Paul de Alep a fost un arhidiacon sirian care l-a insotit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, in calatoriile sale. Nascut in jurul anului 1627, in localitatea Alep, Siria, si trecut la cele vesnice in ziua de 30 ianuarie 1669, in localitatea Tiflis, Georgia, arhidiaconul Paul a ramas cunoscut mai ales in calitatea lui de pelerin si cronicar ortodox sirian.
Mai inainte de a fi hirotonit, numele sau arab era "Bulus ibn Makarius az Zaim al Halabi". Tatal sau, numit Macarie Zaim, era preot si se tragea dintr-o familie saraca de crestini ortodocsi sirieni. Prin randuiala lui Dumnezeu, in anul 1635, tatal sau a fost numit mitropolit de Alep, iar in anul 1647, el a fost numit patriarh al Antiohiei, slujire pe care a savarsit-o pana in anul 1672.
In data de 8 mai 1642, viitorul Paul, dupa numele sau de cleric, a fost randuit citet. Mai apoi, in ziua de 17 februarie 1644, el s-a casatorit. In ziua de 21 noiembrie 1647, el a fost hirotonit diacon, primind, mai apoi, slujirea de arhidiacon.
Paul de Alep, cum a ramas cunoscut lumii, a fost un carturar al vremii sale, el alcatuind lucrari bisericesti, precum compilatii istorice si traduceri din istoria Bisericii Greco-Orientale Ortodoxe. De asemenea, el s-a fost vestit si in calitate de caligraf.
Cata vreme tatal sau a fost mitropolit si patriarh, fiul sau, Paul de Alep, l-a insotit pe acesta in multe dintre calatoriile sale prin lumea crestina. Astfel, el a ajuns sa viziteze si sa consemneze in scris nenumarate date istorice despre locurile de seama din Damasc, Anatolia, Constantinopol, Tara Romaneasca (Valahia), Moldova, Ucraina si cnezatul Moscovei, in incercarea de a strange fonduri si sprijin pentru Biserica din Antiohia.
Intre anii 1652-1659, arhidiaconul Paul de Alep l-a insotit pe patriarhul Macarie al Antiohiei in calatoria sa, la Moscova, scriind o cronica cu privire la cele vazute in drumul sau. In aceste calatorii, Paul a lucrat ca secretar al patriarhului.
In prima calatorie intreprinsa alaturi de patriarhul Macarie al Antiohiei, care a durat sase ani, arhidiaconul Paul de Alep a traversat Dobrogea, Moldova si Kievul, pentru a ajunge la Moscova, iar la intoarcere a trecut si prin Tara Romaneasca. El a insemnat tot ce i s-a parut important de retinut: a descris localitati, orase, palate domnesti si, mai ales, biserici si manastiri. Pe langa acestea, el mai povesteste si o serie de legende si mituri, cum ar fi legenda ridicarii Manastirii Curtea de Arges.
Intre anii 1654-1656, arhidiaconul Paul de Alep a calatorit de doua ori in Ucraina, impreuna cu tatal sau. In timpul acestei calatorii, el s-a intalnit cu domnitorul Gheorghe Stefan al Moldovei (1653-1658) si cu mitropolitul Silvestru Kosov, din Kiev. Mai apoi, in data de 21 iunie 1654, el s-a intalnit, in orasul Bohuslav, cu hatmanul Bogdan Hmelnitki. In anul 1664, el a mers din nou cu tatal sau la Moscova, unde a participat la judecarea patriarhului Nicon al Moscovei.
Arhidiaconul Paul de Alep a trecut la cele vesnice in ziua de 30 ianuarie 1699, pe drumul de intoarcere de la Moscova, in localitatea Tiflis, Georgia.
Cea mai renumita opera a arhidiaconului Paul de Alep este jurnalul sau din prima calatorie, scris in limba araba, sub numele "Calatoriile lui Macarie, Patriarhul Antiohiei". In anul 1836, jurnalul sirian a fost tradus in limba engleza, in Londra. Mai apoi, intre anii 1896-1899, aceeasi lucrare a fost tradusa in limba rusa, in Moscova. In limba romana, aceasta opera a fost tradusa mai intai in anul 1900, la Bucuresti.
Jurnalul sau de calatorie este impartit in trei parti: calatoria spre Moscova, timpul petrecut in Moscova si calatoria spre casa. In prima parte sunt descrise locurile, satele si orasele intalnite, mai ales cele din Constantinopol, Moldova si Ucraina. Mai apoi, in descrierea Moscovei, arhidiaconul Paul de Alep descrie Kremlin-ul, cu toate bisericile si manastirile mai de seama, precum si ceremoniile religioase specifice locului. Partea a treia a lucrarii este mai succinta, revenind cumva prin aceleasi locuri.
Scrierea lui Pavel de Alep constituie o sursa istorica deosebit de importanta, in ce priveste regiunea Valahia, in ea gasindu-se relatate evenimentele mai de seama din perioada domniei lui Constantin Serban Basarab (1654-1658), precum si invazia otomana din anul 1657. Arhidiaconul arab descrie numeroase aspecte din viata cotidiana a romanilor: descrie aspectul exterior si interior al caselor taranesti, cladite din barne si scanduri si cu acoperisuri inalte; culege informatii despre datini si obiceiuri de la nunta, inmormantare sau de sarbatori, fiind fascinat de obiceiurile romanilor de Craciun; furnizeaza detalii pretioase pentru cunoasterea etnografiei si a folclorului romanesc din secolul al XVII-lea.
Pavel de Alep si-a scris jurnalul in anul 1656, pe cand era inca in Moscova, mai inainte de a porni spre casa. In anul 1664 insa, el a alcatuit o varianta mai elaborata a acestui jurnal. Aceasta lucrare a inceput sa calatoreasca sub forma de traduceri sau rezumate. Intre anii 1930-1950, teologul roman Vasile Radu (1887-1940) a publicat textul arab, in traducere franceza, in colectia pariziana "Patrologia Orientalis".
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.