***Sfântul Ioan Gură de Aur, Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur

Că şi eu îl iubesc pe cel ce mă iubeşte, iar când mă mustră şi mă huleşte pentru îndreptarea unei greşeli, atunci mai mult îmi pare că mă iubeşte, că cel ce laudă pe prietenul său de ar face ori rău ori bine, acela nu este prieten adevărat, ci înşelător şi făţarnic; când laudă cineva pe cel ce face lucruri bune sau îl mustră pe cel ce face cele rele, şi-l mustră în taină, adică să fie numai ei amândoi, atunci este lucru de prieten credincios şi iubit; şi când mă laudă vreun vrăjmaş al meu, nici nu primesc, iar pe prieten când mă ceartă îl iubesc şi dragi îmi sunt rănile lui, precum zice cuvântul filosofic. Mai credincioase sunt rănile prietenului, decât sărutarea cea de bună voie a vrăjmaşului, pentru că vrăjmaşul, ori cu dreptate, ori cu strâmbătate, de ocărăşte şi mustră pe om, nu spre folosul lui o face, ci ca să-i facă ruşine.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba chirilică de diacon Gheorghe Babuţ, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1994, p. 62-extras din Doxologia, Ia aminte cand un prieten te lauda sau te cearta!)

***Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viață***

Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat?

Câtă plăcere, câtă prisosință și cât temei nu aduce el?

Poți descoperi atâtea comori, dar nimic nu prețuiește cât un prieten adevărat.

Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie. Vederea unui prieten îmbracă inima în sărbătoare și o înflorește; te legi de el cu un lanț care-ți umple sufletul de o fericire nespusă, chiar numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului și-l înalță. Vorbim despre prietenii buni, care sunt devotați și jertfelnici.

Vorbim despre acei care ard de prietenie… Dacă vreunul din voi are un prieten din aceștia, va recunoaște că spun drept și de l-ar vedea în fiecare zi și tot nu s-ar sătura – și-i dorește ceea ce sieși își dorește.

Știu pe cineva, care cerea sfinților să se roage mai întâi pentru prietenul său și după aceea și pentru sine.

Atât de mare dar este un prieten adevărat.

                                              (Despre prietenie – Sf. Ioan Gură de Aur – Revista Orthograffiti Nr.10, Ian. 2010)

Vreţi să cunoaşteţi voia lui Dumnezeu? Renunţaţi total la voia voastră, la toate gândurile şi planurile, şi, cu profundă umilinţă, cereţi-I lui Dumnezeu sfatul în rugăciune.

Prin rugăciune, aflăm voia lui Dumnezeu într-o problemă care ne preocupă.

Bătrânul Iosif Isihastul zicea: „Dacă vreţi să cunoaşteţi voia lui Dumnezeu, renunţaţi total la voia voastră, la toate gândurile şi planurile, şi, cu profundă umilinţă, cereţi-I lui Dumnezeu sfatul în rugăciune. Faceţi apoi ceea ce se va prezenta în inima voastră sau o va îndupleca, căci acest lucru va fi după Dumnezeu. Cei ce au o mare îndrăzneală către Dumnezeu, când se roagă pentru a-I cunoaşte voia, aud în ei înşişi «informaţia» divină; ei devin şi mai atenţi la viaţa lor şi nu fac nimic fără «informaţia» divină”.

(Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată)

 DESPRE MODESTIE,Parintele Ioan Maximovici

Modestia este o forma anevoie de implinit a binelui! Omul ce se gandeste cu incordare cum sa nu ramana mai prejos de altul si cum sa ajunga mai presus de altul nu e in stare de efort constructiv, si cu atat mai mult de cel suprem, duhovnicesc. Lucrul acesta este poate valabil si in privinta noastra, a pastorilor de suflete. Slava desarta este semn nu numai al stagnarii morale, ci si al celei mintale.

Prin cuvinte intelepte si linistite, Hristos ne-a descoperit noua, oamenilor, adevarul – dar inainte de a da in vileag atat de patrunzator omenirea, El si-a aratat dumnezeiasca milostivire vindecand un bolnav. Aceasta s-a intamplat in casa „uneia dintre capeteniile fariseilor”, si a avut loc sambata, in zi de sarbatoare, cand orice munca era interzisa. La fel ca in epoca noastra, nici atunci multi nu intelegeau in ce consta duhul sarbatorii religioase, nu intelegeau ca el consta nu in litera moarta a indeplinirii exterioare a prescriptiilor, ci adevarata sarbatoare religioasa este zi de ascultare de Dumnezeu in duh si in adevar si de aratare a milostivirii.

(in: “Cum sa biruim mandria. Lectii de vindecare a mandriei din sfaturile Sfintilor Parinti”,Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2011/07/sf_max_no7.jpg

                             Despre modul in care putem ramane liberi

Cugetare despre libertatea morala-Primele 4 omilii din carte)

*Nici un folos nu vine din numire, nici din cunostinta Sfintelor Scripturi, daca nu urmeaza la acestea si faptele.

Crestinismul nu este un sistem filosofic, nici nu este intemeiat numai pe cunostinta omului, ci si pe vointa lui si pe simtire, deoarece crestinismul nu are ca inceput simpla formare a duhului, ci si modelarea inimii.

Crestinismul cere omul intreg, fiindca isi propune sa il renasca si sa il rezideasca intr-un om nou, sa-i insufle o noua viata morala si religioasa.

Pentru caracterul lui inalt, pentru marea lui misiune, pretinde cu austeritate sfintenia si desavarsirea adeptilor lui. Pentru aceasta adevaratii urmatori nu sunt cei care prin cuvant primesc cuvant si cu fapta contrazic principiile Crestinismului, ci cei care atat prin cuvant, cat si cu fapta le imbratiseaza, cei care isi armonizeaza si viata, si moravurile si obiceiurile cu dumnezeiestile porunci ale Crestinismului.

Mai cu seama, iubiti credinciosi, prin libertatea morala indoita datorie plinim:

*mai intai ,ramanand liberi moral -ne desavarsim  si ne sfintim si

*in al doilea rand- conlucram la implinirea marii opere a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Sa lucram, asadar, fratilor, pentru libertatea noastra morala!

Dumnezeu vrea sa ne intareasca pe noi pentru FAPTA.

Caci Dumnezeu cu cel ce se osteneste devine impreuna-ostenitor. Dar, ca sa ne incununam cuvantul cu invataturile apostolicesti, sa incheiem prin cuvantul apostolului Pavel, pe care l-am auzit toti:Si acesta finndca stiti in ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum MANTUIREA este mai aproape de noi decat cand am crezut. Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape, sa lepadam, dar, lucrurile intunericului si sa ne imbracam in ARMELE LUMINII.Sa umblam cuviincios ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si fapte de rusine, nu in cearta si in pizma.

CI IMBRACATI-VA IN DOMNUL IISUS HRISTOS SI GRIJA DE TRUP SA NU O FACETI SPRE POFTE.(Rom. 13:11-14)*