Primăvara mea
Crescut-au ghiocei în fulgi de nea?...
Atât de albă-i primăvara mea!
Mi-i sufletul de patimi neatins
Şi cerul floare peste el a nins;
Aleasă floare de mătăsuri moi
A nins în noapte peste pomii goi
Şi i-a-nvelit în borangic uşor.
A prins o boare, caldă ca un dor,
S-adie rar miresmele din Rai.
Al fluturilor măiestrit alai
A curs în suflet, liniştit şi blând,
Pe căi de taină, din adânc de gâng.
Şi sus, deasupra albei năluciri,
Pluteşte raza sfintelor iubiri.
Dă primăverii-n duhul meu lumini
Şi se răsfrânge-n ochii tăi senini.