In sedinta din 29 aprilie 2010, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe l-a canonizat pe arhimandritul si teologul Iustin Popovici (1894-1979), fixand ca data de praznuire ziua de 1 iunie (stil vechi /14 iunie stil nou).

Parintele Iustin Popovici s-a nascut de praznicul Bunei Vestiri, in ziua de 25 martie 1894, intr-o localitate din sudul Serbiei, Branie. Provenea, dupa cum spunem noi romanii, dintr-un neam bun, caci parintii sai, Spiridon si Anastasia, veneau dintr-un neam cu traditii sacerdotale - timp de sapte generatii au existat in aceasta familie preoti din tata in fiu.

Dupa ce a finalizat liceul, a urmat Seminarul din Belgrad. Mitropolitul Dimitrie al Serbiei il tunde in monahism, daruindu-i numele Iustin, de la Sfantul Iustin Martirul si Filosoful.

Parintele Iustin Popovici la studii

Ajunge la studii in Rusia, la Sankt Petersburg, iar mai tarziu isi va continua studiile la Oxford, in Anglia. De aici va ajunge la Atena, unde va avea posibilitatea sa studieze Dogmatica Ortodoxa si scrierile Sfintilor Parinti. Isi va sustine teza de doctorat la profesorul Ioannis Karmiris, in anul 1926, cu tema: "Problema persoanei si cunoasterii la Sfantul Macarie Egipteanul“.

Revenit in Serbia, va preda la Seminariile Teologice din Sremski Karlovti si Bitolia.  Munca sa educativa cu elevii, a perceput-o ca pe o lucrare asupra vietii lor vesnice, dupa cum a marturisit intr-un discurs: "Cine nu-i invata pe ceilalti sa se pregateasca pentru viata vesnica, este un pedagog mincinos". Va fi promovat ca asistent si apoi conferentiar la Catedra de Dogmatica a Facultatii de Teologie din Belgrad, dupa publicarea a doua volume din Dogmatica sa, in anul 1930.  Din marturiile scrise ale profesorului Georges Florovski si ale episcopului Nicolae Velimirovici, reiese ca Dogmatica parintelui Iustin s-a predat la unele universitati din America.

A publicat mai multe articole si eseuri filosofico-teologice in volumele: "Omul si Dumnezeu-Omul“, "Abisurile filosofiei“, Progresul in moara vietii“ si "Dostoievski, Europa si slavismul“.

Din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial, parintele Iustin Popovici va sta ascuns in cele mai izolate manastiri sarbesti. Dupa razboi, lupta impotriva comunismului, motiv pentru care este arestat.

Sfatul Parintelui Iustin Popovici catre Parintele Ilie Cleopa

Parintele Cleopa l-a vizitat la Celie in anul 1977 si i-a cerut sfatul atunci cand a vrut sa ramana in Athos. Parintele Iustin Popovici i-a spus: "Sfantul Munte este asemenea unei gradini pline cu flori inmiresmate. Daca te duci acolo nu faci decat sa mai adaugi o floare la acel buchet frumos mirositor. Dar in tara ce lasi? Ramai in Romania si continua sa indrumi pe cei fara speranta, ridica pe cei cazuti, fii aproape de copiii neamului in care te-ai nascut. Si eu am avut gandul plecarii in Athos, dar mi-am dat seama ca paraseam tara care poate avea nevoie de mine“. Se crede ca acesta a fost motivul pentru care parintele Cleopa a ramas in tara.

Parintele Iustin Popovici, desi nu a avut ocazia sa mearga la Sfantul Munte, tinea legaturi spirituale cu acest centru duhovnicesc si ascetic al Ortodoxiei. Una din persoanele din Sfantul Munte, cu care comunica, a fost Parintele Chiric, care amintea ori de cate ori avea ocazia, ca omul trebuie sa se roage cu aceste cuvinte rostite de parintele Iustin: "Doamne, iarta si ajuta".

Parintele Iustin Popovici - un bun cunoscator al problematicii si al sistemului de gandire occidental

”Omul european a transformat Europa intr-o fabrica de idoli? Aproape toate produsele civilizatiei au devenit idoli. De aceea, epoca in care traim este mai intai de toate o epoca a idolatriei. Nici un alt continent nu este atat de invadat de idoli, asa cum este Europa contemporana. Nicaieri omul nu este mai rob fata de lucruri si nicaieri nu munceste atat de mult pentru ele ca in Europa. In realitate, este vorba despre o idolatrie in cea mai grava forma, pentru ca inchinarea se face catre pamant. Spuneti-mi, nu se inchina omul pamantului atunci cand isi iubeste in mod egoist trupul facut din tarana si insista asupra ideii ca este trup si numai trup? Nu se inchina el pamantului atunci cand proclama ideologia luptei de clasa, a natiunii si a umanitatii?

Asadar, Europa nu sufera de ateism, ci de politeism. Nu ne putem plange de lipsa dumnezeilor, ci de inflatia acestora. Pentru ca L-a pierdut pe adevaratul Dumnezeu, omul a vrut sa-si potoleasca setea de Dumnezeire prin crearea de idoli. Si-a creat idoli din stiinta si din teoriile ei, din tehnica, din descoperiri, din religie si din reprezentantii ei, din politica si din partidele ei, din moda si din manechinii ei...”

Parintele Iustin Popovici si-a sfarsit viata pamanteana in anul 1979, la manastirea Sfintii Arhangheli - Celie de la Valjevo.

Asa cum Sfantul Nicolae Velimirovici a luptat pentru canonizarea Sfantului Ioan din Kronstadt, tot asa si parintele Iustin Popovici a depus tot efortul pentru canonizarea duhovnicului sau - Sfantul Nicolae Velimirovici.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Sarbe a decis, la 29 aprilie, trecerea in randul sfintilor a parintelui Iustin Popovici. Sinodul respectiv a fixat ca zi de praznuire a sa data de 1 iunie stil vechi /14 iunie stil nou, sub numele Sfantul Cuvios Iustin de la Manastirea Celie. In aceeasi zi, acelasi sinod a hotarat si canonizarea unui alt parinte cu viata sfanta, Simeon, fost staret al Manastirii Daibabe de langa localitatea Podgorita (1854-1941).

Slujba de proclamare a canonizarii celor doi cuviosi a avut loc la 2 mai, in Catedrala "Sfantul Sava" din Belgrad, si au participat atat arhiereii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe, cat si reprezentanti ai autoritatilor de stat si, bineinteles, multi crestini ortodocsi sarbi.

CUVANTUL EPISCOPULUI IOAN LA INMORMANTAREA PARINTELUI JUSTIN POPOVICI

Frati arhierei, voi preoti si voi toti care ati venit astazi sa ne luam ramas bun de la Arhimandritul Parinte Justin Popovici.

De astazi, noi toti cei din eparhia Šabac-Valjevo suntem orfani. Pentru ca noi toti: si preoti, si ieromonahi si calugarite, mai ales surorile acestei familii de la Ćelie impreuna cu mine, prin moartea Parintelui Justin am pierdut pe parintele nostru grijuliu, care s-a rugat zi si noapte la Dumnezeu pentru noi, a varsat lacrimi pentru pacatele noastre in fiecare zi si s-a ingrijit de noi parinteste. In apropierea lui ne-am simtit cumva siguri, aparati sub aripa sa. Intr-adevar, este un mare dar de la Dumnezeu sa ai in apropiere un asemenea cuvios in rugaciune.

Am citit undeva ca stapanitorii bizantini socoteau ca cea mai mare bogatie a imparatiei lor era daca aveau un asemenea mare om de rugaciune si ascet. De ce? Pentru ca in zilele grele si de mare incercare ei puteau sa ceara de la Dumnezeu milostivire si sa salveze de la nenorocire si dezastru fie poporul intreg, fie vreun oras sau vreo sfanta familie. Noi, in eparhia Šabac-Valjevo, in aceasta sfanta familie, am avut aceasta comoara nepretuita, pe marele duhovnic si om de rugaciune, pe Arhimandritul Justin.

Iar astazi, cand ne despartim de el, adica il conducem spre familia cereasca, noi ramanem, cum am spus la inceput – orfani. Dar ne consolam stiind ca de astazi vom avea in Parintele Justin un si mai mare om de rugaciune si ocrotitor din cealalta lume, pentru ca suntem siguri ca sufletul lui va fi in apropierea lui Dumnezeu.

Parintele Arhimandrit Justin, mai mult de sase decenii pline, prin viata si lucrarea sa, scrie cele mai frumoase pagini ale Bisericii Ortodoxe Sarbe. Astazi nu se poate imagina lucrarea Bisericii sarbe intre cele doua razboaie mondiale fara Justin Popovici si profesionalismul sau in Sremski Karlovac, Prizren si Bitola si mai ales fara munca sa la Facultatea noastra de Teologie din Belgrad. Parintele Justin Popovici a educat, in munca sa de-a lungul multor ani in seminare si la facultate, multe si multe generatii, care iata, de mai bine de 40 de ani, au ajuns sa conduca toate treburile Bisericii Ortodoxe Sarbe. Dar acestea nu sunt toate meritele Parintelui Justin. Parintele Justin nu a fost numai conferentiar, pedagog, ci a fost si unul dintre cei mai mari si mai profunzi teologi ganditori si cel mai productiv scriitor teolog, cel mai merituos lucrator in aria teologiei. Fara aceasta munca a Parintelui Justin, noi am fi schiopatat cu ambele picioare si am fi fost aproape necunoscuti in restul ortodoxiei, si mai ales in lumea romano-catolica. Intr-un cuvant, Parintele Justin, prin viata si munca sa, s-a intretesut pe sine in viata Bisericii Sarbe, asa ca moartea sa deschide in organismul bisericesc nu numai o mare groapa, ci deschide o prapastie imensa, care nu se va putea umple multa, multa vreme.

Despre Parintele Justin ca profesor, pedagog, si mai ales despre Parintele Justin ca scriitor, ganditor si teolog, eu presupun ca vor vorbi aici cei care sunt competenti sa vorbeasca despre aceasta si sa faca o evaluare profesionala a muncii Parintelui Justin.

Eu acum, la despartirea de Parintele Justin, vreau sa exprim cea mai profunda durere a preotilor de mir si din manastire din eparhia Šabac-Valjevo, a tuturor credinciosilor si a tuturor membrilor comunitatii crestine a acestei eparhii, care l-au respectat si l-au iubit in mod deosebit pe Parintele Justin, asa cum si el i-a iubit pe ei. Si mai ales doresc sa exprim durerea surorilor acestei sfinte familii de la Ćelie, cu care Parintele Justin a vietuit peste 30 de ani si a impartit cu ele si binele si raul care ne-a lovit dupa acest razboi, cand s-a format ordinul surorilor de la Ćelie. Pentru aceste surori Parintele Justin a fost totul, dar absolut totul: si duhovnic, si ocarmuitor, si aspru parinte, dar si cel mai iubitor frate si tata. Surorile l-au numit pe Parintele Justin – Avva, iar acest cuvant, in gura surorilor, nu insemna ceea ce inseamna in Orient, ci prin acesta ele isi exprimau fata de Parintele Justin un deosebit respect. Pentru ele aceasta insemna ceva dumnezeiesc, ceva ce nu apartinea nimanui, ci doar Parintelui Justin. Intr-adevar, ele pierd prin moartea Parintelui Justin cel mai mult si este foarte greu sa le poti consola astazi.

In acest moment imi amintesc cum i-a consolat un duhovnic pe copiii carora le murise tatal. Duhovnicul a spus: „Pe tatal vostru l-a chemat la Sine la slujba cel mai mare si cel mai puternic Imparat. O sa va intristati, oare, din cauza aceasta? Nu sunteti mandri si nu va faliti ca insusi tatal vostru nu numai ca a devenit mai mult decat a fost, ci din acel loc poate sa va ajute mult mai mult.” Fie ca aceasta alinare sa fie si a surorilor de la Ćelie. De astazi Parintele Justin este in slujba imparateasca in ceruri. Si intr-adevar, din noua sa slujba el va putea sa faca mult mai mult pentru aceasta sfanta familie decat a facut pentru ea pana acum.

In istoria sa, aceasta manastire nu a avut un mai mare monah si un mai mare stalp in rugaciune. Manastirea Ćelie da o impresie saracacioasa in toate, si biserica, si cladirile, si proprietatile, si din cate stiu si fratia manastirii Ćelie a fost modesta de-a lungul veacurilor. Insa, exista totusi in trecutul manastirii Ćelie ceva maret, ceva placut Domnului, daca mila lui Dumnezeu l-a adus pe el, cel mai mare teolog al Bisericii Sarbe, ca prin el sa proclame opera sa principala si prin aceasta sa ridice manastirea Ćelie la rangul de mare lavra. Cine nu stie astazi de manastirea Ćelie? Despre Ćelie se vorbeste in intreaga Grecie, la Muntele Athos, in tarile Europei si in America si probabil si in alte parti.

Pentru toate acestea, fie-i nemarginita multumire Arhimandritului Justin. Aceasta sfanta casa va pastra ramasitele sale pamantesti ca pe cel mai mare sfant lucru si va inalta rugaciuni lui Dumnezeu pentru sufletul lui.

Cinste Parintelui Justin !

Sursa: CrestinOrtodox.ro

• Sfantul Macarie Egipteanul
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Macarie Egipteanul
  Publicat in : Calendar ortodox
• Cuviosii nostri parinti Macarie Egipteanul si Macarie Alexandrinul
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Din viata si invataturile Sfantului Macarie Egipteanul
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Adancul nestiut al patimilor
  Publicat in : Editoriale