Familia este locul unde multi sfinti au pus inceput bun vietii lor; familia este locul unde fiecare copil trebuie sa invete cum sa traiasca in Adevar, discernand clar binele de rau; familia este locul unde fiecare dintre noi ne simtim acasa, deschizandu-ne fara teama inima si gandurile, spre insanatosire si intarire.
Batranii obisnuiau sa spunca ca "familia care se roaga impreuna, ramane impreuna". Rugaciunea savarsita in familie se bazeaza pe iubirea dintre parinti si copii, precum si pe iubirea acestora pentru Dumnezeu. Rugaciunea parintilor pentru copiii lor incepe inca de la zamislirea lor, in pantecele mamei, continuand mai apoi toata viata. De asemenea, odata nascuti si crescuti, copiii sunt datori sa se roage pentru parintii lor toata viata. Copiii sunt darul lui Dumnezeu pentru parinti, iar parintii sunt darul lui Dumnezeu pentru copii.
Parintii vor constitui intotdeuna un model pentru copii, drept pentru care, de cele mai multe ori, copiii vor urma faptelor parintilor lor intr-un mod firesc. Intr-o familie crestina, atat parintii, cat si copiii, se bucura cu adevarat, numai ducand o viata duhovniceasca, fiecare slujind din toata inima celorlalti. Doar asa se poate birui mandria, egoismul si celelalte patimi dezbinatoare. Pentru aceasta insa, este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, fara de care nu putem face nimic.
Sederea impreuna a mai multor persoane, in acelasi loc, pe termen lung, poate naste adesea neintelegeri, nici o patima nemaiputand ramane tainuita. Pentru aceasta, rugaciunea fiecarei persoane din familie, precum si rugaciunea in comun a intregii familii, sunt singurele cai prin care casa poate ramane un loc odihnitor si intaritor sufleteste pentru fiecare membru al familiei.
Rugaciunea in comun, in familia crestina
Rugaciunea este modul de viata al crestinilor, indiferent de varsta si de profesie, de timp si de loc. Fiecare crestin se roaga dupa puterile sale, in camara inimii lui, insa se roaga si impreuna cu ceilalti, in cadrul sfintelor slujbe si in familie. Cat priveste rugaciunea in comn savarsita in familie, pentru aceasta este nevoie de o randuiala simpla, stabilita de comun acord. Astfel, in functie de masura duhovniceasca a tuturor celor din casa, intru sfatuirea parintelui duhovnic, parintii stabilesc o randuiala de rugaciune in comun odihnitoare, iar nu anevoioasa si aspra.
Pentru a ne aseza la rugaciune, avem nevoie ca mintea si inima noastra sa nu fie imprastiate. Pentru aceasta, mai inainte de a ne aseza la rugaciune, trebuie sa indeplinim urmatoarele lucruri: sa oprim televizorul, radioul, internetul si telefonul; sa citim din Sfanta Scriptura si din alte carti duhovnicesti, individual sau impreuna cu familia; sa povestim, in chip pedagogic, unele fapte traite sau auzite in timp; sa ne gandim la viata si la pacatele noastre; sa ne gandim la iubirea lui Dumnezeu; sa ascultam muzica bisericeasca sau, pur si simplu, sa petrecem in tacere, vreme de cateva minute.
Daca in casa este amenajat un colt de rugaciune, este bine ca rugaciunile sa fie savarsite acolo. Aprinderea candelei sau a lumanarii, tamaierea casei si stropirea acesteia cu Aghiasma este o randuiala sanatoasa, aceasta putand fi savarsita cand de un membru al familiei, cand de un altul.
Deoarece dimineata este mai greu a face rugaciunea impreuna, fiecare avand ore diferite de trezire, familia se poate ruga impreuna seara, inainte de culcare. In functie de varsta membrilor familiei, rugaciunea in comun poate fi impartita in doua parti: o parte sa fie savarsita impreuna cu copiii, mai devreme, iar a alta parte sa fie savarsita de cei mai in varsta, mai tarziu.
In privinta duratei rugaciunii savarsite impreuna cu familia, este bine ca aceasta sa nu ajunga epuizanta. Daca rugaciunea in comun apare oarecum incomoda, mai ales la inceput, se cade sa nu o intrerupem, in timp aceasta devenind un factor intaritor al unitatii si al dragostei reciproce. Indiferent de caracteristicile ei, rugaciunea in comun nu are voie sa inlocuiasca rugaciunea individuala a fiecarui membru al familiei.
In timpul rugaciunii in comun, fiecare in taina, sau in timpul rugaciunilor savarsite peste zi, de catre fiecare in parte, se pot rosti rugaciuni precum: rugaciunea parintilor pentru copii; rugaciunea copiilor pentru parinti; rugaciunea sotiei pentru sot si rugaciunea sotului pentru sotie, precum si altele asemenea.
Este de mare folos ca fiecare familie sa aiba intocmit un pomelnic, pe care sa-l citeasca zilnic, fie in mod particular, fie in cadrul rugaciunii savarsite in comun. Pe pomelnic se trec, in ordine, numele urmatorilor: preotii din parohie, parintele duhovnic, nasii, bunicii, parintii, copiii, alte rude si prieteni apropiati, precum si cei adormiti ai familiei. Pomenind zilnic si pe cei adormiti ai nostri, se intareste natural credinta in viata cea vesnica si in comuniunea tuturor in Hristos. Scrierea unui pomelnic al familiei pastreaza si adanceste unitatea de iubire dintre membrii acesteia.
Tot o rugaciune in comun a intregii familii este si mergerea impreuna la biserica, atat duminica, la Sfanta Liturghie, cat si in oricare alta zi, la orice alta slujba. Luarea mesei in familie este si ea un prilej de a ne ruga impreuna cu toti cei dragi ai nostri; rugaciunea savarsita inainte de masa si rugaciunea de multumire, savarsita dupa masa, este un semn vazut al faptului ca Hristos salasluieste impreuna cu familia, la acea masa.
Rugaciunea impreuna cu copiii, in familia crestina
Se cade ca parintii sa nu astepte pana ce copiii vor ajunge adolescenti, pentru a se ruga impreuna, caci acest lucru s-ar asemana astfel cu incercarea de a cultiva un pamant nelucrat vreme indelungata. Inca de mici, copiii pot fi invatati sa citeasca o rugaciune sau un psalm, alaturi de parinti.
Este recomandat ca pe copii sa ii invatam nu numai rugaciunile special compuse pentru ei, ci si rugaciunile comune, precum "Imparate ceresc", "Sfinte Dumnezeule", "Preasfanta Treime", "Tatal nostru...", "Mantuieste, Doamne, poporul Tau" si altele asemenea. Invatarea unor rugaciuni comune sau cantarea impreuna cu copiii a unor cantari bisericesti simple ajuta mult la participarea acestora la sfintele slujbe; cand copilul va auzi la biserica o rugaciune sau o cantare pe care el o stie pe dinafara, el va fi mult mai atent la slujba.
Foarte important este a nu ii forta pe copii sa se roaga, atunci cand acestia au stare de joaca sau nu sunt atenti, mai ales cand sunt inca mici. Pentru aceasta, parintii trebuie sa stie ca "atunci cand copiii nu ii asculta despre Dumnezeu, cu siguranta Dumnezeu ii asculta despre copii".
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Cel mai frumos dar de Nunta
Publicat in : Editoriale -
Inmormantarea amana Nunta ?
Publicat in : Viata liturgica -
Nunta - suprema intalnire
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.