Sensul tigonometric şi efectul Coriolis

Vă invit să faceţi o experientă clasică de fizică. Umpleti cada cu apă, apoi scoateţi dopul. Veţi vedea că apa se va scurge turbionar, spirala care se formează va avea sensul invers acelor de ceasornic, nunit şi sens antiorar sau sens trigonometric. Este efectul Coriolis, numit aşa în cinstea matematicianul francez Gaspard de Coriolis (1792-1843), care l-a descoperit. Din cauza cantităţii mici de apă, experienţa s-ar putea să nu reusească totdeauna. Dar în natură, efectul Coriolis este puternic vizibul. Bunăoara, curentii atmosferici şi maritimi sunt deviaţi spre dreapta. În cazul apelor curgatoare, se poate vedea clar că malul drept este totdeauna erodat, faţă de malul stâng, care rămâne abrupt. În cazul uraganelor, spiralarea aerului determină formarea unor inele de furtuni cu descărcări electrice, precum şi vânturi circulare. Dar acest lucru se întâmpla numai în emisfera nordică, căci in emisfera sudica lucrurile vor sta exact invers. Efectul Coriolis este o consecinţa a mişcării de rotaţie a Pământului şi este nul la ecuator. Aşadar, până în 5 grade latitudine, furtunile tropicale şi uraganele nu se formează.

Sensul trigonometric în spiritualitate

Coincidenţă sau nu, Biserica Ortodoxă, în toate actele şi riturile sale respectă cu sfinţenie sensul aniorar pe care îl considera pozitiv, sacru, benefic. Aşa se face că înconjurarea mesei, sub chipul horei, când se cântă "Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece...", rânduiala Vohodului, când preotul urmăreşte traseul unui semicerc de la uşa de miazănoapte a altarului până la usile împărăteşti, precum si ritualul de ocolire a biserici cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe, care reprezintă scena punerii în mormânt) în timpul deniei de vineri seară, după cântarea Prohodului, care se face de trei ori, nu se abat de la regulă. Închinăciunile pe care le face dreptmăritorul creştin sunt de la dreapta la stânga. Catolicii au inversat acest sens, desigur, numai din dorinţa nejustificată de a se diferenţia de ortodocşi.
Atunci când Moise primeşte de la Dumnezeu Decalogul, a primit şi un nou tip de scriere, Scrierea alfabetica sau Scriere sinaitică, acel tip de scriere care are la baza sunetele şi nu simbolurile. Aceasta a fost preluata de vecinii iudeilor, filistenii, cunoscuti si sub numele de fenicieni, apoi de greci şi de romani. Scrierea cu care venise Moise din Egipt era o scriere idolatră, bazată pe ideograme, cum de fapt erau toate tipurile de scriere până la Moise, şi nu era adecvată pentru a grava în piatră Cele zece Porunci ale lui Dumnezeu. Alfabetul din Sinai avea la baza 22 de litere, iar scrierea urma cursul antiorar, de la drepta spre stânga. Grecii şi romanii au păstrat ordinea literelor, precum şi denumirea lor, dar în mod arbitrar, i-a inversat sensul. Mai târziu, evreii au aplicat acest sens şi la orologiile din sinagogi, căci, spre deosebire de ceasurile laice, limbile indicatoare ale lor se roteau spre stânga. La prima vedere, pare o ciudăţenie. Şi totuşi…
S-ar fi putut ca Sfinţii Părinţi sa fi preluat din Vechiul Testament şi din tradiţia iudaica aceasta reguli de care s-a ţinut totdeauna seama in Ortodoxie.
Hora românească, care cunoaşte mai multe variante, cum ar fi hora circulară şi hora deschisa respectă şi ea sensul de rotire benefic. Nicolae Iorga a arătat ca hora are la bază kolo-ul trac, care era un ritual magico-mitic şi ezoteric de de urcare la Cerul Tată.
Nu e lipsit de interes nici faptul că răvaşele de întors boala, care s-au bucurat de o popularitate deosebită la români, respecta acelaşi principiu. De pilda, propoziţia: Sfintilor şi doctorilor fără de arginţi – Cosma şi Damian – Pantelimon şi Ermodae – Samson şi Diomid - Chir şi Ioan să ne fie intr’ajutor! este înscrisă intr-o frumoasa spirală, având bineînţeles sensul trigonometric.

Universalitatea legii

Legea sensului antiorar, ca sens benefic, este universală. Psihologia modernă a dovedit ca, în timpul unei conversaţii, vorbitorii îşi arunca din când în când privirea spre stânga. Numai oamenii vicleni, cu gânduri ascunse sau necurate, privesc spre dreapta. Chimia a demonstrat că substanţele organice, care au aceeaşi compoziţie chimică, aceeaşi formulă moleculare, deci aceeaşi masă moleculară, au proprietăţi fizice şi biochimice diferite, prezentând fenomenul de izomerie. Cele care deviază planul luminii polarizate spre stânga se numesc levogire, cele care îl deviază spre dreapta se numesc dextrogire. Numai vitaminele, alcaloizii, antioxidanţii, aminoacizii etc. care sunt levogire au efecte terapeutice dovedite. Ele se recunosc uşor după litera L pusă înaintea denumirii substanţei. Bunăoară, L-glutationa, L- cisteina, L- Tirozina, L-Taurina, L-arginina, L-Ascorbic Acid etc. De pilda acidul ascorbic se prezintă sub doua forme: levogiră, L(+)-Ascorbic Acid, şi dextrogira, D(-)- Ascorbic Acid. Numai L(+)-Ascorbic Acid este forma activă, pe care organismul o recunoaşte şi o utilizează, cealaltă este respinsă de acesta. În aceasta constă deosebirea între vitamina C naturală şi cea sintetică. Producătorii sunt obligaţi să menţioneze pe care din cele două forme le comercializează.

Excepţia făcută de magia neagra şi de hipnoză

În schimb, dintotdeauna şi pretutindeni, magia neagra s-a folosit de sensul antagonic, care este cel al rotirii acelor de ceasornic, numit şi sens orar sau antitrigonometric.
Sabatul vrajitoarelor din Evul Mediu sau riturile sataniste actuale se desfăşoare în sens antitrigonometric.
Hipnoza, care este o forma de magie moderna, apelează şi ea la sensul orar pentru inducerea transelor. Unii hipnotizatori se folosesc de un dispozitiv numit hipnoscop. Aceasta este format dintr-un disc pe care se afla imprimată o spirală. Discul este conectat la un motoraş electic ce îl roteşte. Subiectul priveşte discul şi intră destul de repede în transa adâncă. Deoarece medicii au avertizat ca hipnoscopul este foarte periculos, acesta poate declanşa crize de epilepsie la bolnavii epileptici, mulţi hipnoterapeuţi au fost nevoiţi să renunţe la el.

Paradoxul

Rituri benefice, fie că sunt religioase sau mitico-magice, par că ar fi fost astfel concepute încât să fie în armonie cu efectului Coriolis pentru emisfera nordică. Dar, totodată, s-ar putea sa fie doar o simplă coincidenţă. Căci, altfel, în emisfera sudica închinăciunile ar trebui să se facă de la stânga la dreapta şi tot în acelaşi sens şi celelalte ritualuri. Hora ar trebui să-si schime sensul de rotaţie, iar scrierea ebraică să-şi schimbe radical cursul. Cum nu se întâmpla aceasta, nu putem să mergem mai departe cu speculaţiile. Dar sa nu uitam totuşi că Dumnezeu a aşezat pe Adam si Eva în Raiul care se afla în emisfera nordică, că Moise a primit Decalogul tot aici şi că nu s-a putut vorbi de o Biserică Ortodoxă în emisfera sudică decât după Marile Descoperiri Geografice, care au avut loc în secolul al XVI-lea.

Bibliografie

1. Liturghier, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1980.
2. Pr. Profesor Dr. Ene Braniste, Liturgică specială, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1980.
3. Frédéric Le Cren, Vitamine si minerale pentru sănătate şi longevitate. Antoixidanţii. Editura Polirom 2006.
4. Lect. univ. dr. I. Bunget (coordonator) Compediu de fizică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucuresti 1988.
5. Iosif Rişavi, Ion Ionescu, Chimie, Editura tehnica, Bucureşti 1974.
6. Costin D. Neniţescu, Chimie organică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
7. Mihai Ielenicz, Laura Comănescu, Geografie fizică generală - Bazele geografiei fizice, Editura Universitara,Bucuresti 2005.
8. Mihai Ielenicz, Geomorfologie,Editura Universitara,Bucuresti 2007