In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, aici era o bisericuta de lemn, cum se mentioneaza, la 9 martie 1680, intr-un document ramas de la Serban Cantacuzino. La inceputul secolului al XVIII-lea, biserica era imprejmuita cu un sir de case din caramida. Aceste case, ca si hanul aflat tot aici, au suferit mari stricaciuni la cutremurele din 1802 si 1838, drept care au fost demolate in 1868.
Domnitorul Constantin Mavrocordat, in a patra domnie in Tara Romaneasca, dupa ce a inchinat manastirea "Sfantul Spiridon Vechi" patriarhiei din Antiohia, in data de 8 decembrie 1746, mitropolitul Ungrovlahiei fiind Neofit Cretanul, fost al Mirelor, "facandu-l metoc pentru ierarhii si calugarii arabi", intre anii 1747-1748 a rezidit din temelie biserica, cu cheltuiala sa, la staruinta patriarhului Silvestru al Antiohiei, aflat pe atunci in Bucuresti.
Icoana Sfantului Ierarh Spiridon - Bucuresti
In biserica inchinata Sfantului Spiridon s-au savarsit dintotdeauna "minuni grabnice", la fel cum si Sfantul Spiridon e socotit "grabnic facator de minuni si tamaduitor de bolnavi". Inauntru, in stanga intrarii, este o racla cu baldachin - optsprezece kilograme de argint masiv - pe care este incrustat chipul Sfantului Spiridon. De partea cealalta a intrarii, se afla celebra icoana facatoare de minuni a bisericii, o icoana tamaduitoare.
Dupa cum bine stim, Sfantul Spiridon este socotit in popor drept "grabnic tamaduitor si facator de minuni". Acest lucru este intarit si de minunile savarsite de sfant in acest loc sfant, unde bolnavi de cancer au dobandit tamaduire, iar femei sterpe au fost binecuvantate cu prunci.