SCURT ISTORIC: Prima vatră monahală a fost clădită de pustnicul Agape, în poiana „Livada părinţilor” (circa 1380). Au urmat o bisericuţă de lemn (1437) şi alta de piatră (1585), la Agapia din Deal sau Agapia Veche, dar terenul aluneca mereu datorită apelor subterane. Repetatelor surpări li s-a adăugat în 1821 pârjolul luptelor dintre turci şi eteriştii greci, refugiaţi tocmai aici.
Alegând o nouă vatră la Agapia din Vale, monahii au primit ajutorul Hatmanului Gavril, fratele domnitorului Vasile Lupu. Noua ctitorie a fost ridicată în 1642-1644, chiliile şi turnul-clopotniţă fiind adăugate în următorii trei ani. Şi acest locaş a fost lovit de jaful oştilor străine şi, mai ales, de violenţa asediului turc asupra eteriştilor, baricadaţi aici în 1821. De-a lungul timpului mănăstirea a suferit numeroase jafuri, distrugeri şi incendii, dar a fost refăcută şi consolidată.