Copilul ishi privea bunicul scriind o scrisoare . La un moment dat, intreba :

- Scrii o poveste care ni s-a intimplat noua ? Sau poate o poveste despre mine ?

Bunicul se opri din scris, zimbi shi-i spuse nepotului :

-E adevarat, scriu despre tine . Dar mai important decit cuvintele este creionul cu care scriu . Mi-ar placea sa fii ca el, cind vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta .

-Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viatza mea !

- Totul depinde de felul cum priveshti lucrurile . Exista cinci calitatzi la creion, pe care daca reusheshti sa le mentzii, vei fi intotdeauna un om care traieshte in buna pace cu lumea.

PRIMA  CALITATE : potzi sa faci lucruri mari, dar sa nu uitzi niciodata ca exista o Mina care ne conduce pashii . Pe aceasta mina o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintzei Lui .

A  DOUA  CALITATE : din cind in cind trebuie sa ma opresc din scris shi sa folosesc ascutzitoarea . Asta inseamna un pic de suferintza pentru creion, dar pina la urma va fi mai ascutzit . Deci sa shtii sa suportzi unele dureri pentru ca ele te vor face mai bun .

A  TREIA  CALITATE : creionul ne va da voie sa folosim guma pentru a shterge ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentzinem pe drumul drept .

A  PATRA  CALITATE : la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior . Tot asha ingrijeshte-te de ce se intimpla inlauntrul tau .

Si in sfirshit  A  CINCEA  CALITATE a creionului : lasa intotdeauna o urma . Tot asha, sa shtii ca ceea ce faci, in viatza va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii conshtient de fiecare fapta a ta .

                              ( Paulo  Coelho )

   O familie a primit de la o ruda in virsta o casa intr-un cartier foarte linistit . Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau citeva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cit mai bine locuinta .

   In prima dimineata cind au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in virsta care isi intindea hainele abia spalate in balcon .

  - Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon? Pina si eu stiu sa spal mai bine decit ea ! Poate ar trebui sa merg s-o invat cum se face ! Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca...

   Mama a privit la doamna in virsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvint .

   Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare .

   Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazind ca vecina sa intindea pe sirma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale :

  - Priveste, a invatat sa spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face !

   Mama s-a uitat zimbind la ea si i-a raspuns :

  - Nu, astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decit tine si am spalat geamurile casei noastre !

   Si in viatza se intimpla de multe ori la fel... Totul depinde de cit de curata este fereastra sufletului nostru, cea prin care observam faptele celorlalti .

   Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatzam sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intimpla in jurul nostru . Atunci am reusi in sfirsit sa vedem si curatenia sufleteasca a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti...

A fost odata ca niciodata o insula unde locuiau toate sentimentele. Intr-o zi, au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toata lumea si-a reparat barcile si a plecat. Iubirea a fost singura care a ramas pina in ultimul moment. Cind insula era inundata aproape in intregime, Iubirea s-a decis sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe linga Iubire intr-o barca mare eleganta. Iubirea i-a spus: ,,poti sa ma iei si pe mine cu tine?" Bogatia a raspuns : ,,nu,nu pot, am barca plina de aur si argint, nu mai este loc pentru tine aici." Iubirea a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea de asemenea intr-o barca frumoasa : ,,Vanitate, te rog ajuta-ma" ,,Nu pot sa te ajut Iubire, esti uda si asta ar putea sa-mi strice barca", a raspuns Vanitatea. Tristetea era prin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul : ,,Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine". ,,Oh....Iubire, sunt asa de trista incit am nevoie sa fiu singura". Fericirea a trecut si ea pe linga Iubire, dar era asa de fericita incit nici macar nu a auzit cind a strgat-o Iubirea. Deodata, s-a auzit o voce : ,,Vino Iubire, te voi lua cu mine!" Era un batrinel. Iubirea s-a simtit atit de binecuvintata si bucuroasa incit a uitat sa intrebe ce nume avea batrinelul. Cind au ajuns pe uscat, batrinul si-a vazut de drumul lui. Iubirea, realizind cit de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere : ,,Cine m-a ajutat". ,,A fost Timpul", a raspuns Cunoasterea. ,,Timpul? Dar de ce m-a ajutat Timpul?" Cunoasterea a zimbit si cu o adinca intelepciune i-a raspuns : ,,Deoarece numai Timpul este capabil sa inteleaga cit de minunata este Iubirea".

MOTTO : Cine vrea sa imprastie lumina, trebuie sa rezistearderii.

   M-ati aprins si va uitati ginditori la lumina mea. Simtiti bucurie in suflet ? In mod sigur eu ma bucur, pentru ca am un sens numai cind ard. Nu sunt trista, chiar daca arzind, am devenit mai mica.

   De fapt eu am doar doua posibilitati :

   Prima, e sa ramin intreaga. Asta ar insemna sa nu fiu aprinsa si atunci nu-mi implinesc rostul meu.

   A doua, ar fi sa raspindesc lumina si caldura si prin asta sa ma daruiesc chiar pe mine insumi. Asta e mult mai frumos decit sa ramin rece si fara rost.

   Si voi, oamenii, sunteti la fel. Cind traiti numai pentru voi, sunteti luminarea neaprinsa, care nu si-a implinit rostul. Dar daca daruiti lumina si caldura, atunci aveti un sens. Pentru asta trebuie sa dati ceva : iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtati in inima. Sa nu va temeti ca deveniti mai mici. Asta e o iluzie. Inlauntrul vostru e mereu lumina.

   Ginditi-va, cu pace in suflet, ca sunteti ca o luminare aprinsa. Eu sunt numai o simpla luminare aprinsa. Singura luminez mai putin. Dar daca suntem mai multe impreuna, lumina si caldura sunt mai puternice. Si la voi , oamenii, e tot asa, ,,impreuna luminati mai mult".

In multe parti ale lumii, fie nu exista Mos Craciun, fie este acompaniat de diferite personaje desprinse din legende.

--In Scandinavia piticii "Tomte", nu aveau la inceput infatisari omenesti, ei trecind deseori la violenta atunci cind fermele nu erau ingrijite cum trebuie. Scandinavii tin inca destul de mult la aceasta legenda si a aparut practic pentru a-i unii, a-i face sa lucreze mai eficient. Crestinismul a trecut peste Tomte, le-a dat de-a lungul anilor chipuri omenesti, trasaturi blajine si actiuni pasnice, integrindu-i in spiritul Craciunului. Astfel, piticii incep sa fie numiti acum "Jonlupukki", ei impartind cadouri micutilor asemeni lui Mos Craciun .

--Italienii tin mult la legenda vrajitoarei "La Bafena". Aceasta femeie in virsta era buna la suflet si se spune ca le-a oferit mincare si adapost celor trei magi, in drumul lor spre Iisus. Bafena isi trage un sal negru pe ea si se urca pe matura, pornind in calatorie. Tine un sac plin de cadouri in spate si incearca sa se strecoare peste tot fara sa fie vazuta. Se spune ca daca un copil o spioneaza, ea il va lovi puternic cu matura (metoda excelenta pentru parinti de a tine copii in pat). Bafena intra tot pe cos, lasa cadouri celor cuminti si o bucata de carbune sau putina cenusa celor obraznici.

--In Olanda, vine Sinterklaas, ajunge la sfirsitul lui noiembrie, el luind calea apei tocmai din Spania, intr-un vapor cu aburi. Nu exista reni,sanie sau zboruri spectaculoase. Mosul o ia la pas pe strazi, intilnindu-se cu toti copii. El este ajutat de Black Peter, un copil de culoare care a stirnit multe controverse de-a lungul anilor. Unele carti spuneau ca Peter era sclavul lui Sinterklaas, facind referire la perioada de sclavie a negrilor. Ca sa scape de rasism olandezii au gasit o solutie superba: Peter o ia pe cos inaintea Mosului si de acolo i se trage culoarea. Este cosar de meserie.

In Rusia exista "Ded Moroz" sau "Mos Gerila"(tradus in romina). Ded Moroz imparte cadouri fie intrind pe cos, fie aparind la diverse petreceri, el vine de regula insotit de o nepoata Snegurochka. Legenda spune ca Ded Moroz fusese un vrajitor ce rapea copii si cerea cadouri pentru rascumpararea acestora. Rusii l-au reconvertit intre timp, spunind ca, pentru a-si repara greselile din trecut , Mos Gerila a inceput sa imparta chiar el cadourile micutilor. Mosul vine la rusi si in celelalte state care au suferit o influenta rusa categorica, in troica, o sanie trasa de un cal.

--In Marea Britanie, conceptul de Father Christmas era puternic pina nu demult. Acum el se cam confunda cu Santa, chiar daca deosebiri sunt multe intre cele doua personaje. La inceputuri, Father Christmas nu aducea cadouri nimanui, el fiind bucuros si plin de optimism iarna. Avea o haina verde si a intrat in magica poveste a luyi Dickens "A Christmas Carol", devenind personajul "Ghost of Christmas Present". Father Christmas, asociat cu bunatatea si cu dragostea pentru copii, a inceput sa le dea cadouri acestora. Are reni, coboara pe cos si degusta, recapatindu-si puterile mincarea lasata de familie special pentru el.

In folclorul vechi rominesc , Craciunul venea cu un car ceresc de aur , asa cum se cuvenea unui zeu solar , in preajma solstitiului de iarna ; atunci se deschideau cerurile , se faceau ursirile pentru noul an , se urau colinde magice , iar timpul se reinoia .  " Sus , la dalbe manastiri / La cel jet de aur scris / Sede Mos Craciun batrin / Si cu bunul Dumnezeu / Iar la rind cu ei statea / Blinda Maica Precista / " -o straveche colinda .   " Craciunul batrin " din colinda se refera la un zeu solar stravechi , specific teritoriilor locuite de geto-daci , identificat de romani cu zeul Saturn si de arieni cu zeul Mithra ; pe acestia oamenii ii celebrau aprinzind focuri mari in prag de iarna , pentru ca lumina era darul suprem pe care il puteau primi in anotimpul cel mai intunecat  cel mai rece , cind toata natura se ascunde se " coconeste" pentru a renaste . Ritualul aprinderii butucului in noaptea Craciunului insemna izbucnirea bucuriei in mii de scintei de foc ; copiii mergeau pe la case si urau , iar oamenii le puneau in traistute tot ce aveau mai bun : fructe , prajiturele cu miere si colaci . Bradul , arborele consacrat Maicii Preciste , era purtat impodobit de uratori pe ulitele satului . Pomul de Craciun a fost preluat din acest obicei ; incinerarea butucului in noaptea de Craciun simbolizind moartea si renasterea , si aprinderea facliilor pe la case insemna triumful luminii asupra intunericului . Obiceiul a fost atestat la romini , aromini , letoni si sirbo-croati . In zilele noastre , pe linga calendarul ortodox , mai circula inca acel calendar ritualic , ramas din sarbatorile pre-crestine , transmis folcloric , prin care se indica timpul optim pentru arat si semanat , pentru petit si logodit , pentru aflarea ursitei .

A mai trecut un an . Vine Craciunul . Pruncul din iesle se mai naste o data , chiar si pentru cei care vor trai sarbatoarea cu ochii in televizor . Sleit sufleteste sa fii si este imposibil sa nu simti magia care te cotropeste , fara sa te intrebe daca o primesti , un fior , o presimtire care se tese in fire subtiri , de beteala , cerul , pamintul , zborul pasarilor si copacii desfrunziti ; amintirile ce le avem din copilarie - colindele , bradul , luminarile aprinse - dar magia sarbatorii e mult mai veche , de sorginte nepaminteana , sadita in clipa cind Dumnezeu ne-a pus palma pe frunte , insemnindu-ne pe toti , cu lumina lui . Unii o mai avem , altii am pierdut-o , dar de Craciun ea se aprinde in vrednici si nevrednici , ograda Craciunului nu are porti . In suflet Craciunul a venit cu mult inainte , e nevoie de liniste de ginduri albe precum zapada ca sa ne convingem ca este acolo , ca bate odata cu inima .

          NASTEREA   DOMNULUI

Pe cer , in noaptea ceea , ardea un colb de stele

Deasupra omenirii cu pacatoase gloate ,

Cu regi , pe fruntea caror sclipeau coroane grele ,

Cu-mparatii supuse pe veci pieirii toate....

Si-atunci , in noaptea ceea senina si adinca ,

Zarira Magii lumii , pe cer , o mare stea ,

O stea straluminata , nemaivazuta inca ,

Si-au fost purces , cu daruri , calauziti de ea !

Caci,-cititori in stele fiind in noaptea humii ,-

Trei Magi stiau ca vine , cu stralucire foarte ,

Iisus-Mintuitorul sau Imparatul lumii ,

Cel Care-avea sa calce cu moartea peste moarte ?....

Ei au stiut ca-n lume Cel care-avea sa vina ,

Va-ntuneca , prin Mila-I , toti regii si-mparatii :

La slabi , va da toiege , la orbi va da lumina ,

Va satura flaminzii , va adapa-nsetatii ....

Si L-au aflat pe-Acela a Carui sfinta mila ,

Ca soarele venit-a pe oameni sa-i mingiie ,

Si Magii-ngenuncheara pe umeda argila ,

Si daruri I-au dat : aur  si smirna si tamiie !...

Atunci , berbecii , boii , viteii si asinii ,

Cu-al rasuflarii abur , au incalzit pe-Acel

A Carui sfinta frunte urma s-o-ncinga spinii ,

Si-n cue mari , pe Cruce , sa-L bata Israel !...

Nasterea Pruncului Sfint a stirnit in toata lumea o mare framintare . In fiecare zi , multimi de oameni veneau sa-L vada , aducind cu ei fel de fel de daruri .     In apropierea staulului in care se nascuse Iisus , cresteau trei copaci : un palmier , un maslin si un brad . Vazindu-i trecind pe sub crengile lor pe toti acei oameni , cei trei copaci au simtit si ei dorinta sa-i daruiasca ceva lui Iisus .

--O sa-mi intind cea mai mare si mai frumoasa dintre ramuri , ca sa-i fac umbra , zise palmierul .

--Iar eu o sa storc uleiul din maslinele mele , ca sa-i ung piciorusele , spuse maslinul .

--Si eu ce i-as putea darui Copilasului ? intreba bradul .

--Tu ? se mirara cei doi . Ce-ai putea tu sa-I dai ? Acele tale ascutite l-ar intepa , iar picurii de rasina sunt prea lipiciosi .

Bietul brad spuse cu tristete : aveti dreptate , nimic din ce am eu nu este demn de-a fi daruit .

Un inger aflat prin preajma auzi vorbele bradului , i se facu mila de el si se hotari sa-l ajute . Pe cer , stelele se aprindeau una dupa alta . Ingerul zbura la ele si le ruga sa coboare si sa se aseze pe ramurile bradului , care incepu de indata sa raspindeasca lumina in jurul lui . Vazind-o , ochii Copilului Iisus stralucira de fericire , iar el se porni sa rida si sa dea din minute . Mult mai tirziu , oamenii au inceput sa inalte , an de an , in fiecare casa , in ajunul Craciunului , un brad impodobit cu luminari aprinse , asemanator cu cel ce raspindise lumina in fata staulului . Bradul a fost , asadar rasplatit pentru modestia lui .

Traditia bradului de Craciun coboara din tarile nordice ale Europei , acolo unde a fost asociata cu sarbatoarea crestina a nasterii lui Cristos . Germanii au fost primii care au aprins in pom luminari , asezindu-i la radacina ieslea din Betleem , cu magi si animale cioplite din lemn , adunate in jurul Pruncului Sfint . In anul 1500 , in plin Ev Mediu , brazii au fost asezati in portile caselor , ca semn al nasterii lui Iisus . In anul 1837 , in ajunul Craciunului , Helene de Mecklenburg , ducesa de Orleans , a avut ideea inaltarii unui brad urias in inima Parisului , pe Champs - Elysees , introducind astfel acest obicei in Franta , de unde a ajuns repede si la noi .

Putine popoare nutresc un sentiment atit de puternic de iubire si fratie cu bradul , precum rominii ; bradul insoteste omul in rai si coboara cu el si in infernul tenebrelor , Bradul ii insoteste pe romini de-a lungul intregii vieti , in ceremoniile care le marcheaza existenta . La nasterea unui copil , parintii aleg din padure un brad tinar - fratele noului nascut - si spala pruncul in apa aromata cu cetina . Cind un baiat se insoara , prietenii lui se duc in padure si-i aduc un brad de nunta care trebuie sa aiba virsta si inaltimea mirelui ; bradul este inaltat in curtea miresei , iar baietii si fetele se-nvirt in jurul lui , dansind si cintind ; acest gen de ritual are menirea de a alunga nenorocul din viata tinerei perechi .

Inalti si frumosi , cu cetina lor vesnic verde , simbol al tineretii fara de batrinete , brazii sunt asociati cu bucuria vietii , cu nuntile si cu sarbatorile care celebreaza viata .