Florile orbului

Omul este singura făptură care trăieşte pentru ceilalţi în mod conştient. V-aţi gândit câte din lucrurile pe care le facem în viaţă sunt doar pentru noi? Puţine.

La serviciu, sau acasă, ceea ce facem, facem pentru altul sau pentru alţii. Cu o recompensă desigur. Omul generos, însă, nu aşteaptă recompensa materială. Se mulţumeşte cu bucuria celuilalt.

Se spune că un orb locuia la marginea oraşului într-o casă cu o grădină foarte frumoasă. Cea mai mare parte din zi şi-o petrecea îngrijind florile.Curtea îi era ca o grădină botanică.

Într-o zi un trecător îl văzu cu câtă migală se îngrijea de florile sale, şi din gesturi îşi dădu seama că era orb. Nu se putu abţine să-l întrebe: „ Spuneţi-mi, vă rog, de ce faceţi această muncă? Nu-i văd rostul devreme ce nu puteţi vedea nimic din aceste frumuseţi!".

Grădinarul nevăzător îi răspunse zâmbind: "Am cel puţin trei motive pentru care fac ceea ce fac: în primul rând îmi place munca în grădină; al doilea, deşi nu le văd, pot pipăi florile şi le recunosc după miros.

Iar al treilea motiv... sunteţi dumneavoastră. - Cum aşa, se arătă trecătorul nedumerit, nici nu mă cunoaşteţi. - E adevărat spuse orbul, dar ştiam că odată şi-odată veţi trece pe lângă grădina mea şi vă veţi bucura de florile mele."

Inapoi la blogul Iuliana Iulyana