Sfint , un calugar smerit si cuvios si un episcop cu viata sfinta si facator de minuni ; in anul 1863 a intemeiat renumita Manastire Frasinei cu rinduiala atonita , in care nu intra femei .

Impovarat de ani si obosit Sfintul Ierarh Calinic se retrage din scaunul de episcop la 24 mai 1867 si dorind sa fie inmormintat la manastirea de metanie , revine la Cernica ; aici a mai trait un an in boala si pregatire pentru vesnicie , iar la 11aprilie1868 , in zorii zilei , Sfintul Ierarh Calinic , rezemindu-si capul pe pieptul ucenicului sau Ghermano , si-a dat sufletul in miinile lui Hristos , la virsta de 81de ani . Potrivit testamentului lasat , Sfintul Calinic a fost ingropat in pridvorul bisericii Sfintul Gheorghe din ostrovul mare .

Dupa 87 de ani , in anul 1955 , Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romine a hotarit canonizarea Sfintului Calinic ; a fost o sarbatoare a intregii Biserici rominesti , o marturie a Ortodoxiei noastre vii si lucratoare si un act de recunostinta adus primului sfint canonizat al neamului nostru , care a fost si ramine Sfintul Calinic de la Cernica .

Minuni savirsite de Sfintul Calinic de la Cernica = intr-o vreme se terminase faina pentru piine din manastire , iar Sfintul Calinic , staretul Cernicai , a spus parintilor : "Sa avem nadejde la Maica Domnului si la Sfintul Ierarh Nicolae si nimic nu ne va lipsi ". Intr-adevar , dupa ce au citit paraclisul Sfintului Nicolae , indata au venit la arhondaric doi oameni necunoscuti cu un car mare plin cu saci de faina de griu , pe care stapinul lor ii donase manastirii .

O femeie din Bucuresti , s-a imbolnavit de cancer , a stat in spital pina s-a generalizat cancerul in tot corpul , dupa care a fost trimisa acasa sa isi astepte sfirsitul . Rudele auzind de minunile Sfintului Calinic , au dus-o la Cernica pentru Sfintul Maslu ; femeia a venit de mai multe ori si s-a rugat cu atita credinta , incit dupa citeva Sfinte Masluri a inceput sa se simta tot mai bine , pina s-a vindecat complet ; aceasta minune s-a petrecut in vara anului 1965 .

In folclorul vechi rominesc , Craciunul venea cu un car ceresc de aur , asa cum se cuvenea unui zeu solar , in preajma solstitiului de iarna ; atunci se deschideau cerurile , se faceau ursirile pentru noul an , se urau colinde magice , iar timpul se reinoia .  " Sus , la dalbe manastiri / La cel jet de aur scris / Sede Mos Craciun batrin / Si cu bunul Dumnezeu / Iar la rind cu ei statea / Blinda Maica Precista / " -o straveche colinda .   " Craciunul batrin " din colinda se refera la un zeu solar stravechi , specific teritoriilor locuite de geto-daci , identificat de romani cu zeul Saturn si de arieni cu zeul Mithra ; pe acestia oamenii ii celebrau aprinzind focuri mari in prag de iarna , pentru ca lumina era darul suprem pe care il puteau primi in anotimpul cel mai intunecat  cel mai rece , cind toata natura se ascunde se " coconeste" pentru a renaste . Ritualul aprinderii butucului in noaptea Craciunului insemna izbucnirea bucuriei in mii de scintei de foc ; copiii mergeau pe la case si urau , iar oamenii le puneau in traistute tot ce aveau mai bun : fructe , prajiturele cu miere si colaci . Bradul , arborele consacrat Maicii Preciste , era purtat impodobit de uratori pe ulitele satului . Pomul de Craciun a fost preluat din acest obicei ; incinerarea butucului in noaptea de Craciun simbolizind moartea si renasterea , si aprinderea facliilor pe la case insemna triumful luminii asupra intunericului . Obiceiul a fost atestat la romini , aromini , letoni si sirbo-croati . In zilele noastre , pe linga calendarul ortodox , mai circula inca acel calendar ritualic , ramas din sarbatorile pre-crestine , transmis folcloric , prin care se indica timpul optim pentru arat si semanat , pentru petit si logodit , pentru aflarea ursitei .

A mai trecut un an . Vine Craciunul . Pruncul din iesle se mai naste o data , chiar si pentru cei care vor trai sarbatoarea cu ochii in televizor . Sleit sufleteste sa fii si este imposibil sa nu simti magia care te cotropeste , fara sa te intrebe daca o primesti , un fior , o presimtire care se tese in fire subtiri , de beteala , cerul , pamintul , zborul pasarilor si copacii desfrunziti ; amintirile ce le avem din copilarie - colindele , bradul , luminarile aprinse - dar magia sarbatorii e mult mai veche , de sorginte nepaminteana , sadita in clipa cind Dumnezeu ne-a pus palma pe frunte , insemnindu-ne pe toti , cu lumina lui . Unii o mai avem , altii am pierdut-o , dar de Craciun ea se aprinde in vrednici si nevrednici , ograda Craciunului nu are porti . In suflet Craciunul a venit cu mult inainte , e nevoie de liniste de ginduri albe precum zapada ca sa ne convingem ca este acolo , ca bate odata cu inima .

          NASTEREA   DOMNULUI

Pe cer , in noaptea ceea , ardea un colb de stele

Deasupra omenirii cu pacatoase gloate ,

Cu regi , pe fruntea caror sclipeau coroane grele ,

Cu-mparatii supuse pe veci pieirii toate....

Si-atunci , in noaptea ceea senina si adinca ,

Zarira Magii lumii , pe cer , o mare stea ,

O stea straluminata , nemaivazuta inca ,

Si-au fost purces , cu daruri , calauziti de ea !

Caci,-cititori in stele fiind in noaptea humii ,-

Trei Magi stiau ca vine , cu stralucire foarte ,

Iisus-Mintuitorul sau Imparatul lumii ,

Cel Care-avea sa calce cu moartea peste moarte ?....

Ei au stiut ca-n lume Cel care-avea sa vina ,

Va-ntuneca , prin Mila-I , toti regii si-mparatii :

La slabi , va da toiege , la orbi va da lumina ,

Va satura flaminzii , va adapa-nsetatii ....

Si L-au aflat pe-Acela a Carui sfinta mila ,

Ca soarele venit-a pe oameni sa-i mingiie ,

Si Magii-ngenuncheara pe umeda argila ,

Si daruri I-au dat : aur  si smirna si tamiie !...

Atunci , berbecii , boii , viteii si asinii ,

Cu-al rasuflarii abur , au incalzit pe-Acel

A Carui sfinta frunte urma s-o-ncinga spinii ,

Si-n cue mari , pe Cruce , sa-L bata Israel !...

Nasterea Pruncului Sfint a stirnit in toata lumea o mare framintare . In fiecare zi , multimi de oameni veneau sa-L vada , aducind cu ei fel de fel de daruri .     In apropierea staulului in care se nascuse Iisus , cresteau trei copaci : un palmier , un maslin si un brad . Vazindu-i trecind pe sub crengile lor pe toti acei oameni , cei trei copaci au simtit si ei dorinta sa-i daruiasca ceva lui Iisus .

--O sa-mi intind cea mai mare si mai frumoasa dintre ramuri , ca sa-i fac umbra , zise palmierul .

--Iar eu o sa storc uleiul din maslinele mele , ca sa-i ung piciorusele , spuse maslinul .

--Si eu ce i-as putea darui Copilasului ? intreba bradul .

--Tu ? se mirara cei doi . Ce-ai putea tu sa-I dai ? Acele tale ascutite l-ar intepa , iar picurii de rasina sunt prea lipiciosi .

Bietul brad spuse cu tristete : aveti dreptate , nimic din ce am eu nu este demn de-a fi daruit .

Un inger aflat prin preajma auzi vorbele bradului , i se facu mila de el si se hotari sa-l ajute . Pe cer , stelele se aprindeau una dupa alta . Ingerul zbura la ele si le ruga sa coboare si sa se aseze pe ramurile bradului , care incepu de indata sa raspindeasca lumina in jurul lui . Vazind-o , ochii Copilului Iisus stralucira de fericire , iar el se porni sa rida si sa dea din minute . Mult mai tirziu , oamenii au inceput sa inalte , an de an , in fiecare casa , in ajunul Craciunului , un brad impodobit cu luminari aprinse , asemanator cu cel ce raspindise lumina in fata staulului . Bradul a fost , asadar rasplatit pentru modestia lui .

Traditia bradului de Craciun coboara din tarile nordice ale Europei , acolo unde a fost asociata cu sarbatoarea crestina a nasterii lui Cristos . Germanii au fost primii care au aprins in pom luminari , asezindu-i la radacina ieslea din Betleem , cu magi si animale cioplite din lemn , adunate in jurul Pruncului Sfint . In anul 1500 , in plin Ev Mediu , brazii au fost asezati in portile caselor , ca semn al nasterii lui Iisus . In anul 1837 , in ajunul Craciunului , Helene de Mecklenburg , ducesa de Orleans , a avut ideea inaltarii unui brad urias in inima Parisului , pe Champs - Elysees , introducind astfel acest obicei in Franta , de unde a ajuns repede si la noi .

Putine popoare nutresc un sentiment atit de puternic de iubire si fratie cu bradul , precum rominii ; bradul insoteste omul in rai si coboara cu el si in infernul tenebrelor , Bradul ii insoteste pe romini de-a lungul intregii vieti , in ceremoniile care le marcheaza existenta . La nasterea unui copil , parintii aleg din padure un brad tinar - fratele noului nascut - si spala pruncul in apa aromata cu cetina . Cind un baiat se insoara , prietenii lui se duc in padure si-i aduc un brad de nunta care trebuie sa aiba virsta si inaltimea mirelui ; bradul este inaltat in curtea miresei , iar baietii si fetele se-nvirt in jurul lui , dansind si cintind ; acest gen de ritual are menirea de a alunga nenorocul din viata tinerei perechi .

Inalti si frumosi , cu cetina lor vesnic verde , simbol al tineretii fara de batrinete , brazii sunt asociati cu bucuria vietii , cu nuntile si cu sarbatorile care celebreaza viata .

In amintirea fiecarui copil , exista o seara aparte , cea 5 decembrie ; este sarbatoarea Sfintului Nicolae , mosul care ne aduce bucurie si daruri copiilor . In traditia populara Mos Nicolae (in Transilvania este numit Sinnicoara), este un mos cu barba alba care apare in noaptea de 5 spre 6 decembrie . Aceasta sarbatoare este considerata un moment  in care lumina biruieste intunericul , inchipuind victoria binelui . Se pare ca , la Craciun , atunci cind se deschi cerurile , Sfintul Nicolae poate fi vazut stind la masa imparateasca chiar linga Dumnezeu .

Mitropolitul Laurentiu Streza spunea ca  "pilda Sfintului Ierarh Nicolae se cuvine sa fie urmata si de noi , crestinii de astazi . Sa-i urmam in credinta , in nadejde , dar mai ales in dragoste . Iar dragostea sa ne-o aratam prin responsabilitatea fata de familie si fata de copiii nostri si apoi prin faptele bune fata de semenii nostri aflati in necazuri , lipsuri si incercari ".

Dumnezeu ne are mereu in inima Lui . Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem . Dumnezeu ne accepta si ne iubeste neconditionat : " Te iubesc fiule (fiico) . Fii sigur ca te iubesc si sa sti ca sunt alaturi de tine ".

Trebuie sa intram in templul launtric cel putin o data pe zi si sa facem acest lucru nu pentru a cere favoruri sau lucruri materiale , sa-i cerem sa-i simtim iubirea in adincurile inimii noastre : "Doamne , cer prezenta ta in viata mea astazi . Fie sa-Ti simt iubirea si sa stiu ca esti alaturi de mine in tot ceea ce gindesc , in tot ceea ce spun si in tot ce fac ".

Nu-L putem cunoaste pe Dumnezeu daca nu suntem prezenti linga El ; sa ne facem timp pentru a medita , pentru a contempla si pentru a ne ruga : "Doamne , fa-ma pe mine instrumentul Pacii Tale (Sf. Francisc)". Pentru a fi un instrument al pacii lui Dumnezeu , sa ne dedicam un timp sa experimentam acea pace , sa o raspindim si asupra celor din jurul nostru .

Hristos este expresia iubirii lui Dumnezeu in lume , este prezenta vie printre noi . Dumnezeu ne trimite iubire , emana iubire pura , cuprinde toate fiintele in acceptarea sa neconditionata . In imbratisarea Lui , simtim pace .

Toti oamenii sunt raniti si toti trebuie sa-si faca timp sa se vindece .Suferinta este de regula un indemn sa ne trezim , care ne motiveaza sa-i dam atentie ranii si sa incepem sa ii dam iubire . Tot ce inseamna vindecarte conste in principal in a-i da iubire acelei parti din noi insine care nu se simte iubita sau demna de a fi iubita ; iubirea de care este nevoie e iubirea neconditionata , nu conditionata . Iubirea neconditionata este bazata pe acceptare ; noi acceptam rana deoarece se afla acolo si ne cere atentie . A-i da atentie , intelegere , acceptare , iubire si compasiuniie ranii reprezinta primul pas spre vindecare . Totul tine de a veni spre iubire si de a ne accepta neconditionat , asa cum suntem . Prin iubirea si acceptarea propriei persoane , vindecarea este posibila . Iubindu-ne pe noi insine , devenim un far de lumina si o forta de vindecare .

" Dumnezeu dragoste este , si cel ce ramine intru dragoste intru Dumnezeu ramine si Dumnezeu intru el " (Ioan, IV,66)

Dragostea are vremea ei de ispita , ca si vremea de veselie ; si aceasta viata , intreaga nu trebuie sa fie de cit o necontenita indeletnicire de dragoste sau savirsirea unei mari jertfe , al carui pret va fi o viata vesnica sau o dragoste neschimbata .  "Asa a iubit Dumnezeu lumea , incit si pe Fiul sau unul-nascut l-a dat (Ioan ,III,16). Si dragostea noastra pentru Dumnezeu nu poate sa se arate de cit printr-o jertfa , nu egal , caci aceasta e cu neputinta , ci asemanatoare prin daruirea intregii noastre fiinte sau prin o perfecta supunere a mintii , a inimii si a simtirilor noastre la vointa aceluia care ne-a iubit asa de mult .

"Bine esti cuvintat tata ceresc , tata al Domnului nostru Iisus Hristos , ca te-ai indurat a-ti aduce aminte in saracia mea . O parinte al indurarilor si Dumnezeule a toata mingierea , multumesc tie ca binevoiesti a ma mingiia pe mine nevrednicul in necazul meu . Te bine-cuvintez in toata vremea si te laud impreuna cu unul nascut Fiu al tau si cu duhul sfint mintuitorul in vecii vecilor . O Doamne Dumnezeul meu , dragostea mea cea sfinta ! cind ai veni sa faci locas in inima mea , saltar-ar de bucurie toate cele din launtru ale mele , Tu esti nadejdea mea si scaparea mea in ziua necazului meu ".

Doua aripisunt pe care omul se inalta mai presus de cele pamintesti : curatenia si simplitatea ; simplitatea in scop si curatenia in dragoste . Simplitatea cauta pe Dumnezeu , curatenia il afla si-l gusta . Binele ce ai a-l face afara , nu te tulbura intru slobozenia duhului tau , daca inauntrul tau vei fi stapin pe patimi . Cind in faptele tale nu cauti fara numai la cea ce place lui Dumnezeu , si la folosul aproapelui , atunci te vei bucura de adevarata slobozenie a duhului . Daca inima ta ar fi curata , toata faptura ar fi pentru tine o oglinda a vietii si o carte plina de sfinte invataturi . Ca nu este faptura atit de mica si neinsemnata care sa nu poarte in sine o icoana a bunatatii dumnezeiesti .

De ai fi inauntrul tau bun si curat , atunci ai vedea si ai pricepe fara piedica toate . Inima curata strabate cerul si iadul . De este vreo bucurie in lume , caut-o in omul cu inima curata ; este strimtoare si nacaz pe pamint , intreaba pe omul cel cu constiinta rea , ca el mai bine le cunoaste . Precum fierul pus in foc pierde rugina , si se face numai foc , asa si omul , dat cu totul in mina lui Dumnezeu , se dezbraca de partea trupeasca a fiintei sale si se imbraca in alt om nou .

" Fericiti cei curati cu inima , ca aceia vor vedea pe Dumnezeu " (Math. V.8)

Porunca milosteniei nu a fost data numai pentru cei bogati , ci si pentru cei care au putin , ba chiar si pentru cei care abia reusesc sa-si cistige piinea cea de toate zilele . Pentru ca nimeni nu este atit de sarac , incit sa nu aiba cei doi bani ai vaduvei din Evanghelie (Marcu 12,42). Celui care da ceva din putinul pecare il are , se poate sa i se socoteasca mai mult decit celor care dau mult , din multele lor bogatii . Valoarea milosteniei nu depinde de cit dam , ci de gindul cu care dam . Pentru a face milostenie , nu avem nevoie de bani , ci de bunavointa ; cind avem bunavointa , nu conteaza ca suntem saraci ; cind ne lipseste bunavointa , nu ne ajuta cu nimic faptul ca suntem bogati . Si cu adevarat , atunci cind facem milostenie , averea noastra nu se imputineaza , ci sporeste . Daca omul care primeste ceva de la noi ne rasplateste binefacerea , cu atit mai mult va face lucrul acesta Hristos . "Cel ce are mila de sarman imprumuta Domnului (Solomon19,17)". Milostenia este una din cele mai importante fapte bune , care ajuta , intareste si da viata rugaciunii , postului si oricarei alte virtuti ; la ce iti foloseste postul daca esti om fare mila ? ;  la ce-ti foloseste rugaciunea , daca nu iubesti? ;  la ce iti foloseste sa ai trupul curat  daca inima ta este de piatra ? ;  de aceea , nevointele noastre sunt primite de Dumnezeu atunci cind sunt insotite de milostenie . Pentru ca si noi sa fim miluiti de catre Domnul , sa fim milostivi cu semenii nostri ; pentru ziua Judecatii sa adunam averi in cer , averi care vor putea sa stinga focul iadului si sa ne daruiasca lumina dumnezeiasca , adica viata si fericirea vesnica , caci milostenia izbaveste de la moarte si curata orice pacat .

Iubiti toate faptele bune , dar mai cu seama rugaciunea . Caci de face cineva toate faptele cele bune , dar neglijeaza rugaciunea , nimic nu realizeaza , deoarece inceputul faptei bune este rugaciunea . Cine voieste a fi ascultat de Dumnezeu este nevoie sa fie deprins cu rugaciunea sau , mai bine zis , sa petreaca toata viata sa rugindu-se . Cel ce se roaga adeseori isi izbaveste sufletul sau de rautati . Cel ce se aseaza la rugaciune pune capat pacatului , iar cel ce pune capat rugaciunii incepe a pacatui ; tot ce va voi sa faca un credincios , doar cu rugaciunea poate face .

Oamenii voiesc sa fie numaidecit fericiti aici pe pamint . Unii pun fericirea in placerile si bunurile acestei lumi , altii in mincaruri si bauturi si , dupa ce au obosit in cautarea lor , vad ca toate sunt desertaciune , pentru ca firea noastra e incapabila de a gusta aici fericirea cea adevarata . Se pling de necazuri si incercari , dar tocmai acestea sunt leacurile pe care Doctorul Ceresc ni le trimite pentru a ne vindeca ; si , dupa ce ne vom vindeca complet cu aceste leacuri ceresti -care sunt , necazurile si amaraciunile-, atunci vom putea gusta si aici fericirea cea adevarata , iar in ceruri a ne indulci de ea vesnic .

Fericit este crestinul care in necazuri ramine linistit . Fericit cel se invinovateste pe sine , caci va lua iertare ! Fericit cel ce alege locul cel mai jos , caci i se va zice : "suie-te mai sus". Fericit este sufletul care in mijlocul suferintelor ramine in pace , fara a se descuraja si fara a cirti , caci gindind la cuvintele care zic ca "patimirile vremii de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava si marirea ce va sa fie", atunci cu mai multa dulceata va suferi orice necaz .

Sfintele moaste care se afla pe pamintul tarii noastre formeazaun pretios dar duhovnicesc pe care ni l-a dat Dumnezeu . Sfintele moaste sunt un semn al dragostei sfintilor din cer pentru noi , oamenii pacatosi de pe pamint .Ne-au lasat noua , trupurile lor sfinte si facatoare de minuni , ca un indemn la sfintenie si mingiiere in lupta vietii pamintesti , incredintindu-ne ca sfintii se roaga neincetat pentru sufletele noastre .

Sfintul Mare Mucenic Ioan Cel Nou de la Suceava =sunt cele mai vechi sfinte moaste de pe pamintul tarii noastre , aducerea sfintelor moaste ale Sf. Ioan cel Nou la Suceava a fost imortalizata cu maiestrie prin frumoasele fresce din minastirile istorice ale moldovei . Sfintul Ioan cel Nou a patimit pentru Hristos in Cetatea Alba , fiind chinuit de tatari in anul 1332 . De origine era grec negustor pe mare  din orasul Trapezunda (Asia Mica--Bitinia). Venind pe Marea Neagra spre Cetatea Alba , a infruntat pe stapinul corabiei care vroia sa-l traga spre alta credinta . Din razbunare acesta l-a pirit la mai marele cetetii , care se inchina focului si soarelui . Sfintul a fost silit sa se lepede de credinta ortodoxa , a fost batut cumplit pentru ca a marturisit cu mare curaj pe Hristos ; a fost legat de un cal salbatic si tirit pe ulitile cetatii , trupul fiindu-i zdrobit si in cele din urma un evreu i-a taiat capul . Noaptea trupul Sfintului Ioan stralucea de o lumina cereasca , fiind pazit de trei barbati sfinti apoi preotul locului l-a ingropat in biserica . Marele voievod Alexandru cel Bun , fiind mare iubitor de Hristos , in anul 1402 cu sfatul mitropolitului Iosif Musat a trimis boieri si oaste sa aduca in "Moldo-Vlahia" moastele Sfintului Ioan cel Nou , facatorul de minuni . Sfintele moaste ale marelui Mucenic Ioan cel Nou au fost  asezate in biserica Mirautilor la 2 iunie 1402 , zi de mare praznic pentru Tara Moldovei . Aceasta zi este trecuta in calendarul nostru bisericesc , ca zi de praznuire a Sfintului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava . La biserica Mirautilor moastele au stat pina in anul 1518 , cind s-au mutat in noua catedrala a Sucevei cu hramul Sfintul Gheorghe ; sub domnia lui Alexandru Lapusneanu(1564-1568), cind capitala Moldovei se muta la Iasi , si moastele sunt mutate in catedrala Sfintul Gheorghe din Iasi . In anul 1686 sub domnia lui Constantin Cantemir , din cauza navalirii de osti tatare si poloneze impreuna cu toate odoarele Mitropoliei , moastele au fost mutate in polonia , la Zolkiev . In anul 1783 prin pronia divina , moastele s-au reintors in Moldova  la Suceava la minastire , care este cunoscuta astazi sub numele de "Minastirea Sfintului Ioan cel Nou de la Iasi".

Minuni la moastele Sfintului Ioan cel Nou :                                                                                                                                                                                                                     In anul 1960 , in localitatea Putna-Suceava , era o copila de 12 ani , oarba de mic copil din cauza unei boli . Parintii au incercat pe la multi doctori dar in zadar . Atunci ocrestina din sat , a luat copila si a mers cu ea la moastele Sfintului Ioan de la Suceava ; au stat amindoua in genunchi mult timp rugindu-se , preotii i-au citit citeva rugaciuni , i-au facut si Sfintul Maslu si au miruit-o peste tot cu untdelemn sfintit . Pe cind crestina o conducea afara din biserica , copila a strigat :       -Lasa , ca vad de acum ! Nu ma mai tine de mina !...                                                                                                                                                                                                 S-au intors amindoua in sat , dind multumire Sfintului Mucenic Ioan cel Nou .

--Vrei sa-l cunosti pe Dumnezeu ? Cunoaste-te mai intii pe tine insuti . (Avva Evagrie Ponticul)

--Mintea lucrata de dragostea dumnezeiasca produce ginduri despre Dumnezeu .(Sf.Talasie Libianul)

--Pe cel osindit mai mult il va tortura cugetul ca a pierdut cerul decit cele mai infioratoare chinuri ale iadului .(Sf. ioan Hrisostom)

--Nu se formeaza norii fara miscarea vinturilor , nici patima nu se naste fara ginduri .(Sf. Marcu Ascetul)

--Rugaciunea este vlastarul blindetii si al lipsei de mindrie .(Avva Evagrie Ponticul)

--Mintea desavirsita este aceea care s-a imbatat de cunostinta , iar sufletul desavirsit este acela care s-a tesut cu virtutile .(Sf.Talasie Libianul)

--Cuvintul este sluga mintii . Caci ce voieste mintea aceea tilcuieste cuvintul . (Sf. Antonie cel Mare)

--Sa nu ingadui niciodata sa intre in inima ta vreun gind care sa minie pe Dumnezeu .(Avva Siluan)

--Nu dispretui pe cel smerit , caci el sta mai sigur decit tine ; el paseste pe teren solid si nu cade .(Sf. Nil Sinaitul)

--Dintre toate armele crestinului , una singura are putere sa treaca peste toate cursele vrasmasului si aceasta este smerenia .(Sf.Antonie cel Mare)

--Nu este biruinta mai mare decit sa-ti birui minia si iutimea .(Sf.Tihon)

--Cel ce nu rabda , nu e credincios ; cine nu are nadejde , nu mai poate starui in rugaciune .(Sf. Efrem Sirul)

--Raul se naste din nestiinta , iar binele care mintuieste sufletul este cunoasterea lui Dumnezeu .(Sf.Antonie cel Mare)

--Dintre averi , singura virtutea nu se poate instraina , raminind linga cel ce o are si in viata , si dupa moarte .(Sf.Vasile cel Mare)

--Sufletul nu se poate intinde niciodata dupa cunostinta lui Dumnezeu , daca Dumnezeu nu se va atinge de el .(Sf. Maxim Marturisitorul)

--Misca-ti mintea necontenit la rugaciune si vei imprastia gindurile care staruie in inima .(Sf.Talasie Libianul_

--Smerenia sufletului este o arma nesfarimata .(Avva Evagrie Ponticul)

--Nu osindi pe aproapele ; tu ii cunosti pacatul , dar pocainta nu i-o cunosti .Avva Dorotei)

--Cel ce se teme de Domnul are ca insotitoare smerenia .(Sf. Maxim Marturisitorul)

--Smerenia adevarata nu se arata prin forma din afara a trupului , nici prin vocea frinta , ci prin curata miscare a inimii .(Fericitul Ieronim)

--Daca esti rabdator , pururea te vei ruga cu bucurie .(Avva Evagrie Ponticul)

--Ai vrea deci sa-mi iei un interviu...-zise Dumnezeu .

--Daca ai timp...-i-am raspuns .

Dumnezeu a zimbit :

--Timpul meu este Eternitatea...Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ?

--Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?

Dumnezeu a raspuns :

--Faptul ca se plictisesc de copilarie , se grabesc sa creasca...iar apoi tinjesc iar sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a facebani...iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea . Faptul ca se gindesc cu teama la viitor si uita prezentul ; astfel , ei nu traiesc nici prezentul  nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait ...                           Dumnezeu mi-a luat mina si am stat tacuti un timp . Apoi l-am intrebat :

--Ca parinte , care ar fi citeva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai ?

--Sa invete ca dureaza doar citeva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc ... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece ; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult , ci acela care are nevoie de cel mai putin ; sa invete ca exista oameni care ii iubesc , dar pur si simplu , inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca , de asemenea , trebuie sa se ierte pe ei insisi .

--Multumesc pentru timpul acordat - am zis eu umil . Crezi ca ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie ?

Dumnezeu m-a privit zimbind si a spus :

--Doar faptul ca sunt aici , intotdeauna .

Simplitatea este o manifestare a umilintei ; simplitatea cere claritate , dreapta intentie , transparenta care sa ne impiedice sa avem o viata dubla , sa slujim la doi stapini :lui Dumnezeu si noua insine (orgoliul nostru , ambitiile noastre , falsele pareri despre noi ).

Simplitatea necesita o puternica vointa care sa se opuna tendintelor dezordonate ale unei vieti bazate exclusiv pe senzualitatea simturilor . Simplitatea este o consecinta si o caracteristica a "copilariei spirituale" la care ne indeamna Dumnezeu "Adevarat va spun : daca nu va veti intoarce si nu veti fi asemeni copiilor nu veti intra in Imparatia Cerurilor".

Dincolo de atitudinile cautate , teatrale , dornice sa atraga atentia , Dumnezeu vede in profunzimea sufletului nostru dincolo de pojghita falsa a aparentelor . In munca noastra de autodepasire trebuie sa avem curajul si luciditatea de a ne recunoaste asa cum suntem in realitate , sa acceptam propriile limite . Te poti ascunde fata de oricine , poti adopta false atitudini , poti minti , insela , calomnia . Doar pe Dumnezeu nu il poti insela . El vede totul . Stie tot . El este singurul care ne poate ajuta sa invingem defectele , sa ne depasim limitele . Insasi rugaciunea noastra trebuie sa fie simpla fiindca Dumnezeu ne cunoaste necesitatile .

Simplu este acela care se poarta si vorbeste in armonie cu ceea ce gindeste si doreste , care este autentic in relatiile cu ceilalti , tocmai datorita acestui acord armonios intre gind , cuvint si fapta . Afectarea , ipocrizia , minciuna , falsa smerenie se opun simplitatii si prieteniei facind dificila convietuirea noastra alaturi si impreuna cu ceilalti . Simplitatea pe care ne invata Iisus sa o manifestam nu este doar ingenuitate "Iata , Eu va trimitca pe niste oi in mijlocul lupilor ; fiti asadar ca serpii si blinzi ca porumbeii (Matei10)

Trebuie sa trecem prin viata noastra si a celorlalti cu aceste doua virtuti : simplitatea i prudenta car sustin si se perfectioneaza in acelasi timp una pe alta . Sim spi prudenta vor putea astfel domina impresiile de moment , confuzia simturilor , complexele noastre indreptindu-ne viata spre o calma implinire .

Pe data de 21 noiembrie , praznuim Intrarea in Biserica a Maicii Domnului , prilej de minunata sarbatoare tuturor ortodocsilor crestini , fiindca aceasta s-a facut intr-un chip minunat si este inainte-mergatoare a marii si minunatei taine a intruparii Cuvintului lui Dumnezeu , care avea a se cobori in lume prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu . Ana , cea pururea pomenita , fiindca mai toata viata a petrecut-o stearpa , fara sa nasca vreun prunc , ruga fierbinte , impreuna cu barbatul sau Ioachim , pe Stapinul firii , ca sa le daruiasca lor un prunc , si fagaduind ca , daca vor cistiga dorirea , indata vor dedica lui Dumnezeu pe pruncul cel nascut . Cind a fost de trei ani , parintii au dus-o la templu si , implinindu-si fagaduinta , au oferit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a daruit-o ; si au dat-o preotilor , in frunte cu Zaharia , arhiereul cel de atunci . In templu a ramas Fecioara Maria doisprezece ani , cu rara cuviinta , hranita cu hrana cereasca de catre Arhanghelul Gavriil , invrednicindu-se si dumnezeiestii aratari , pina ce s-a apropiat vremea dumnezeiestii Bunei Vestiri si a descoperirilor celor ceresti si mai presus de fire care i s-au aratat .