Cupidonul autohton e un tinar voinic, chipes si foarte iubaret. In fiecare an pe 24 februarie se sarbatoreste Dragobetele, despre care se spune ca "saruta fetele".

   Celebrarea sa vine de pe vremea dacilor, atunci cind se spunea ca marca inceputul primaverii si al anului agricol. Natura revenea la viata, la fel ca si iubirea, toti locuitorii satelor considerind ca era momentul in care se reinnoia firea.

   Dragobetele este cunoscut si sub numele de Dragomir, fiind considerat, in credinta populara romineasca, fiul Babei Dochia. El a fost preluat de la vechii daci, care credeau ca este zeul petitor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta animalelor.

   Mai tirziu, oamenii l-au considerat zeul dragostei, pentru ca ii ocrotea si purta noroc cuplurilor de indragostiti.Se spune ca tinerii care se cunosc pe 24 februarie, se vor iubi tot anul, legatura lor fiind considerata ca o logodna.

   Dimineata de Dragobeteera prilej pentru flacai si fete sa imbrace hainele de sarbatoare, sa se adune in centrul satului sau in fata bisericii, in cete; tinerii porneau cintind spre padure sau spre lunca, unde faceau focul, iar fetele adunau flori, pe care le puneau la icoane si apoi le foloseau la descintece din dragoste. Daca vremea era urita, se stringeau in casa unuia dintre ei si se intindeau la jocuri si povesti.

Atunci cind Dumnezeu se afla pe deplin in viata ta, exista armonie interioara si pace exterioara. Te respecti si te apreciezi pe tine insuti, la fel cum ii respecti si ii apreciezi pe ceilalti. Acesta este semnul starii de gratie a lui Dumnezeu. Aceasta stare de gratie devine lumina calauzitoare a vietii. Ori de cite ori traiesti o experienta de dizarmonie interioara sau de agresivitate exterioara, stii ca ai pierdut contactul cu Vointa Divina. Stii ca este momentul sa te opresti, sa respiri si sa te re-centrezi; este momentul sa renunti la conceptele si dorintele personale si sa te rogi pentru binele tuturor. Starea de gratie apare in cadrul fluxului vietii si nu separat de el, iar viata este ca un riu care curge dinspre munti inspre mare; atunci cind pleaca din munti, el se repede in jos, impetuos si hotarit sa-si atinga scopul, apoi, se linisteste si pare ca trece la nesfirsit prin cimpuri si lunci, despartindu-se in brate separate, alaturindu-se altor curgeri de apa. In momentul cind ajunge la ocean numai are nici o graba, in schimb a capatat acea incredere care provine din experienta. In momentul cind ajunge la ocean, se considera ca fiind aceanul si nimic altceva; ramine cu totul in el insusi, fara inceput si fara sfirsit. La fel se intimpla si cu noi, cind intram pe deplin in viata noastra, tot ce ne-a tinut separati va dispare cu blindete.

Iubirea ne provoaca intotdeauna sa fim flexibili in credintele noastre si sa-i lasam pe ceilalti sa intre in inima noastra. Iubirea are un potential urias de purificare si trezire, este blinda si linistita. Iubirea nu este numai creatoare ci si distrugatoare: distruge trecutul, face sa dispara ceea ce nu mai este necesar, astfel incit noul sa poata lua nastere; iubirea nu este doar imbratisarea apei care hraneste si sprijina, ci si focul spiritului care purifica. Cind iubirea este atotcuprinzatoare, ea imbratiseaza totul ca pe ea insasi; este ca apa: feminina care accepta fara discriminare; cind iubirea este profunda, ea distruge toate obstacolele care-i stau in cale; este ca focul: masculina, selectiva, care sta numai de partea adevarului.

Simplitatea este o manifestare a umilintei ; simplitatea cere claritate , dreapta intentie , transparenta care sa ne impiedice sa avem o viata dubla , sa slujim la doi stapini :lui Dumnezeu si noua insine (orgoliul nostru , ambitiile noastre , falsele pareri despre noi ).

Simplitatea necesita o puternica vointa care sa se opuna tendintelor dezordonate ale unei vieti bazate exclusiv pe senzualitatea simturilor . Simplitatea este o consecinta si o caracteristica a "copilariei spirituale" la care ne indeamna Dumnezeu "Adevarat va spun : daca nu va veti intoarce si nu veti fi asemeni copiilor nu veti intra in Imparatia Cerurilor".

Dincolo de atitudinile cautate , teatrale , dornice sa atraga atentia , Dumnezeu vede in profunzimea sufletului nostru dincolo de pojghita falsa a aparentelor . In munca noastra de autodepasire trebuie sa avem curajul si luciditatea de a ne recunoaste asa cum suntem in realitate , sa acceptam propriile limite . Te poti ascunde fata de oricine , poti adopta false atitudini , poti minti , insela , calomnia . Doar pe Dumnezeu nu il poti insela . El vede totul . Stie tot . El este singurul care ne poate ajuta sa invingem defectele , sa ne depasim limitele . Insasi rugaciunea noastra trebuie sa fie simpla fiindca Dumnezeu ne cunoaste necesitatile .

Simplu este acela care se poarta si vorbeste in armonie cu ceea ce gindeste si doreste , care este autentic in relatiile cu ceilalti , tocmai datorita acestui acord armonios intre gind , cuvint si fapta . Afectarea , ipocrizia , minciuna , falsa smerenie se opun simplitatii si prieteniei facind dificila convietuirea noastra alaturi si impreuna cu ceilalti . Simplitatea pe care ne invata Iisus sa o manifestam nu este doar ingenuitate "Iata , Eu va trimitca pe niste oi in mijlocul lupilor ; fiti asadar ca serpii si blinzi ca porumbeii (Matei10)

Trebuie sa trecem prin viata noastra si a celorlalti cu aceste doua virtuti : simplitatea i prudenta car sustin si se perfectioneaza in acelasi timp una pe alta . Sim spi prudenta vor putea astfel domina impresiile de moment , confuzia simturilor , complexele noastre indreptindu-ne viata spre o calma implinire .