Category:
Scrieri ale Sfintilor Parinti
***Sfântul Ioan Gură de Aur, Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur
Că şi eu îl iubesc pe cel ce mă iubeşte, iar când mă mustră şi mă huleşte pentru îndreptarea unei greşeli, atunci mai mult îmi pare că mă iubeşte, că cel ce laudă pe prietenul său de ar face ori rău ori bine, acela nu este prieten adevărat, ci înşelător şi făţarnic; când laudă cineva pe cel ce face lucruri bune sau îl mustră pe cel ce face cele rele, şi-l mustră în taină, adică să fie numai ei amândoi, atunci este lucru de prieten credincios şi iubit; şi când mă laudă vreun vrăjmaş al meu, nici nu primesc, iar pe prieten când mă ceartă îl iubesc şi dragi îmi sunt rănile lui, precum zice cuvântul filosofic. Mai credincioase sunt rănile prietenului, decât sărutarea cea de bună voie a vrăjmaşului, pentru că vrăjmaşul, ori cu dreptate, ori cu strâmbătate, de ocărăşte şi mustră pe om, nu spre folosul lui o face, ci ca să-i facă ruşine.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba chirilică de diacon Gheorghe Babuţ, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1994, p. 62-extras din Doxologia, Ia aminte cand un prieten te lauda sau te cearta!)
***Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viață***
Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat?
Câtă plăcere, câtă prisosință și cât temei nu aduce el?
Poți descoperi atâtea comori, dar nimic nu prețuiește cât un prieten adevărat.
Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie. Vederea unui prieten îmbracă inima în sărbătoare și o înflorește; te legi de el cu un lanț care-ți umple sufletul de o fericire nespusă, chiar numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului și-l înalță. Vorbim despre prietenii buni, care sunt devotați și jertfelnici.
Vorbim despre acei care ard de prietenie… Dacă vreunul din voi are un prieten din aceștia, va recunoaște că spun drept și de l-ar vedea în fiecare zi și tot nu s-ar sătura – și-i dorește ceea ce sieși își dorește.
Știu pe cineva, care cerea sfinților să se roage mai întâi pentru prietenul său și după aceea și pentru sine.
Atât de mare dar este un prieten adevărat.
(Despre prietenie – Sf. Ioan Gură de Aur – Revista Orthograffiti Nr.10, Ian. 2010)