Sfinte Părinte Sofronie, din viaţa, rugăciunile şi învăţăturile tale străluceşte dragostea cea întru Adevăr pentru întreaga fire omenească, iar eu, ca unul cu totul neputincios şi întunecat, alerg către tine rugându-te să lărgeşti şi inima mea pentru a primi taina cea lină a iubirii întru Dumnezeu a tuturor oamenilor.
Zadarnic mă ascund în otrava mulţumirii de sine prin care mă despart pe mine însumi de ceilalţi, căci în chiar această clipă se nasc şi mor mii şi mii de oameni, acum nenumăraţi oameni râd şi alte multe milioane sunt cu ochii în lacrimi; unii sunt copii, alţii sunt părinţi ori bunici; unii se bucură cu ceilalţi, iar alţii sunt singuri de foarte multă vreme; unii sunt în boli ori în clipei morţii, alţii tocmai s-au născut prin durerile cele multe ale venirii pe lume; unii sunt în puterea nopţii, iar alţii sunt la lumina zilei şi trudesc pentru cele de trebuinţă; unii sunt ca nişte robi, iar alţii se cocoaţă pe sângele lor în piramida trufiei; unii iubesc cu toată inima, iar alţii urăsc cu tot sufletul; unii au adormit întru multe dureri şi osteneli, alţii se lăfăie neştiind vreodată cum este să nu ai ce mânca; unii sunt batjocoriţi în fiecare clipă, alţii ucid cu o cruzime bestială; unii au fost schilodiţi sufleteşte crescând fără dragoste, alţii socotesc că totul în lume li se cuvine; unii mor de foame si sete, iar alţii au adunat toate bogăţiile lumii pentru nebunia singurătăţii şi a mândriei lor; unii mor şi rămân neîngropaţi, iar alţii se îngroapă de vii în plăcerile pământului.
In fiecare clipă, fiecare om viu de pe acest pământ respiră, simte şi trăieşte şi, în întregime, viaţa lui este şi a mea. In zadar fug ca zănatecul de acest adevăr, căci noi, toţi oamenii, suntem fraţi, fiind uniţi deplin prin începătura lucrării rugăciunii din Ghetsimani a Domnului Iisus Hristos, Mântuitorului nostru şi al lumii întregi.
Sfinte Părinte Sofronie, curăţeşte-mă de toată răutatea şi întunericul păcatului care mă dezbină atât lăuntric, cât şi faţă de ceilalţi şi însuţi mă luminează cu strălucirea cea binecuvântată a venirii Sfântului Duh, prin care toate neputinţele omeneşti se fac lucrătoare întru smerenia cea negrăită a dumnezeieştii bunătăţi. Invaţă-ne pe toţi deopotrivă să-l primim în Duh şi în Adevăr mai întâi pe aproapele nostru cel mai de aproape, ca prin chipul său dumnezeiesc să aducem închinare
Celui Care pe toţi ne-a făcut după chipul şi asemănarea Sa. Dar de asemenea, izbăveşte-ne şi ne fereşte de bolirea cea cumplită a suficienţei de sine, în care ne închidem şi ne mulţumim cu dragostea cea oloagă şi nedeplină a familiei, a comunităţii, a neamului sau a naţiunii din care facem parte, uitând că suntem fii ai Aceluia Care a propovăduit dragostea desăvârşită şi Evanghelia pentru mântuirea tuturor oamenilor. însuţi păzeşte-ne şi ne acoperă, Sfinte Sofronie, cu dragostea ta cea dumnezeiască şi ne învredniceşte ca, prin rugăciunile tale, să ajungem şi la înfrăţirea veselitoare şi veşnică dintre toţi oamenii, săvârşită întru Duhul Sfânt cu puterea cea fără de margini a Tatălui şi deopotrivă şi a Fiului. Amin.
Rugaciune preluata din cartea "Suspinarea Duhului Sfant intru noi", Editura Sophia
Cumpara cartea "Suspinarea Duhului Sfant intru noi"
-
Despre iubirea aproapelui
Publicat in : Predici de duminica -
Iubirea aproapelui
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Iubirea aproapelui
Publicat in : Credinta -
Samarineanul milostiv sau despre iubirea aproapelui
Publicat in : Duminica a 25-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.