Neolitic (c. 6 000-c. 2 700/2 500)
In aceasta perioada se mentin si se dezvolta diferite rituri, unele dintre ele, inca din paleoliticul superior. Astfel, in ce priveste ritul de inmormantarii, se mentine inhumarea, dar se constata si incinerarea cadavrelor, rit care va deveni general in epoca urmatoare, a bronzului. Faptul insa ca, in neolitic, in unele regiuni din Europa se incinerau cadavrele, nu infirma teoria existentei credintei in nemurirea sufletului in aceasta perioada.
Un rit de inmormantare observat cu prilejul sapaturilor arheologice efectuate la noi in tara, la Cernica, este acela al legarii unor cadavre la picioare, intr-unul sau doua locuri, si in partea de jos a bratelor; aceasta desigur de teama ca mortii sa nu vina printre cei vii si sa le produca neajunsuri.
Tot cu prilejul sapaturilor arheologice de la Cernica s-a observa un caz deosebit de interesant. Anume, scheletul unui femei care, murise insarcinata in luna a noua a fost gasit ingropat izolat, la o distanta destul de mare de mormintele din imprejurimi; aceasta desigur din cauza credintei care persista si astazi ca femeia insarcinata devine impura in preajma nasterii.
In neolitic intalnim si obiceiul, practicat si in epocile urmatoare, de a se ingropa odata cu cel mort animale si chiar oameni de care acesta ar putea sa aiba nevoie in viata de dincolo de mormant.
Interesante sunt insa, in legatura cu riturile de inmormantare din neolitic, constructiile funerare din partea apuseana a Europei numite monumente megalitice. Astfel sunt dolmenii (doi, "masa", men, "piatra", in limba bretona), un fel de cavouri formate din cateva pietre mari, peste care s-au asezat ca acoperis enorme blocuri de piatra prevazute cu cate un orificiu. Acest orificiu, denumit de cercetatori "orificiul sufletului" servea fie pentru a se introduce hrana in mormant, fie ca usa de intrare si iesire a sufletului mortului. Alt tip de monumente megalitice il formeaza menhirii (men, "piatra", hir, "lung", in limba bretona), inalti stalpi de piatra ridicati tot in legatura cu mormintele. Cand menhirii sunt asezati in cercuri sau semicercuri poarta numirea de cromlehi.
De la credinta in nemurirea sufletului si probabil cu ajutorul unor notiuni religioase pe care le poseda deja, omul din epoca pietrei a trecut la o adevarata adorare, a mortilor, la investirea mortilor cu puteri supraomenesti, cvasidivine. Aceasta atitudine de adorare fata de morti se vede in primul rand din faptul ca, uneori, cranii sau chiar schelete intregi exau expuse si li se aducea un anumit cult. Un craniu de femeie, datand inca de la sfarsitul paleoliticului superior, a fost gasit intr-o grota asezat pe o stanca si inconjurat de 170 de scoici de diferite specii.
Investirea mortilor cu puteri supranaturale a dus desigur si la obiceiul oamenilor din epoca pietrei de a purta asupra lor oase de morti, uneori vopsite in rosu, sau de a folosi drept cupe craniile stramosilor.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.