Martisorul - denumit "funia zilelor, saptaminilor si lunilor anului, adunate intr-un snur bicolor"- este oferit ca semn al sosirii primaverii, care a capatat in timp, forme tot mai diverse fata de traditionalul mic obiect de podoaba legat de un fir rosu cu alb; martisorul face parte din larga categorie a talismanelor daruite celor dragi de 1 martie, simbolizind iarna si vara, dar si speranta.

   Traditia sarbatorii are o vechime de mii de ani; primele dovezi arheologice datind din vremea getilor. Pina la inceputul secolului al XVIII-lea sarbatoarea coincidea cu Anul Nou, sarbatorit la 1martie, inca din vremea geto-dacilor si a romanilor. Originile obiceiului se gasesc si in sarbatorile romane in cinstea zeului Marte, zeu al fertilitatii si al vegetatiei, sau in echivalentul acestora din Tracia, sarbatorile in cinstea zeului Marsyas Sileu.

   In vechime, martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lina colorata, alba si neagra sau alba si albastra si era daruit in prima zi din luna martie; obiceiul martisorului este de fapt o secventa dintr-un scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la moartea si renasterea simbolica a Dochiei.

   Unele traditii, spun ca firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, in timp ce urca turma la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului, primavara, la nasterea timpului calendaristic.

   An de an sarbatoarea de 1 Martie ne aduce speranta, optimismul, credinta in mai bine si spor la toate. Din inclestarea frigului cu razele soarelui, a intunericului cu lumina, dupa ultimile zvircoliri din zilele babelor, invinge viata, primavara, soarele.

   Snurul alb si rosu cu o amuleta (banut), il legau parintii la mina copiilor, il daruiau flacaii fetelor, il schimbau fetele intre ele cu sens de urare de noroc, de sanatate. Martisorul daruit in zorii primei zile din martie se purta 9-12 zile, uneori chiar pina la vederea primului pom inflorit, apoi se atirna de ramurile inflorite, crezindu-se ca asa va fi si anul celui care l-a purtat. Banutul, insemna imbelsugarea, firele albe si rosii simbolizau fata alba ca crinul si rumena ca roza. In Banat , fetele adunau stropii de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure sa se spele pe obraji, rostind descintecul dragobetelui de dragoste :  "Floare de fraga / Din luna lui Mart / La toata lumea sa fiu draga / Uriciunile sa le desparti ".

Crucea este un simbol stravechi , atestat inca din antichitate ; ea este prezenta la multe popoare din antichitate in Egipt , China sau Grecia , unde , la Cnossos , arheologii au scos la iveala o cruce de marmura datind din secolul al xv-lea i.chr. Crucea simbolizeaza pamintul si este totodata , un semn de orientare , cele patru brate ale sale indicind cele patru puncte cardinale ; in cadrul orientarii spatiala , crucea indica directia est-vest , adica rasaritul si apusul soarelui , iar impreuna cu axa de rotatie a lumii indica nordul si sudul , directiile jos si sus .

Istoria crucii incepe cu Adam=istoria crucii crestine incepe din timpul lui Adam , care , alungat dinRai pe pamint , ajunsese la batrinete si isi astepta sfirsitul ; fiul sau , Set , s-a hotarit sa plece in lume pentru a gasi un leac cu ajutorul caruia sa-si salveze tatal de la moarte ; dupa multe zile de mers , a ajuns la poarta Raiului , care era pazita de un arhanghel cu o sabie de foc ; Set i-a povestit ce l-a adus acolo , iar arhanghelul , care stia ca Adam murise deja , i-a daruit lui Set un simbure din arborele vietii , pe care i-a spus sa i-l puna lui Adam in gura , iar din acest simbure va creste un arbore care , intr-o zi , va mintui lumea . Set a facut cum i s-a spus si peste ani , pe mormintul lui Adam , a crescut un cedru deosebit de mare .

Crucea si arca lui Noe =atunci cind oamenii au devenit rai si Dumnezeu s-a hotarit sa-i pedepseasca , l-a anuntat pe Noe sa-si faca o corabie pentru a se salva de potop ; Noe si-a amintit de arborele falnic de pe mormintul lui Adam , l-a taiat cu ajutorul fiilor sai si si-a construit o mare corabie pe care a luat cite o pereche din toate vietuitoarele pamintului ; corabia lui Noe ajunsa la Ararat , a fost stricata si jefuita , furindu-i-se scindurile si fieraria ; din scindurile care au mai ramas , stranepotii lui Noe au construit o punte peste riul Iordan , care s-a numit Puntea Sfinta , cei care o treceau erau datori sa spuna o rugaciune .

Crucea si Iosif =in timpul unei batalii pentru a scapa de urmaritori , oamenii au taiat puntea , care a fost luata de ape , si , astfel , scinduri din pomul vietii au ajuns la un lemnar din Nazaret , pe nume Iosif , logodnicul Sfintei Fecioare Maria , care stia din spusele batrinilor istoria pomului lui Adam ; Iosif a luat scindurile si le-a dus acasa unde a facut din ele o masa . Cind a fost amenintat de Irod , regele Iudeii(37i.Chr-4d.Chr), Iosif a fugit in Egipt impreuna cu Maria si pruncul Iisus , iar casa si lucrurile lor au fost jefuite , masa fiind luata de un mestesugar din Ierusalim , ruda cu cizmarul Isac Lachedem . Timp de 20 de ani ramasitele mesei au ramas sub un hambar , pentru ca nimeni nu le putea prelucra , din cauza tariei se a greutatii lor . In ziua in care norodul a cerut iertarea lui Baraba si moartea Mintuitorului Iisus , Lachedem a mers la ruda sa cu un fierar , a taiat masa si i-a facut gauri cu fierul inrosit in foc injghebind crucea pe care a fost rastignit Hristos .

Simbolul crucii in crestinism =daca , pina la invierea lui Iisus Hristos , crucea a fost obiect de tortura , pe ea fiind rastigniti cei mai mari raufacatori , de la mintuirea lui Hristos aceasta a devenit obiect sfint , pentru ca ea a fost sfintita de singele Lui , varsat de El pentru impacarea omului pacatos cu Dumnezeu . Normele privind modul de cinstire a crucii crestine au fost hotarite de sinodul ecumenic de la Niceea , din anul 787, cind s-a precizat ca ea se cinsteste ca si icoanele , ducindu-ne cu gindul la Cel care a fost rastignit pe ea , si nu inchipuiiiindu-ne-o ca pe un idol . Crucea este cinstita de toti crestinii , fiind altarul de jertfa al Domnului , dar si cumpana dintre vechi si nou , balanta dintre adevarata cinste si falsa evlavie .

Sfintul Ierarh Calinic de la Cernica = din toamna anului 1955 pina in prezent alaturi de moastele unor sfinti straini pe pamintul nostru , avem si moastele Sfintului Ierarh Calinic de la Cernica , episcopul Rimnicului ; el este pretuit de calugari , ca un mare parinte si povatuitor duhovnicesc al monahilor , iar de mireni este pretuit ca un mare facator de minuni si vindecator al suferintelor omenesti . Pentru romini , Sfintul Calinic de la Cernica ramine un mare povatuitor sufletesc , un sfetnic neintrecut pentru cei abatuti ; un doctor fara de arginti pentru cei bolnavi , un povatuitor si intemeietor de manastiri pentru toti calugarii din tara noastra ; numele Sfintului este legat de doua manastiri de renume : Cernica si Frasinei ; iar pentru darul facerii de minuni Sfintul Calinic este legat de toate manastirile , de toti credinciosii care ii cer ajutorul , caci ramine un mare rugator pentru noi toti inaintea tronului Preasfintei Treimi .

Sfintul Ierarh Calinic era de loc din Bucuresti , nascut la 7 octombrie 1787 ; in anul 1807 , la 20de ani , intra ca frate la Manastirea Cernica , sub vrednicul staret , cuviosul Timotei ; la 3 decembrie 1808 este hirotonit ierodiacon ; dupa cinci ani , la 13 decembrie 1813 , este hirotonit preot , datorita vietii lui cu totul alese , postea zilnic , se ruga neincetat , facea sfinta ascultare cu desavirsita supunere ; la 20 septembrie1815 , Cuviosul Calinic , a fost facut duhovnic de mitropolitul Nectarie al Ungro-Vlahiei . In anul 1816 , la 3martie marele staret Timotei si-a dat obstescul sfirsit , iar la 13 decembrie1818 Cuviosul Calinic este ales staret de obstea Manastirii Cernica ; la 14 septembrie 1851 , este ales episcop la Rimnicu Vilcea ; ca episcop la Rimnicu Vilcea , Sfintul Calinic s-a dovedit la fel de devotat pentru Biserica lui Hristos , la fel de iscusit in pastorirea sufletelor omenesti , a fost un slujitor plin de Duhul Sfint , un calugar smerit si cuvios si un episcop cu viata sfinta si facator de minuni ; in anul 1863 a intemeiat renumita Manastire Frasinei cu rinduiala atonita , in care nu intra femei .

Impovarat de ani si obosit Sfintul Ierarh Calinic se retrage din scaunul de episcop la 24 mai 1867 si dorind sa fie inmormintat la manastirea de metanie , revine la Cernica ; aici a mai trait un an in boala si pregatire pentru vesnicie , iar la 11aprilie1868 , in zorii zilei , Sfintul Ierarh Calinic , rezemindu-si capul pe pieptul ucenicului sau Ghermano , si-a dat sufletul in miinile lui Hristos , la virsta de 81de ani . Potrivit testamentului lasat , Sfintul Calinic a fost ingropat in pridvorul bisericii Sfintul Gheorghe din ostrovul mare .

Dupa 87 de ani , in anul 1955 , Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romine a hotarit canonizarea Sfintului Calinic ; a fost o sarbatoare a intregii Biserici rominesti , o marturie a Ortodoxiei noastre vii si lucratoare si un act de recunostinta adus primului sfint canonizat al neamului nostru , care a fost si ramine Sfintul Calinic de la Cernica .

Minuni savirsite de Sfintul Calinic de la Cernica = intr-o vreme se terminase faina pentru piine din manastire , iar Sfintul Calinic , staretul Cernicai , a spus parintilor : "Sa avem nadejde la Maica Domnului si la Sfintul Ierarh Nicolae si nimic nu ne va lipsi ". Intr-adevar , dupa ce au citit paraclisul Sfintului Nicolae , indata au venit la arhondaric doi oameni necunoscuti cu un car mare plin cu saci de faina de griu , pe care stapinul lor ii donase manastirii .

O femeie din Bucuresti , s-a imbolnavit de cancer , a stat in spital pina s-a generalizat cancerul in tot corpul , dupa care a fost trimisa acasa sa isi astepte sfirsitul . Rudele auzind de minunile Sfintului Calinic , au dus-o la Cernica pentru Sfintul Maslu ; femeia a venit de mai multe ori si s-a rugat cu atita credinta , incit dupa citeva Sfinte Masluri a inceput sa se simta tot mai bine , pina s-a vindecat complet ; aceasta minune s-a petrecut in vara anului 1965 .