Category:
Cuvant
Titlul suna foarte anost si desincronizat dar cred ca pana la urma veti intelege despre ce e vorba.
Am citit mai recent din invataturile Mariei Skobtova, un foarte bun text legat despre iubirea de aproapele. Acest uzat subiect din pacate nu mai este la moda, in primul rand pentru ca suntem invatati sa traim prin depersonalizarea partenerului de dialog prin internet. Cei carora acum va scriu habar nu am cine sunteti si ce faceti. In ce fel de credinta sunteti sau cum pot eu si ce limbaj sa folosesc ca sa va pot comunica ceva. Dar o sa inerc.
In textul mai sus amintit vorbea chiar despre rugaciunea domneasca "Tatal nostru" si in ce mod am ajuns sa il zicem, ca sa nu zic recitam. In mare parte m-am regasit printre cei care spun Tatal nostru dar il spun ca si cum ar zice Tatal meu, gandind foarte mult la persoana intaia singular. Nu o sa parcurg mai departe textul, va invit daca aveti posibilitatea sa o faceti d-voastra, spunandu-va doar, ca daca vreodata v-au placut actiunile caritabile a Maicii Tereza de Calcuta, atunci regasiti un Ortho Praxis foarte bun in persoana Maicii Maria Skobtova.
Ceea ce vreau sa spun este ca totul facem pentru noi. Am uitat ca sufletul prin felul de a fi poate cuprinde in rugaciune pe toti oamenii de pe planeta, sau cel putin pe cei apropiati. Totdeauna am fost de parere ca nu trebuie sa ne "imprastiem" foarte mult in ziua de azi cu misiuni caritabile, cat trebuie sa ne insusim o parte de saracie, adica sa "infiem" o persoana sau doua cu neputinte materiale si duhovnicesti, si fara sa fim grozavi de ortodocsi sa ii ajutam.
Una dintre cauzele saraciei noastre materiale este si folosirea tuturor resurselor noastre doar pentru uz personal. Am uitat sa folosim aceste resurse si pentru cel de langa noi. Slujba sau job-ul nostru este doar al nostru, uitand ca Dumnezeu ni l-a daruit pentru capacitatea noastra de a munci intelectual si fizic, capacitate pe care tot Dumnezeu ne-a daruit-o. Cati dintre noi zicem un Tatal nostru la intrare in birou sau la vestiar? Rugaciune pentru Tatal NOSTRU nu Tatal meu , care sa ne tina slujba sau job-ul pentru a putea ajuta pe cel mai putin dotat. Nu ma mir ca multi dintre noi pierdem aceste slujbe. Hristos a venit pe pamant pentru bunul Lui plac? Pentru noi, iar urmarea noastra a caii Lui trebuie sa fie in acelasi mod: pentru binele celui de langa mine si odihna celui obosit de neputintele lui.
Dumnezeu sa ne dea intelegerea cuvintelor Lui: ... si iubiti pe apropele vostru ca pe VOI insiva.
Intrebare: oare stim cum sa ne iubim pe noi insine?