Biserica perfectă

Am întâlnit deseori oameni nemulţumiţi. Unii dintre ei pentru lucruri mărunte, alţii pentru cauze mari.

De exemplu, unii sunt nemulţumiţi de propria biserică. La slujbe e prea mare aglomeraţie, preotul nu predică aşa cum ar vrea ei, vecinii de rugăciune sunt preocupaţi de cu totul altceva decât de gândul la cele înalte.

Sunt într-adevăr motive de nemulţumire, mi-am spus. Nu mai cred însă aşa de când am aflat de următoarea întâmplare:

Un tânăr, s-a dus la un călugăr bătrân care trăia retras în pădure. Îşi amenajase o căsuţă şi un loc de rugăciune ca o capelă.

Tânărul îşi mărturisi decepţia faţă de biserica la care mergea şi îi spuse bătrânului că are de gând să găsească o altă comunitate de credincioşi.
Călugărul îl duse atunci în mica sa capela şi-l întrebă: "Ce vezi? - Buruieni, muşchi de pământ, în acoperiş o crăpătură, observă tânărul .

- Şi totuşi, Dumnezeu locuieşte aici, răspunse bătrânul. Aşa e şi cu biserica ta. Nu poate fi curată şi perfectă, pentru că e formată din oameni.

Şi tu eşti om, şi-ţi spun: chiar dacă vei găsi o comunitate perfectă, în momentul în care vei intra în ea nu va mai perfectă." Tânărul s-a întors acasă şi şi-a văzut cu alţi ochi biserica.

Inapoi la blogul Iuliana Iulyana