Reporterul: Părinte, unde să căutăm izvorul prieteniei adevărate?
Părintele: Când se spune: “Dumnezeu este iubire” înseamnă că Sfânta Treime este iubire: Tatăl este iubire, Fiul este iubire, Duhul Sfânt este iubire. Acesta este izvorul şi arhetipul iubirii între îngeri şi între oameni. Izvorul care dă fără să se împuţineze, care primeşte fără să se îmbogăţească. Un model concret, în acest sens, este prietenia Mântuitorului cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, prietenia dintre Dumnezeu şi om - izvorul prieteniei adevărate. De aceea, se şi spune că prieteniile adevărate sunt veşnice.
Reporterul: Părinte, auzim tot mai des la semenii noştri faptul că prietenii adevăraţi sunt din ce în ce mai puţini. Aşa să fie oare?
Părintele: Nu putem spune decât că există prietenii adevărate, acum că sunt multe, că sunt puţine, Dumnezeu ştie.
Reporterul: Ce ar trebui să înţelegem, noi, creştinii ortodocşi prin iubire necondiţionată?
Părintele: Din punct de vedere al credinţei ortodoxe, caracteristica principală a iubirii necondiţionate este jertfa vie faţă de aproapele meu, faţă de semenul meu, nu mai trăiesc viaţa mea, ci a celuilalt, a semenului meu. Şi această jertfelnicie poate merge până la sânge aşa cum spune Evanghelistul Ioan: “Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 3; 7, 31). Iubirea necondiţionată este, la drept vorbind, lepădarea oricărui gând potrivnic faţă de aproapele nostru şi asumarea jertfei vii, a sacrificiului personal.
Reporterul: Există o legătură între prietenia adevărată şi iubirea necondiţionată?
Părintele: Putem spune că cele două se întrepătrund, iar de multe ori poate fi aceeaşi, adică una singură, pentru că, în cazul prieteniei adevărate, practic, tu nu mai exişti, adică eşti celălalt, devii o jertfă vie pentru prietenul tău, încercând să trăieşti viaţa acestuia. Putem face o asemănare cu legătura dintre mamă şi prunc prin cordonul ombilical, o legătură existenţială fără de care nu pot exista.
Reporterul: Poate exista prietenie adevărată în afara credinţei creştine, fără Mântuitorul Hristos?
Părintele: Nicidecum. Există ceva care tine de veşnicie şi anume, nevoia de a iubi şi de a fi iubit. Fără iubire nu se poate, iar Dumnezeu este iubire. Numai în Iisus Hristos, viaţa capătă un sens şi prietenia obţine acel liant de legătură, de comuniune, de înţelegere şi armonie dintre două persoane. Prietenia devine adevărată. Fără renunţarea la sine, fără jertfă şi suferinţă, orice ni se pare a fi experienţă mistică nu-i decât întâlnirea cu propriul ego şi nu cu Dumnezeul cel viu.
Reporterul: Părinte, care ar fi caracteristicile principale ale unei prietenii adevărate şi cum se poate menţine aceasta?
Părintele: O prietenie adevarată începe prin cunoaştere, se adânceşte prin iubire, se devoltă prin ascultare între prieteni, se încearcă prin depăşirea împreună a greutăţilor, a necazurilor şi a lipsurilor de orice fel şi se desăvârşeşte prin împărtăşirea cu Hristos din acelaşi potir. Dacă îl voi iubi pe Dumnezeu, aşa cum spune Hristos, cunoaşterea mea asupra Lui, poate atinge o mare profunzime şi o mare putere. Dacă voi iubi pe fratele şi pe aproapele meu ca pe propria mea viaţă, fără a mă separa de el în mod egoist, atunci îl voi cunoaşte mai profund şi mai bine în toate suferinţele, gândurile şi în toate căutările lui. Prietenia adevărată se menţine prin jertfa vie, unul pentru celălalt. Cădem şi ne ridicăm, murim şi înviem, în fiecare zi, dar nu oricum, ci în Hristos Domnul.
Reporterul: Care este rolul rugăciunii în prietenia adevărată?
Părintele: Rugăciunea este primordială în prietenia adevărată, fiind una din modalităţile de jertfă vie, deoarece tu dedici un timp al tău pentru a te ruga. Regăsirea tainică în rugăciune a celor doi prieteni este necesară, precum respiraţia. Rugaciunea particulară, dar mai ales cea în comun reprezintă trăinicia prieteniei adevărate şi înveşnicirea ei în Împaraţia lui Dumnezeu. De fapt, legătura tainică, în rugăciune, cu Dumnezeu este singura prietenie adevărată!
Reporterul: Părinte, pentru cei care doresc să aprofundeze mai mult această temă, ce le recomandaţi?
Părintele: Recomandăm, în primul rând, Sfânta Scriptură, viaţa Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan, în special, pentru tineri, precum şi viaţa tuturor Sfinţilor Părinţi care au experimentat iubirea necondiţionată. Prietenia adevărată dintre împăratul David şi Ionatan, relatată în Vechiul Testament. Apoi, filmul rusesc “Ostrovul”, unde găsim modelul prieteniei ca ajutor spre mântuirea sufletului, ca un angajament în faţa lui Dumnezeu de a suporta totul în numele mântuirii.
Reporterul: Părinte, o rugăciune şi o binecuvântare.
Părintele: Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea şi îndurarea, izvorul prieteniei adevarate, Îţi mulţumim şi cu smerenie ne rugăm pentru toţi prietenii dăruiţi nouă în Duhul Tău cel sfânt, după a Ta bună-ştiinţă ca să mergem împreună pe calea Adevărului spre Împărăţia ce o vom dobândi prin a Ta bunăvestire la Dreapta Judecată ce o aşteptăm cu faţa lină. Amin. Iar binecuvântarea, Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu noi, cu toţi. Amin.
Doamne, ajută!
Ştefan Popa
Stefan Popa
-
Prietenia
Publicat in : Editoriale -
Prietenia
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.