Category:
Povestiri
A fost odata ca niciodata o insula unde locuiau toate sentimentele. Intr-o zi, au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toata lumea si-a reparat barcile si a plecat. Iubirea a fost singura care a ramas pina in ultimul moment. Cind insula era inundata aproape in intregime, Iubirea s-a decis sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe linga Iubire intr-o barca mare eleganta. Iubirea i-a spus: ,,poti sa ma iei si pe mine cu tine?" Bogatia a raspuns : ,,nu,nu pot, am barca plina de aur si argint, nu mai este loc pentru tine aici." Iubirea a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea de asemenea intr-o barca frumoasa : ,,Vanitate, te rog ajuta-ma" ,,Nu pot sa te ajut Iubire, esti uda si asta ar putea sa-mi strice barca", a raspuns Vanitatea. Tristetea era prin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul : ,,Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine". ,,Oh....Iubire, sunt asa de trista incit am nevoie sa fiu singura". Fericirea a trecut si ea pe linga Iubire, dar era asa de fericita incit nici macar nu a auzit cind a strgat-o Iubirea. Deodata, s-a auzit o voce : ,,Vino Iubire, te voi lua cu mine!" Era un batrinel. Iubirea s-a simtit atit de binecuvintata si bucuroasa incit a uitat sa intrebe ce nume avea batrinelul. Cind au ajuns pe uscat, batrinul si-a vazut de drumul lui. Iubirea, realizind cit de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere : ,,Cine m-a ajutat". ,,A fost Timpul", a raspuns Cunoasterea. ,,Timpul? Dar de ce m-a ajutat Timpul?" Cunoasterea a zimbit si cu o adinca intelepciune i-a raspuns : ,,Deoarece numai Timpul este capabil sa inteleaga cit de minunata este Iubirea".