Sa ai frica si iubire de Dumnezeu, si marturie curata a constiintei cu privire la toate.
Sa crezi ca Dumnezeu sta inaintea ta, orice si oricand ai face.
Fugi de laude si rusineaza-te de mustrari.
Bucura-te cand savarsesti fapta buna, dar nu te inalta, ca sa nu se sfarame corabia ta langa liman.
Oricat ai spori in lege, sa stii ca inca esti departe de desavarsire.
Cerceteaza sfarsitul fiecarui lucru mai inainte de a-l incepe.
Noaptea si ziua sa privesti la ziua urmatoare.
Sa nu ai partasie cu cel ce face binele de ochii lumii.
Orice ai face, ori despre ce ai vorbi sau ai filosofa, straduieste-te sa nu fie spre vatamarea nimanui.
Nu te bucura de florile vietii, ca se vestejesc la atingere ca floarea ierbii.
In necazuri da multumita, si se va usura povara pacatelor.
In ispite fii neclintit, ca acestea au dat in vileag pe multi dintre cei mari.
Nu batjocori indelunga-rabdarea lui Dumnezeu, ca ea e doctoria cea de obste.
Sa urasti nestatornicia vietii, dar nu il invinovati pe Dumnezeu de ea.
Sa luam aminte la noi insine si sa nu prihanim pe altii, ca si in noi sunt multe din lucrurile pentru care ii prihanim pe altii.
Psalmul sa fie adeseori in gura ta - ca Dumnezeu, fiind numit, goneste pe demoni.
Rugaciunea sa fie cu trezvie, ca sa nu invinovatesti pe Dumnezeu pentru ceea ce nu este bineplacut Lui.
Totdeauna sa-L pomenesti pe Dumnezeu, si mintea ta se va face cer.
Tine-ti limba, ca ea rosteste adeseori ceea ce e mai bine sa ramana ascuns.
Lucreaza mintea ta cu cugetarea intru legea Domnului, ca deasa cugetare intru ea izgoneste gandurile rele si stricate.
Faptele bune sa le ascunzi, ca si fara sa le descoperi ai multi martori ai vietuirii tale.
Sa urasti desfatarile trupului, ca ele fac necurat si sufletul impreuna cu trupul.
Da trupului numai ce ii este de trebuinta, nu ce vrea el.
Nu iubi sa te desfatezi, ca aceasta inradacineaza in tine iubirea de aceasta viata - si amandoua nasc vrajmasia fata de Dumnezeu.
De prietenie lumeasca sa fugi, ca aceasta ii opreste si ii doboara pe cei care alearga.
De ai bogatie, imparte-o; iar de nu ai, nu aduna. Postul sa-l socoti arma, rugaciunea -zid, lacrimile - baie.
Cu suspinare sa-ti amintesti de cele in care ai pacatuit, ca din aceasta se naste in sufletul tau strapungere neincetata.
Satura pe saraci, ca ei il pleaca spre milostivire pe Judecatorul nostru.
In biserica sa intri ca in cer, si nimic pamantesc sa nu cugeti si sa nu vorbesti in ea.
Multumeste-te cu o indestulare mijlocie, iar grija ei las-o in seama lui Dumnezeu.
Istoveste-ti trupul tau cu ostenelile cele bune, insa grijeste-te ca sa nu cada sub povara lor.
Vin sa bei cat mai putin, intrucat el este cu atat mai binefacator pentru cei ce il beau cu cat acestia beau mai putin din el.
Infraneaza-ti mania, ca ea se face maica turbarii atunci cand iese din masura.
In boli ia-ti intr-ajutor rugaciunea mai inainte de doctori si de doctorii.
Sa cinstesti pe toti preotii. Sa iubesti casele lui Dumnezeu si insuti sa te gatesti a fi casa lui Dumnezeu.
Sa mergi des la biserica, ca aceasta ne acopera de inviforarile si invaluirile cele launtrice.
Toate cele de pe pamant sunt vremelnice - drept aceea, nu te mahni cand esti lipsit de ele.
Cand navaleste gandul patimii dulcetii, stai impotriva lui cu rusinea de oameni si gandul ca-L vei intrista pe Dumnezeu.
Zavoraste auzul si ochii tai, ca prin ele intra toate sagetile raului.
Cand te rogi, inalta gandul tau catre Dumnezeu - si daca el, imprastiindu-se, se va pogori, sa-l inalti iarasi.
Mintea nu inceteaza a naste ganduri - insa pe cele rele taie-le, iar pe cele bune lucreaza-le.
Bucura-te de smerenie, ca mare inaltime are si nici nu poate sa cada.
Nevoieste-te cat e nevoie ca sa potolesti miscarile trupului.
Cand te imbolnavesti, doftoriceste-ti trupul pentru sanatate, nu pentru desfatari.
Gandurile rele taie-le cu altele bune.
Cugeta la frumusetile ceresti, si nici o pofta a mangaierilor pamantesti nu te va atrage.
Cand se va naste in tine gandul la Dumnezeu, daca nu e inalt inalta-l, iar daca e inalt, pune-i masura - dar dupa Dumnezeu, nu dupa tine - ca tot ce ingaduim sa se inalte fara masura nu e statornic.
Amintirile rele socoate-le samanta a diavolului, caci in acest chip vor inceta, iar semanatorul lor va fi rusinat.
Fugi de ras, ca el slabanogeste sufletul - iar sufletul slabanogit lesne leapada fraul legii.
Trebuie sa imparti sufletul intre fapte si rugaciune, caci astfel diavolul nu va afla multe intrari in noi.
Fapta sa socotesti citirea legii, atunci cand mintea, dorind sa adune roada, lucreaza cu limba in carti.
Cand mainile se indeletnicesc cu munca, limba sa cante, iar mintea sa se roage - ca
Dumnezeu cere de la noi sa ne aducem totdeauna aminte de El.
Toata lucrarea sa o pecetluiesti cu rugaciunea, mai ales aceea in privinta careia vezi cugetul ca se indoieste.
Daca voiesti ca rucodelia ta sa fie dumnezeiasca, nu pamanteasca, agonisita sa o ai de obste cu saracii.
Bucura-te de rugaciunea Sfintilor, ca prin ea Se arata Dumnezeu.
Pe Sfintii cei adevarati cunoaste-i dupa fapte, fiindca tot pomul dupa roada lui il poti cunoaste.
Straduieste-te intotdeauna sa te folosesti cu ceva din vederea Sfintilor: ia seama chiar si la privirea si la felul lor de-a face un lucru sau altul, caci toate acestea sunt folositoare.
Nevoieste-te pentru nerautatea inimii si curatia trupului, ca acestea doua impreuna te fac biserica a lui Dumnezeu.
Sa pazesti biserica ta (trupul) dupa cuviinta datorata bisericii Ziditorului, Care te va judeca si Care ti-a incredintat chipul Sau curat.
Impreuna-vorbirile lumesti departeaza mintea de Dumnezeu - drept aceea, nu lua parte la ele si de la cei ce o fac abate-te.
De te defaima, ia seama sa nu fi facut vreun lucru vrednic de defaimare - si daca n-ai facut, sa socoti defaimarea fum ce degraba piere.
Cand esti necajit, alearga sub acoperamantul rabdarii, si vatamarea se va intoarce asupra celor ce te-au necajit.
Cand vezi bogatie, sau slava, sau stapanire lumeasca, gandeste-te ca sunt stricacioase si vei fugi de inselare.
Sufera necazurile cu rabdare, ca in ele odraslesc si cresc faptele bune, ca florile pe un trandafir spinos.
Nimic sa nu socoti asemenea in vrednicie cu virtutea, caci ea e chipul lui Dumnezeu, fara schimbare asemenea Lui.
Sa plangi pentru pacatosul care sporeste, caci asupra lui e intinsa sabia dreptatii.
Lenevirea sa o socoti maica a relelor, iar binele ce il ai nu inceta a-l agonisi si pe mai departe.
Rana celui ce savarsind fapte rele nu se rusineaza de ele este primejdioasa, iar caderea lui - deznadajduita.
De fiecare data cand te apuca trandavia, gandeste-te la cele gatite credinciosilor, si  roada cea duhovniceasca va fi tie spre bucurie.
Nu te lenevi in faptele iubirii de aproapele - dar aceasta, in masura in care ea nu vatama iubirea de Dumnezeu.
Nimic sa nu intreprinzi si nimic sa nu faci impotriva legii, ca nevrednic de Dumnezeu se face acela care pune inaintea lui Dumnezeu pe cineva sau ceva.
Nu te intovarasi cu cei rai, ca prin aceasta ii vei trage in mai mare rau, iar pe tine te vei molipsi prin atingere de ranile lor.
 

Aceste ganduri sunt puse pe seama Fericitului Isihie, presbiterul ierusalimitean.