Dincolo de satul Calugari, intr-un superb decor montan inconjurat de minunate paduri si pajisti, un izvor intermitent tasneste din crapaturile stancilor, impresionand pe orice vizitator. Bastinasii, inca din timpuri imemoriale, l-au apreciat ca pe o minune cereasca. Apa Momii, cum l-au numit localnicii (dupa denumirea Muntilor Codru Moma), a fost pretuit ca un loc sfant, unde se inaltau evlavioase rugaciuni sub cerul liber.
Inca din cele mai vechi timpuri, credinciosii fac pe 15 august pelerinaj la Manastirea Izbuc, atrasi de miracolul Izvorului Tamaduirii, ale carui ape nu curg continuu, ci izbucnesc periodic din pamant. Oamenii n-au gasit nici pana azi o explicatie stiintifica fenomenului de la Izbuc.
In anul 1924, savantul Simion Mehedinti, impreuna cu un grup de studenti si cercetatori de la Universitatea Bucuresti, in peregrinarile lor stiintifice prin Apuseni, au ajuns si in caldarea carstica de la Izbuc, in care misticul izvor de la Calugari isi destainuia faimoasa aparitie.
Constient si convins de valoarea sacra, unica, a acestor locuri de la Izbuc, propune pentru prima data Episcopului Roman Ciorogariu (primul episcop ortodox al Oradiei dupa 1918) intemeierea unei manastiri in acest colt de tara romaneasca. Ideea este imbratisata cu entuziasm de catre Episcopul de Oradea, care hotaraste construirea la Izbuc a unei biserici si a manastirii.
Biserica de lemn ridicata in acel an, cu Hramul Adormirea Maicii Domnului, devine loc de pelerinaj pentru credinciosi, mai ales de sarbatoarea Sfanta Maria Mare. Intregul asezamant monahal cunoaste o perioada infloritoare sub pastoria episcopului Ciorogariu, trecand apoi prin grele incercari si vicisitudini cauzate de rigorile razboiului, cat si de noul regim instaurat de dictatura comunista.
Micul grup de calugari (in unele perioade era un singur calugar), prin credinta si fireasca lor menire, au reusit sa pastreze deschis si insufletit acest asezamant de cult si rugaciune.
In anul 1989 incepe construirea bisericii de piatra, Biserica Noua, din initiativa si directa indrumare a Parintelui Ioreste, staretul de atunci al Manastirii, care, cu multa modestie, mentiona: "biserica de piatra s-a construit cu substantiala contributie a saracilor si a vaduvelor din zona". Bihorul a fost pastorit in acea perioada de Episcopul Vasile Coman.
Locuitorii satelor limitrofe, impreuna cu apreciatul staret Ioreste, doreau cu tot dinadinsul ca sacrul asezamant de la Izbuc sa devina o manastire vie si perpetua, care, in maretia ei spirituala, sa se constituie intr-o constanta chemare pentru numerosii credinciosi din tot judetul si nu numai. Arzatoarea lor dorinta s-a indeplinit, astazi avand loc numeroase pelerinaje, iar asezamantul este declarat monument istoric.
Inca din cele mai vechi timpuri, credinciosii fac pe 15 august pelerinaj la Manastirea Izbuc, atrasi de miracolul Izvorului Tamaduirii, ale carui ape nu curg continuu, ci izbucnesc periodic din pamant. Oamenii n-au gasit nici pana azi o explicatie stiintifica fenomenului de la Izbuc.
In anul 1924, savantul Simion Mehedinti, impreuna cu un grup de studenti si cercetatori de la Universitatea Bucuresti, in peregrinarile lor stiintifice prin Apuseni, au ajuns si in caldarea carstica de la Izbuc, in care misticul izvor de la Calugari isi destainuia faimoasa aparitie.
Constient si convins de valoarea sacra, unica, a acestor locuri de la Izbuc, propune pentru prima data Episcopului Roman Ciorogariu (primul episcop ortodox al Oradiei dupa 1918) intemeierea unei manastiri in acest colt de tara romaneasca. Ideea este imbratisata cu entuziasm de catre Episcopul de Oradea, care hotaraste construirea la Izbuc a unei biserici si a manastirii.
Biserica de lemn ridicata in acel an, cu Hramul Adormirea Maicii Domnului, devine loc de pelerinaj pentru credinciosi, mai ales de sarbatoarea Sfanta Maria Mare. Intregul asezamant monahal cunoaste o perioada infloritoare sub pastoria episcopului Ciorogariu, trecand apoi prin grele incercari si vicisitudini cauzate de rigorile razboiului, cat si de noul regim instaurat de dictatura comunista.
Micul grup de calugari (in unele perioade era un singur calugar), prin credinta si fireasca lor menire, au reusit sa pastreze deschis si insufletit acest asezamant de cult si rugaciune.
In anul 1989 incepe construirea bisericii de piatra, Biserica Noua, din initiativa si directa indrumare a Parintelui Ioreste, staretul de atunci al Manastirii, care, cu multa modestie, mentiona: "biserica de piatra s-a construit cu substantiala contributie a saracilor si a vaduvelor din zona". Bihorul a fost pastorit in acea perioada de Episcopul Vasile Coman.
Locuitorii satelor limitrofe, impreuna cu apreciatul staret Ioreste, doreau cu tot dinadinsul ca sacrul asezamant de la Izbuc sa devina o manastire vie si perpetua, care, in maretia ei spirituala, sa se constituie intr-o constanta chemare pentru numerosii credinciosi din tot judetul si nu numai. Arzatoarea lor dorinta s-a indeplinit, astazi avand loc numeroase pelerinaje, iar asezamantul este declarat monument istoric.
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 40 |
Urmatoarea Pagina »
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 40 |
Urmatoarea Pagina »