Iisuse Hristoase, Domnul nostru ! trimite darul tau ca sa fie cu mine intru ostenelele mele si sa ramina cu mine pina la sfirsit. Fa, ca sa doresc in tot minutul numai ceea ce este mai bine placut inaintea Ta ! Voia Ta sa fie a mea  si voia mea sa urmeze pururea voei tale, si in veci sa nu s-abata. Voia mea sa voiasca sau sa nu voiasca ceea ce voeste sau nu voeste voia ta; si nici odata sa nu poata a voi sau a nu voi, fara numai ceea ce voesti sau nu voesti tu. Da-mi putere a muri tuturor lucrurilor lumesti si trecatoare, si pentru nbucuros a fi necunoscut si dispretuit de lume ! Da-mi putere ca ridicat mai presus de toate dorintele pamintesti sa ma odihnesc intru tine, si inima mea sa nu caute pacea sa alt undeva, fara numai in tine. Tu esti adevarata pace a inimii, tu unicul ei repaus, afara de tine, apasatoare si tulburatoare sunt toate. In pacea aceasta, adica intru tine, Dumnezeule prea inalte si vecinice ! adormi-voiu si ma voiu adihni.

Deschide-voiu gura mea catre Dumnezeul meu, macar ca eu sunt pamint si cenusa. de ma voi socoti mai mult de cit pamint si cenusa, iaca tu Doamne te scoli asupra mea si pacatele mele marturisesc adevarul impotriva mea, si eu nu pot zice impotriva acestor marturii. Iar daca ma voi micsora si ma voi socoti nimica inaintea ta Dumnezeule ! si daca ma voi desbraca de stima de mine si ma voi intoarce in pamint din care sunt luat, intimpina-ma-va darul tau cu fata lui cea dulce, si lumina ta apropia-se-va de inima mea. Si de ma voi privi in lumina aceasta, atunci toata stima de mine, fie ea cit de mica si subtire, cufunda-se-va in valea nimicniciei mele, si va pieri in veci. Acolo ma vei arata pe mine mie insu-mi ca sa vad ce sunt, ce am fost si ce am ajuns, ca nimica sunt eu, si nu am cunoscut. De ma vei parasisi voi ramine de capul meu, iata nimica sunt si neputinta. Iar de intorci ochiul tau asupra mea, indata ma fac tare si ma umplu de noua veselie. Adevar , este de mirare ca ma ridici de odata si ma imbratisezi cu atita bunatate pe mine care de greutatea trupului meu sunt pururea tras la pamint. Bine-cuvintat sa fii Dumnezeul meu, ca, macar ca sunt nevrednic de tot binele, nemarginita bunatate a ta, nu inceteaza nici odata a face bine si celor nemultumitori, si celor ce s-au instrainat departe de tine. Intoarce-ne, Doamne, pe toti la tine, ca toti sa fim multumitori, smeriti si evlaviosi; ca Tu esti mintuirea noasra, Tu taria si puterea noastra.

Sfintul Ioan a fost Prooroc si un Inaintemergator fata de Mintuitorul Iisus, in toata viata si stradania lui. El a fost pecetluit cu aceasta chemare inca de la venirea lui pe lume, printr-o nastere minunata si vestita de inger, apoi, inca de foarte tinar , a devenit un Prooroc al pocaintei. Iubea infrinarea si viata aspra din pustia Iordanului. Acolo a trait a predicat, a marturisit si botezat in apele Iordanului, pe credinciosi. Predica lui continea citeva puncte esentiale: schimbarea vietii; intoarcerea la Dumnezeu si impacarea cu El, pentru a primi viata noua pe care o aduce Imparatia lui Mesia: "Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor". El a fost cel dintii care facea exact ceea ce predica, prin infrinarea si viata grea pe care o ducea. Imbracat in haina aspra, din par de camila, nemincind piine, nici bind vin, hranindu-se doar cu lacuste si miere salbatica, Ioan Botezatorul era un adevarat inger in trup(dupa cum il arata unele icoane). "Eu va botez cu apa spre pocainta, Mesia va boteza cu Duh Sfint si cu foc, spre mintuire". Dar Sfintul Ioan chiar si pentru acest botez, cere "roada vrednica de pocainta", dragoste de oameni, milostenie, dreptate omenie, osindind pe fatarnicii care-l ispiteau si carora el le spunea "pui de vipera". Atit de mare faima de prooroc al Domnului isi atrasese Ioan, ca multi se intrebau: "Nu cumva chiar Ioan este Hristos-Mesia?". Iar Ioan le raspundea:"Nu sunt eu Hristos. Eu sunt glasul celui care striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti pe cararile Lui. Sunt solul trimis sa gatesc calea inaintea Lui. Eu va botez cu apa, dar in mijlocul vostru sta Unul pe care voi nu-L stiti. Care este mai mare decit mine si eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui si tocmai pentru aceasta am venit, botezind cu apa, ca El sa fie cunoscut in Israel". Mintuitorul insusi cinsteste pe Sfintul Ioan ca pe un adevarat Prooroc al Domnului. Iar dovada cu fapta este ca Iisus S-a lasat botezat de Ioan in Iordan.

In amintirea fiecarui copil , exista o seara aparte , cea 5 decembrie ; este sarbatoarea Sfintului Nicolae , mosul care ne aduce bucurie si daruri copiilor . In traditia populara Mos Nicolae (in Transilvania este numit Sinnicoara), este un mos cu barba alba care apare in noaptea de 5 spre 6 decembrie . Aceasta sarbatoare este considerata un moment  in care lumina biruieste intunericul , inchipuind victoria binelui . Se pare ca , la Craciun , atunci cind se deschi cerurile , Sfintul Nicolae poate fi vazut stind la masa imparateasca chiar linga Dumnezeu .

Mitropolitul Laurentiu Streza spunea ca  "pilda Sfintului Ierarh Nicolae se cuvine sa fie urmata si de noi , crestinii de astazi . Sa-i urmam in credinta , in nadejde , dar mai ales in dragoste . Iar dragostea sa ne-o aratam prin responsabilitatea fata de familie si fata de copiii nostri si apoi prin faptele bune fata de semenii nostri aflati in necazuri , lipsuri si incercari ".

Dumnezeu ne are mereu in inima Lui . Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem . Dumnezeu ne accepta si ne iubeste neconditionat : " Te iubesc fiule (fiico) . Fii sigur ca te iubesc si sa sti ca sunt alaturi de tine ".

Trebuie sa intram in templul launtric cel putin o data pe zi si sa facem acest lucru nu pentru a cere favoruri sau lucruri materiale , sa-i cerem sa-i simtim iubirea in adincurile inimii noastre : "Doamne , cer prezenta ta in viata mea astazi . Fie sa-Ti simt iubirea si sa stiu ca esti alaturi de mine in tot ceea ce gindesc , in tot ceea ce spun si in tot ce fac ".

Nu-L putem cunoaste pe Dumnezeu daca nu suntem prezenti linga El ; sa ne facem timp pentru a medita , pentru a contempla si pentru a ne ruga : "Doamne , fa-ma pe mine instrumentul Pacii Tale (Sf. Francisc)". Pentru a fi un instrument al pacii lui Dumnezeu , sa ne dedicam un timp sa experimentam acea pace , sa o raspindim si asupra celor din jurul nostru .

Hristos este expresia iubirii lui Dumnezeu in lume , este prezenta vie printre noi . Dumnezeu ne trimite iubire , emana iubire pura , cuprinde toate fiintele in acceptarea sa neconditionata . In imbratisarea Lui , simtim pace .

Toti oamenii sunt raniti si toti trebuie sa-si faca timp sa se vindece .Suferinta este de regula un indemn sa ne trezim , care ne motiveaza sa-i dam atentie ranii si sa incepem sa ii dam iubire . Tot ce inseamna vindecarte conste in principal in a-i da iubire acelei parti din noi insine care nu se simte iubita sau demna de a fi iubita ; iubirea de care este nevoie e iubirea neconditionata , nu conditionata . Iubirea neconditionata este bazata pe acceptare ; noi acceptam rana deoarece se afla acolo si ne cere atentie . A-i da atentie , intelegere , acceptare , iubire si compasiuniie ranii reprezinta primul pas spre vindecare . Totul tine de a veni spre iubire si de a ne accepta neconditionat , asa cum suntem . Prin iubirea si acceptarea propriei persoane , vindecarea este posibila . Iubindu-ne pe noi insine , devenim un far de lumina si o forta de vindecare .

" Dumnezeu dragoste este , si cel ce ramine intru dragoste intru Dumnezeu ramine si Dumnezeu intru el " (Ioan, IV,66)

Dragostea are vremea ei de ispita , ca si vremea de veselie ; si aceasta viata , intreaga nu trebuie sa fie de cit o necontenita indeletnicire de dragoste sau savirsirea unei mari jertfe , al carui pret va fi o viata vesnica sau o dragoste neschimbata .  "Asa a iubit Dumnezeu lumea , incit si pe Fiul sau unul-nascut l-a dat (Ioan ,III,16). Si dragostea noastra pentru Dumnezeu nu poate sa se arate de cit printr-o jertfa , nu egal , caci aceasta e cu neputinta , ci asemanatoare prin daruirea intregii noastre fiinte sau prin o perfecta supunere a mintii , a inimii si a simtirilor noastre la vointa aceluia care ne-a iubit asa de mult .

"Bine esti cuvintat tata ceresc , tata al Domnului nostru Iisus Hristos , ca te-ai indurat a-ti aduce aminte in saracia mea . O parinte al indurarilor si Dumnezeule a toata mingierea , multumesc tie ca binevoiesti a ma mingiia pe mine nevrednicul in necazul meu . Te bine-cuvintez in toata vremea si te laud impreuna cu unul nascut Fiu al tau si cu duhul sfint mintuitorul in vecii vecilor . O Doamne Dumnezeul meu , dragostea mea cea sfinta ! cind ai veni sa faci locas in inima mea , saltar-ar de bucurie toate cele din launtru ale mele , Tu esti nadejdea mea si scaparea mea in ziua necazului meu ".

Sfintele moaste care se afla pe pamintul tarii noastre formeazaun pretios dar duhovnicesc pe care ni l-a dat Dumnezeu . Sfintele moaste sunt un semn al dragostei sfintilor din cer pentru noi , oamenii pacatosi de pe pamint .Ne-au lasat noua , trupurile lor sfinte si facatoare de minuni , ca un indemn la sfintenie si mingiiere in lupta vietii pamintesti , incredintindu-ne ca sfintii se roaga neincetat pentru sufletele noastre .

Sfintul Mare Mucenic Ioan Cel Nou de la Suceava =sunt cele mai vechi sfinte moaste de pe pamintul tarii noastre , aducerea sfintelor moaste ale Sf. Ioan cel Nou la Suceava a fost imortalizata cu maiestrie prin frumoasele fresce din minastirile istorice ale moldovei . Sfintul Ioan cel Nou a patimit pentru Hristos in Cetatea Alba , fiind chinuit de tatari in anul 1332 . De origine era grec negustor pe mare  din orasul Trapezunda (Asia Mica--Bitinia). Venind pe Marea Neagra spre Cetatea Alba , a infruntat pe stapinul corabiei care vroia sa-l traga spre alta credinta . Din razbunare acesta l-a pirit la mai marele cetetii , care se inchina focului si soarelui . Sfintul a fost silit sa se lepede de credinta ortodoxa , a fost batut cumplit pentru ca a marturisit cu mare curaj pe Hristos ; a fost legat de un cal salbatic si tirit pe ulitile cetatii , trupul fiindu-i zdrobit si in cele din urma un evreu i-a taiat capul . Noaptea trupul Sfintului Ioan stralucea de o lumina cereasca , fiind pazit de trei barbati sfinti apoi preotul locului l-a ingropat in biserica . Marele voievod Alexandru cel Bun , fiind mare iubitor de Hristos , in anul 1402 cu sfatul mitropolitului Iosif Musat a trimis boieri si oaste sa aduca in "Moldo-Vlahia" moastele Sfintului Ioan cel Nou , facatorul de minuni . Sfintele moaste ale marelui Mucenic Ioan cel Nou au fost  asezate in biserica Mirautilor la 2 iunie 1402 , zi de mare praznic pentru Tara Moldovei . Aceasta zi este trecuta in calendarul nostru bisericesc , ca zi de praznuire a Sfintului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava . La biserica Mirautilor moastele au stat pina in anul 1518 , cind s-au mutat in noua catedrala a Sucevei cu hramul Sfintul Gheorghe ; sub domnia lui Alexandru Lapusneanu(1564-1568), cind capitala Moldovei se muta la Iasi , si moastele sunt mutate in catedrala Sfintul Gheorghe din Iasi . In anul 1686 sub domnia lui Constantin Cantemir , din cauza navalirii de osti tatare si poloneze impreuna cu toate odoarele Mitropoliei , moastele au fost mutate in polonia , la Zolkiev . In anul 1783 prin pronia divina , moastele s-au reintors in Moldova  la Suceava la minastire , care este cunoscuta astazi sub numele de "Minastirea Sfintului Ioan cel Nou de la Iasi".

Minuni la moastele Sfintului Ioan cel Nou :                                                                                                                                                                                                                     In anul 1960 , in localitatea Putna-Suceava , era o copila de 12 ani , oarba de mic copil din cauza unei boli . Parintii au incercat pe la multi doctori dar in zadar . Atunci ocrestina din sat , a luat copila si a mers cu ea la moastele Sfintului Ioan de la Suceava ; au stat amindoua in genunchi mult timp rugindu-se , preotii i-au citit citeva rugaciuni , i-au facut si Sfintul Maslu si au miruit-o peste tot cu untdelemn sfintit . Pe cind crestina o conducea afara din biserica , copila a strigat :       -Lasa , ca vad de acum ! Nu ma mai tine de mina !...                                                                                                                                                                                                 S-au intors amindoua in sat , dind multumire Sfintului Mucenic Ioan cel Nou .

--Ai vrea deci sa-mi iei un interviu...-zise Dumnezeu .

--Daca ai timp...-i-am raspuns .

Dumnezeu a zimbit :

--Timpul meu este Eternitatea...Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ?

--Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?

Dumnezeu a raspuns :

--Faptul ca se plictisesc de copilarie , se grabesc sa creasca...iar apoi tinjesc iar sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a facebani...iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea . Faptul ca se gindesc cu teama la viitor si uita prezentul ; astfel , ei nu traiesc nici prezentul  nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait ...                           Dumnezeu mi-a luat mina si am stat tacuti un timp . Apoi l-am intrebat :

--Ca parinte , care ar fi citeva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai ?

--Sa invete ca dureaza doar citeva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc ... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece ; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult , ci acela care are nevoie de cel mai putin ; sa invete ca exista oameni care ii iubesc , dar pur si simplu , inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca , de asemenea , trebuie sa se ierte pe ei insisi .

--Multumesc pentru timpul acordat - am zis eu umil . Crezi ca ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie ?

Dumnezeu m-a privit zimbind si a spus :

--Doar faptul ca sunt aici , intotdeauna .

Pe data de 21 noiembrie , praznuim Intrarea in Biserica a Maicii Domnului , prilej de minunata sarbatoare tuturor ortodocsilor crestini , fiindca aceasta s-a facut intr-un chip minunat si este inainte-mergatoare a marii si minunatei taine a intruparii Cuvintului lui Dumnezeu , care avea a se cobori in lume prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu . Ana , cea pururea pomenita , fiindca mai toata viata a petrecut-o stearpa , fara sa nasca vreun prunc , ruga fierbinte , impreuna cu barbatul sau Ioachim , pe Stapinul firii , ca sa le daruiasca lor un prunc , si fagaduind ca , daca vor cistiga dorirea , indata vor dedica lui Dumnezeu pe pruncul cel nascut . Cind a fost de trei ani , parintii au dus-o la templu si , implinindu-si fagaduinta , au oferit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a daruit-o ; si au dat-o preotilor , in frunte cu Zaharia , arhiereul cel de atunci . In templu a ramas Fecioara Maria doisprezece ani , cu rara cuviinta , hranita cu hrana cereasca de catre Arhanghelul Gavriil , invrednicindu-se si dumnezeiestii aratari , pina ce s-a apropiat vremea dumnezeiestii Bunei Vestiri si a descoperirilor celor ceresti si mai presus de fire care i s-au aratat .

Aflindu-te in prezenta si in apropierea Parintelui Arsenie , simteai prezenta lui Dumnezeu . Il simteai pe Hristos traind si vorbind in Parintele Arsenie . Era si este un lucru extraordinar in viata oamenilor sa intilneasca un sfint . Parintele Arsenie stia ca la tinerete se pune temelia vietii omului , a dezvoltarii omului pentru mai tirziu si pentru totdeauna si de aceea era inconjurat de tineri . Parintele Arsenie a fost un om extraordinar , un om al lui Dumnezeu , un mare parinte al Bisericii noastre . Parintele Arsenie Boca a fost pentru Rominia asemeni Sfintului Serafim de Sarov pentru marea Rusie .(P.S. Daniil Partosanul)

Parintele , avind si cunostinte de arta , putea sa-si dea seama si de pe figura omului despre starea lui sufleteasca . Chiar si de pe fotografii . Veneau oamenii la el cu fotografia cuiva si ziceau : "Uite , asta este fata cu care vreau sa ma casatoresc ", si Parintele zicea : "Nu-i buna" sau "Ii buna "

Un barbat a vrut sa se casatoreasca cu o fata . Fata avea ceva la un ochi . Parintele si-a dat seama ca ceva nu e in regula si i-a zis baiatului : "O iubesti ?". Si el a zis : "Da ". Si atuncea Parintele a zis : "Ia-o". Si el a luat-o . Si , dupa casatorie , s-au dus la Cluj la o clinica si s-a constatat ca femeia e bolnava , are singele contaminat . Si omul nu a mai vrut sa stea cu ea . Si aceasta s-a socotit un esec al Parintelui Arsenie . In realitate , nu a fost un esec al Parintelui , de vreme ce i-a spus ca , daca o iubeste , sa o ia . Ca el , daca ar fi iubit-o , ar fi sustinut-o si in suferinta si nu ar mai fi facut nici un caz . Or el s-a despartit de ea , s-a recasatorit . Insa acum a ajuns si el in declin , nu mai recunoaste oamenii , nu mai are tinere de minte . ( Arhim.Teofil Paraian ).

Un om atit de mic cum sunt , indraznesc cu greu sa scriu despre un om atit de mare  , cum a fost si ramine sfintul Parinte Arsenie Boca . Am spus mare , dar este putin spus , a fost un urias , un gigant al vietii spirituale , in traire si-n invatatura . Nu trebuia sa mergi la dinsul de zeci de ori ca sa -ti dai seama ce mare binecuvintare ti-a dat bunul Dumnezeu : sa intilnesti in viata ta un sfint ! Infatisarea sa , cuvintele sale , felul sau de a fi , iti impunea imediat respect si dragoste , dar iti mai spunea ceva...., ceva tainic din adincul sufletului , vedeai in dinsul un inger intrupat , un sfint al lui dumnezeu ; si pentru aceasta nu-ti trebuia teologie sau altfel de invatatura , pentru ca era o traire a fiintei tale de om , in prezenta sa . Parintele Arsenie m-a impresionat in mod deosebit , m-a fascinat chiar si pentru ca vorbea cu fiecare in parte in auzul tuturor , ca sa invatam unul de la altul a ne feri de rau si ne invata pe toti ce este bine . Cu fiecare in parte , Parintele Arsenie vorbea putin , la subiect si concret , nu-si pierdea timpul . Mie nu-mi revine decit sa-l port in inima si in sufletul meu pe un astfel de =om al lui Dumnezeu= si sa-l rog din toata fiinta mea , ca de acolo de unde este , sa ma ajute cu sfintele si de Dumnezeu primitele sale rugaciuni , sa-mi ajute sa ramin credincios lui Dumnezeu si Maicii Domnului . Pace tie , Parinte al meu , si de acolo de unde esti , bucurie sa ne daruiesti , ca nu exista moarte pentru cei vii , tu viu esti , viu ramii in veci . Binecuvintata sa-ti fie memoria ta , Parinte Arsenie ! Amin .   (Bogdan Juncu - Fagaras )

Un om calatorea pe un drum de tara , impreuna cu sotia sa . Obositi de atita mers si vazind ca ii prinde noaptea pe drum , cei doi calatori au vrut sa traga la un han. Dar hangiul , om rau , a refuzat sa-i primeasca , spunindu-le ca nu mai are camere libere . Nevasta omului s-a aratat nemultumita .

--Ei , lasa , femeie -a incercat sa o linisteasca omul- lasa , ca stie Dumnezeu ce e mai bine !

--Mai , omule -zise atunci femeia sa- dar ce poate fi bine cind -uite!-nu avem unde sta peste noapte?!

In sfirsit au plecat mai departe si , spre bucuria lor , au intilnit un taran , om sarac , dar bun la suflet . Vazind ca i-a prins noaptea pe drum , taranul i-a primit cu draga inima in casuta lui .A doua zi dimineata , cind au vrut sa plece mai departe , taranul le-a dat o veste uluitoare celor doi calatori : peste noapte , hanul fusese atacat de hoti , care ii jefuisera pe toti calatorii .

--Vezi , i-a mai spus omul femeii- trebuie sa avem incredere in felul in care Dumnezeu le rinduieste pe toate . Tii minte ce ti-am spus aseara? <Lasa , stie Dumnezeu ce e mai bine .

" Fara nici o indoiala , Dumnezeu rinduieste faptele noastre mai bine decit am putea-o face noi insine "

Lasata secului 14 noiembrie , marcheaza inceputul postului , care precede Nasterea Domnului sau Craciunul , perioada de rugaciuni si pocainta . 14 noiembrie in traditia populara este si sarbatoarea Filipilor de Toamna , care este asociata cu ospete si pregatiri pentru iarna . Postul Nasterii Domnului a fost rinduit ca o perioada de reculegere si de regasire spirituala ; dureaza sase saptamini si ne pregateste pe noi credinciosii pentru marea sarbatoare care rememoreaza an de an Nasterea Domnului . Ajunul postului sau Lasata Secului este mai intii de toate un indemn la reculegere , la reinnoirea vietii prin renuntarea la pofte si la trufie . Postul presupune in primul rind indreptare duhovniceasca , incercarea de a fi mai bun , de a fi mai milostiv , de a intelege mai bine calea spre mintuire . Postul este o fapta de virtute , un exercitiu de intarire a vointei , o forma de pocainta

Filipii de Toamna = se ocupa cu protectia gospodariilor ; se spune ca ei au fost apostoli ai credintei , aruncati intr-o groapa plina cu lupi , ca printr-o minune , Filipii au scapat teferi , dovedindu-si astfel nevinovatia si taria credintei . Acesti apostoli au puterea de a apara casele de foc si de animalele salbatice , iar pe copii ii apara de primejdii si de nenorociri .

    "Chiar daca ai sta flamind si ai dormi pe pamint si ai minca cenusa si ai plinge totdeauna , daca nu esti de folos celuilalt , nimic maret nu ai realizat . (Sfintul Ioan Gura de Aur)

                  Fa-ti  timp...

In trecerea grabita prin lume catre veci

fa-ti timp , macar o clipa , sa vezi pe unde treci !

Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzind ,

fa-ti timp , cu mila blinda , sa le alini trecind .

Fa-ti timp pentru-adevaruri si adinciri in vis ,

fa-ti timp pentru cintare cu sufletul deschis .

Fa-ti timp sa vezi padurea , s-asculti , s-asculti linga izvor ,

fa-ti timp s-auzi ce-ti spune o floare , un cocor ,

Fa-ti timp s-astepti din urma cind mergi cu slabanogi ,

fa-ti timp , pe-un munte , seara , stind singur sa te rogi .

Fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau batrini ,

fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru ciini .

Fa-ti timp sa stai aproape de cei iubiti , voios ,

fa-ti timp sa fii si-al casei , si-n slujba lui Hristos .

Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat ,

fa-ti timp , ca esti de taine si lumi inconjurat .

Fa-ti timp de rugaciune , de post si meditari ,

fa-ti timp de cercetarea de frati si de-adunari .

Fa-ti timp si-aduna zilnic din toate cite-un pic ,

fa-ti timp ca viata trece si cind nu faci nimic .

Fa-ti timp linga cuvintul lui Dumnezeu sa stai ,

fa-ti timp , ca toate-acestea au pentru tine grai .

Fa-ti timp s-asculti la toate , din toate sa inveti ,

fa-ti timp sa dai vietii si mortii tale pret .

Fa-ti timp ACUM , ca-n urma zadarnic ai sa plingi . Comoara risipita a vietii n-o mai stringi .

De ce tinem post? Pentru spalarea pacatelor? Pentru purificarea organismului? Pentru ca asa cer canoanele bisericesti? Sau pentru ca pur si simplu postul este una dintre caile sigure de a ajunge la Dumnezeu? Este posibil ca fiecare dintre noi sa-si explice acest gest in diverse moduri .

Postul in sine , ca esenta , este foarte vechi , semnificatia lui fiind legata de izgonirea din Rai . Porunca data lui Adam este o imagine a poruncii postului . Abtinindu-ne de la lucruri care nu sunt pacatoase , ne exprimam dragostea fata de Dumnezeu . Ne intoarcem in Rai , ne desprindem de placerile care vin din simturi , din viata paminteasca . Apoi , desi nu suna prea bine , postul vrea sa mai exprime ceva : respectiv ca hrana trupeasca nu este sustinatoarea vietii biologice in mod absolut . Este un fel de a ne reaminti ca Dumnezeu ne hraneste si ne tine in viata ; postul nu inseamna doar abtinere de la mincare . Trebuie sa avem un anumit comportament , sa ne rugam , sa mergem la biserica , sa ne spovedim , sa ne impartasim , sa ne ingrijim de cele duhovnicesti . Un om care posteste in adevaratul sens al cuvintului este milostiv , unit cu fapta buna , iubitor cu aproapele .

Nu cere povete de la mine , un biet calugar nevoias .

Nu am puterea sa vad tariile cerului si nici adincurile marii..

Nu am desteptaciunea sa construiesc drumuri care sa taie riuri navalnice , si nici stavilare in fata apelor curgatoare .

Nu imi este cu putinta sa masor drumul de aici pina la capatul lumii , nici sa inteleg legile universului...

Nu am de gind sa-i schimb pe toti oamenii , si nici ambitia sa indepartez raul din lume...

Cu nici una din aceste virtuti si puteri nu am fost inzestrat eu , care sunt un pacatos necioplit si nevolnic , ce nimic bun nu infaptuieste .

Numai atit pot face : sa propovaduiesc cuvintul lui Dumnezeu si scrierile Sfintilor Parinti tuturor celor care vor sa asculte si sa se supuna -acelora care vor sa asculte si sa se supuna- acelora care inseteaza pentru mintuirea lor .

Notiunea de <sfintenie> presupune viata intru Hristos , prin lucrarea Duhului Sfint , indumnezeirea omului si desavirsirea lui . Principalele roade ale sfinteniei sunt iubirea nemarginita fata de Dumnezeu si oameni , precum si starea de nepatimire .

Din aceasta cauza , sfintii se bucura de cinstire din partea Bisericii .Aceasta cinstire , insa , nu trebuie confundata cu aceea pe care o dam lui Dumnezeu . Cinstirea cuvenita Dumnezeului nostru se numeste <adorare>, cea adresata sfintilor poarta denumirea de <venerare>, iar in cazul Maicii Domnului se cheama <supravenerare sau preacinstire>.

Adorarea se cuvine numai lui Dumnezeu , in calitate de izvor al existentei , prin care ne exprimam sentimentul dependentei si al supunerii totale .

Venerarea este o cinstire relativa , in care accentul cade in mod indirect tot pe cinstirea lui Dumnezeu , care a dat sfintilor harul sau cu ajutorul caruia , dar si prin ostenelilelor , au ajuns in starea de nepatimire .

Sfinta Scriptura ii numeste pe sfinti <prieteni ai lui Dumnezeu>, <casnici ai lui Dumnezeu> si <judecatori ai lumii>.

Ei au intrupat in persoana lor sfintenia Mintuitorului , devenind urmatori sau imitatori ai lui . Din acest motiv , sfintii ramin pentru crestini adevarate modele de viata paminteana , demne de urmat .

Cind un om cade , fiind cuprins si doborit de pacat , cind il mustra constiinta , amintindu-si necontenit pacatul , cind este sufocat de taria tristetii , cind arde in fiecare zi si nu gaseste nici o mingiiere , desi il mingiie multi , atunci , daca intra in biserica pe nesimtite se mingiie si pleaca linistit . Ne rusinam de multe ori sa spunem oamenilor pacatele noastre ; dar chiar daca le-am spune , mingiierea lor nu ne este de mare folos ; dar cind ne mingiie Dumnezeu si ne atinge inima , atunci e izgonita iute toata tristetea adusa de satana . Ne-au fost lasate in scris caderile dreptilor , ca sa cistige din ele si cei ce fac fapte bune , si cei ce savirsesc pacate . Cind un om ne mingiie tristetea , parem pentru o clipa usurati ; dar mai pe urma tristetea ne cuprinde iarasi ; cind insa ne mingiie Dumnezeu , atunci ni se face vadita bunatatea Lui , ca sa nu ne mai indoim de mintuirea noastra ; pentru ca mingiierea ce o primim e tainica si adevarata . Sf. Pavel ii mingiie pe credinciosi , dindu-le pilda nu numai pe sfintii din viata , ci si pe cei raposati . Sa suim totdeauna in inima noastra rugaciunea si roadele ei , adica smerenia si blindetea

Invatati de la Mine , spune Hristos , ca sunt blind si smerit cu inima si veti avea odihna sufletelor voastre(Matei11,29) ;

David spune : Jertfa lui Dumnezeu , duhul umilit, inima infrinta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi(psalmul50)

Nimic nu lauda si iubeste atita Dumnezeu ca sufletul blind , smerit si recunoscator ; si cind te loveste si te supara o nenorocire la care nu te asteptai , nu alerga la oameni ci alearga cu mintea la Doctorul sufletelor-Dumnezeu .

Saalergam necontenit la Dumnezeu ; in orice necaz sa cautam mingiierea Lui ; in orice nenorocire , mila Lui , izbavirea Lui ; in orice incercare , ajutorul Lui .       Oricit de mare ar fi raul , oricit de mari nenorocirile , Dumnezeu le poate pune capat , le poate indeparta , bunatatea Lui ne va da si toata taria si puterea , si slava cea buna , si sanatatea trupului , si filozofia sufletului , si bunele nadejdi , si putinta de a nu mai pacatui

La scurta vreme de la adormirea Sf. Nectarie , negraita bunamireasma s-a raspindit din cinstitul lui trup neinsufletit , umplind incaperea unde se afla , spre mirarea tuturor celor care se gaseau in spital vadindu-se si asa sfintenia Cuviosului Parinte . A fost mutat in biserica spitalului apoi a fost dus la Pireu in biserica Sfintei Treimi , si in aceiasi zi a fost dus in Eghina unde a si fost inmormintat . Dupa trecerea a cinci luni au vrut sa faca Sfintului cavou de marmura , dar trebuiau sa deschida mormintul iar stareta sovaia temindu-se ca nu cumva sa iasa miros urit . Iata ca Sfintul se arata altei maici din minastire si ii zice :

--Ce faci fiica ?

--Bine , cu rugaciunile Voastre , Parinte .

--Apleacate sa te binecuvintez , si Sfintul a insemnat-o pe crestet cu semnul Crucii , apoi i-a zis :

--Miroase-ma sa vezi ,miros?  

Maica i-a raspuns ca nu miroase .

--Put?

--Cine zice ca putiti , Preasfintite Parinte ? cum e cu putinta sa putiti ?

--Stareta Xenia egumena , a raspuns Sfintul .

--Uita-te la mine , deci fiica ; imi lipseste ceva ? , si i-a aratat ei miinile , picioarele si spatele , si iarasi a intrebat-o :

--Nu sunt intreg ?

--intreg sunteti , i-a raspuns .

Maica a povestit staretei , iar aceasta , de acum intru toata incredintarea inimii , a scos din mormint pentru scurta vreme ramasitele pamintesti de unde au gasit  sfintul lui trup nevatamat si intreg dimpreuna cu toate odajdiile arhieresti , raspindind negraita bunamireasma ; iar dumnezeiescul Parinte parea ca doarme , nici o stricaciune neintimplindu-i-se , ci avind toate semnele sfinteniei .

Nu fi nici greoi si nici usurel , ci sa cauti totdeauna sa fii serios si placut in acelasi timp .Cumpatarea in cuvinte este de mare pret.(Sf.Ioan Hrisostom)

Nu vei putea sa vezi fata virtutii pina mai cugeti cu placere la cea a pacatului.(Avva Ilie Ecdicul)

Blindetea este stinca de care se sparg toate valurile grele ale vietii . Prin ea se intareste rabdarea , usa intelepciunii duhovnicesti.(Sf.IoanScararul)

Cunostinta sporeste pe masura ce fiecare se preface , intrind in unire cu harul dumnezeitor . Intr-o persoana desavirsita nu va mai ramine loc pentru<inconstient>. Totul va fi patruns de lumina dumnezeiasca.(Sf.SimeonNoulTeolog)

"Gindul lui Hristos" il are cel ce cugeta ca El si prin toate il cugeta pe El.(Sf.MaximMarturisitorul)

Ridica-ti adesea mintea spre rugaciune si distruge gindurile care se apropie de inima.(Sf.TalasieLibianul)

Pocainta naste pazirea poruncilor , iar pazirea poruncilor aduce curatia sufletului.(Sf.TalasieLibianul

Precum mirul da har celor ce se folosesc de el , asa si cuvintul bun.(Sf. ioan Hrisostom)

Cuvintul rabdare este egal cu sudori , osteneli si staruinta multa . Dar numai cine nadajduieste poate rabda.(Sf.IoanHrisostom)

Cei ce se smeresc pentru greselile lor pastreaza virtutile ce le au ; ceilalti , trufindu-se cu binele ce-l afla in ei il pierd pentru trufia lor si se pierd pe sine.

Rugaciunea impreuna cu meditarea duhovniceasca este pamintul fagaduintei , in care curg laptele si mierea cunostintei tainelor dumnezeiesti.(AvvaIlieEcdictul)