De demult, de peste două mii de ani, Domnul Iisus Hristos le spunea oamenilor din acele vremuri că nu știu cui i se închină, pentru că Dumnezeu nu este materie, ci este Duh. „Duh este Dumnezeu și cel ce se închină Lui se cade să I se închine cu Duhul și cu adevărul" (Ioan 4, 24). Noi, cei de astăzi, știm cui ne închinăm? Pentru că Dumnezeu nu este numai în templu, unde în trecut i se aduceau jertfe de către închinători, El nu este numai într-un anume loc, nu este mărginit și nici trupesc. Dumnezeu pretutindenea este și El pe toate le plinește. „căci Domnul aproape este” (Filip 4, 15) și „în El trăim și ne mișcăm și suntem” (Fapte 17, 28), ne spune Apostolul Pavel.
Altfel spus, în acea vreme, iudeii se închinau lui Dumnezeu la templul din Ierusalim, iar samarinenii se închinau zeilor pe muntele Garizim și între cele două popoare erau mari diferențe religioase, culturale etc. Atunci nu existau decât aceste două locuri de închinare, unde închinătorii trebuiau să meargă de câteva ori pe an și să aducă jertfe de sânge de animal sau pasăre, pentru a li se ierta păcatele. Așa se face că în acea vreme, închinătorii trebuiau să parcurgă zeci și sute de kilometri, de multe ori pe jos, pentru a putea să aducă jertfă lui Dumnezeu.
Versetul de aur al Noului Testament scoate în evidență jertfa de sânge a lui Hristos pentru iertarea păcatelor tuturor oamenilor care cred în El. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Aici sensul cuvântului lume este acela de „fiecare ființă omenească”, iar când spunem că Dumnezeu a iubit lumea, înțelegem că Dumnezeu iubește la fel de mult pe fiecare persoană în parte, pe cei din stânga, pe cei din dreapta, pe cei de sus și pe cei de jos etc. Jertfa de sânge a Domnului Iisus Hristos aduce o ispășire, o salvare, o mântuire completă și deplină fiecărui om, cu o singură condiție: să creadă în El. Acum, se pune problema, cât de mare trebuie să fie această credință? Cât un grăunte de muștar, ne spune Hristos, în sensul că nu mărimea credinței contează, ci absența totală a necredinței.
În vechime, închinătorii nu trebuiau să predea lui Dumnezeu întreaga lor ființă, ci numai niște bunuri materiale exterioare lor, în timp ce Hristos ne cere să ne predăm Lui cu toată ființa noastră, pe El nu-l interesează lucrurile materiale. Iisus Hristos a schimbat vechile rânduieli religioase, în sensul că nu mai trebuie să mergi zeci sau sute de kilometri și nici să aduci jertfe de sânge de animal sau pasăre. Nu. Acum este mult mai simplu și mai ușor pentru credincioși, care nu trebuie decât să-i predai inima lui Hristos. Slavă lui Dumnezeu, avem atâtea biserici și mănăstiri unde ne putem închina lui Dumnezeu. Mai mult, ne putem închina, oriunde și oricând, pentru că Hristos este pretutindeni. Ne putem ruga în pustie, acasă, pe stradă, în autobuz sau mașină, la serviciu, în vacanță etc. Iată că această oportunitate de a ne ruga în tot locul, nu face altceva decât să scoată în evidență gloria lui Dumnezeu.
Sfântul Chiril din Alexandria a scris pe la anul 430 d. Hr. două cărți mari, tocmai ca să arate că închinarea cu Duhul și cu Adevărul este opusă închinării din Vechiul Testament, care consta în aducerea de jertfe de animale în templul din Ierusalim. Hristos ne-a despovărat de aceste jertfe, aducându-Se pe Sine ca jertfă, nesfârșit mai prețioasă decât toate acele jertfe de animale, căci nu putea sângele de tauri și de viței să curețe conștiințele cum poate să curețe sângele lui Hristos.
Așadar, noi, astăzi suntem fii ai lui Dumnezeu în duh, prin Fiul. Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duhul. Treime Sfântă, slavă Ție. Rugându-ne în duh și în adevăr vom simți mult mai bine părtășia cu Tatăl, cu Fiul și cu Sfântul Duh și vom înțelege mai bine binecuvântarea Apostolului Pavel: „Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Sfântului Duh sa fie cu voi cu toți! Amin.” (II Corinteni 13, 13).
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Femeia samarineanca
Publicat in : Duminica Samarinencii -
Femeia Samarineanca
Publicat in : Duminica Samarinencii -
De la trup la suflet
Publicat in : Duminica Samarinencii -
Setea lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Dialogul cu Mantuitorul ii schimba viata femeii samarinence
Publicat in : Duminica Samarinencii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.