Inaltarea Sfintei Cruci, cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos, este sarbatorita de Biserica Ortodoxa pe 14 septembrie. Aceasta sarbatoare a fost instituita intru amintirea a doua evenimente din istoria Sfintei Cruci: aflarea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul, de ctare Sfanta Imparateasa Elena si Inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335 si aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim - Biserica Sfintei Cruci.
Randuiala Inaltarii Sfintei Cruci a avut initial un caracter local si era celebrata numai la Ierusalim, unde se pastra lemnul Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul. In 614, cand persii au invadat Palestina, ocupand Ierusalimul si incendiind Biserica Invierii, acestia au furat lemnul Sfintei Cruci. Imparatul Heraclius i-a invins definitiv pe persi in 628; acesta a redescoperit adevarata Cruce in 630 pe care o va aduce triumfal in Ierusalim pe 21 martie 629. Patriarhul Zaharia al Ierusalimului a reinceput cu acest prilej randuiala Inaltarii Sfintei Cruci.
Cu timpul, sarbatoarea s-a extins si in Constantinopol (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o noua stralucire si dezvoltare, mai ales din sec. VII, cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol. Crucea a devenit un simbol al ocrotirii Constantinopolului si a intregului Imperiu Bizantin. Incepand cu acest moment sarbatoarea Inaltarea Sfintei Cruci a dobandit o importanta tot mai mare in randuiala Marii Biserici (Catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol), altfel spus in ritul bizantin.
Aceasta a condus la aparitia unui al doilea ciclu liturgic: in paralel cu ciclul "dupa Rusalii”, exista perioada "inainte” respectiv "dupa” Inaltarea Sfintei Cruci.
In acest context a luat nastere si troparul Sfintei Cruci.
De altfel, in original, acesta corespunde cu exactitate evenimentelor petrecute: "Mantuieste Doamne poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta: biruinta binecredinciosilor crestini asupra barbarilor (persi, avari, slavi) daruieste si cu Crucea Ta pazeste orasul nostru (Constantinopolul)”.
Cum aceasta sarbatoare a dobandit o importanta deosebita in intreg imperiul, dupa caderea Imperiului Bizantin in 1453, troparul a cunoscut unele modificari. Cuvantul "barbarilor” a fost inlocuit cu "celui potrivnic” (diavolul) iar "orasul nostru” a fost inlocuit cu "poporul Tau”.
Troparul Sfintei Cruci mai este intalnit in cultul Bisericii Ortodoxe atat in cadrul Slujbei Utreniei, cat si in cel al Slujbei Sfintirii Aghiasmei.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.