Un aspect fundamental al slujbei Sfântului Maslu este chipul în care Biserica aduce oamenilor vindecarea dăruită de Hristos, aduce oamenii pe o cale către împărăţie şi operează o transformare din stricăciunea vieţii (boala şi moartea) din această lume întru viaţa cea veşnică. Din cele abordate până aici ar trebui să fie limpede că ungerea cu Eiichelaion, Untdelemnul sfinţit, este numai un singur element care împreună cu multe altele formează slujba Sfântului Maslu, ea însăşi fiind în sine o expresie liturgică a slujirii vindecătoare a Bisericii. Voi aborda alte aspecte în capitolele care urmează, însă, fiindcă ungerea cu untdelemn sfinţit este un punct central atât de evident al slujbei şi atenţiei credincioşilor, acest capitol se va axa doar pe semnificaţia untdelemnului. întotdeauna atenti să nu cădem în capcana reducerii Tainei Sfântului Maslu la Untdelemnul sfinţit ne putem întreba: ce este acesta?
In ceea ce urmează, când mă voi referi la „untdelemn" în întrebuinţarea sa liturgică am în general în vedere untdelemnul de măsline, în greacă: elaion, din elia, „măslină", dacă nu precizez altfel. In diferite contexte liturgice, uleiul de măsline poate fi combinat cu alte substanţe (precum în Sfântul Mir, despre care voi vorbi mai jos). A se reţine totuşi că la Sfântul Maslu se obişnuieşte ca în timpul ceremoniei să se păstreze untdelemnul într-o candelă, la care se poate adăuga puţină apă sau, ca în multe tradiţii, inclusiv greacă, puţin vin (sau ambele). Această adăugare are o simbolistică neesenţială, cel mai probabil în amintirea pildei Bunului samaritean (Lc. 10, 25-37, 33-34: „Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin..."). Insă actul ungerii la Sfântul Maslu nu priveşte decât întrebuinţarea „untdelemnului de rugăciune", Euchelnion-ul, fiindcă, de fapt, apa şi vinul nu se amestecă cu untdelemnul53.
Ungerea cu untdelemn sfinţit este un semn al vindecării oferite de Hristos cu puterea şi adumbrirea Duhului Sfânt spre slava lui Dumnezeu Tatăl. Insă ungerea cu Untdelemn sfinţit nu are loc doar la Sfântul Maslu, ci este un simbol liturgic ce apare şi în alte slujbe ale Bisericii.
Semnificaţia ungerii cu untdelemn - semnificaţia sa ca semn - nu este întotdeauna exact aceeaşi în aceste cadre liturgice variate şi nici nu este întru totul diferită.
Untdelemnul are multe asocieri simbolice profunde şi aplicaţii practice, majoritatea dintre acestea avându-şi izvorul în istoria precreştină54. Datorită acestora, untdelemnul serveşte ca simbol efectiv în viaţa liturgică a Bisericii. Dar ar fi straniu dacă acelaşi simbol sau semn ar semnifica lucruri cu totul diferite sau întâmplătoare în contexte diferite. Aceasta ar face din el ceva accidental, iar întrebuinţarea untdelemnului în Biserică nu este arbitrară.
In vechea lume mediteraneeană pentru scopuri alimentare, purificatoare, cosmetice, terapeutice şi medicale. In plus, untdelemnul de măsline era un lubrifiant eficace, combustibil pentru lămpi, izolator termic şi putea face mlădioase materiale precum pielea care devenea rigidă sau sfărâmicioasă. Soldaţii, luptătorii şi atleţii erau „unşi" cu untdelemn înainte şi după întreceri55. Deşi nu atât de des întâlnită precum în ziua de azi, nu ar trebui să trecem cu vederea întrebuinţarea străveche a untdelemnului parfumat sau bine- mirositor (cunoscut îndeobşte ca myron în limba greacă), atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în ritualurile de înmormântare, şi care apare în scenele din Noul Testament despre pregătirea lui Iisus pentru moarte şi îngropare56. Din cauza acestor atât de multe untrebuintări, cei din vechime vedeau în untdelemn o materie primă a vieţii, de la naştere la îngropare, un fapt de altminteri presupus de câteva ritualuri creştin-ortodoxe57.
Untdelemnul (de tipuri diferite) şi unguentele bazate pe untdelemn continuă să servească în multe din aceste scopuri şi în cultura noastră de astăzi: continuăm să adăugăm untdelemn de măsline în mesele şi regimul nostru de alimentaţie, alte tipuri de untdelemn în ingredientele alimentare şi în cele pentru gătit, în diferite alifii, unguente, balsamuri medicinale, săpunuri, cosmetice şi aşa mai departe. Chiar dacă alte izvoare pentru untdelemn au înlocuit în mare parte untdelemnul pentru multe practici liturgice, untdelemnul în sine este încă suficient de obişnuit pentru a fi un element „zilnic" în vieţile noastre. Poate că vechiul simbolism al uleiului nu este atât de proeminent în cultura noastră, dar e posibil ca el să zacă chiar în subconştientul nostru58.
Untdelemnul de măsline era folosit în mod obişnuit în vechile „arte de vindecare" şi în practica medicinală. Intr-adevăr, este mai probabil că, atunci când servea în scopuri personale, cei din vechime considerau uleiul în principal ca fiind „medicinal" în natură, ceva „ce-ţi face bine", fie ca parte a dietei, pentru piele, în baie, sau aplicat în situaţii de boală sau vătămare59. Faimosul medic Galen (cca 129-200 d.Hr.) a enumerat numeroasele calităţi binefăcătoare ale untdelemnului ca unul din cele mai „simple" medicamente, descriindu-l ca fiind chiar „cel mai bun leac pentru paralizie"60. Pilda Bunului samaritean ar fi de neînţeles dacă dezinfectarea cu alcool (vin) şi „pecetluirea" cu untdelemn pentru prevenirea infecţiei şi a crustei nu ar fi fost un tratament tipic pentru răni. întrebuinţările cul- tice păgâne ale untdelemnului de măsline în unguente şi alifii „magice", ungerea ritualică pentru vindecări au avut cu siguranţă impact asupra primilor creştini; mulţi convertiţi au adus cu ei astfel de practici în Biserică şi unii le-au menţinut chiar şi după convertirea lor. Astfel de practici „superstiţioase" în rândul creştinilor şi chiar al evreilor au persistat în ciuda cenzurii oficiale, iar unele supravieţuiesc până în ziua de astăzi61.
Intrebuinţarea untdelemnului este în mod clar obişnuită în Scripturile ebraice. Scriitorii Vechiului Testament atribuie untdelemnului semnificaţii simbolice, uneori trecând dincolo de - dar incluzând - asocierile tipice ale untdelemnului în lumea veche cu alimentaţia, înviorarea, vindecarea şi purificarea. In concluzia lui Roy J. Porter, „în Vechiul Testament untdelemnul apare fundamental ca sursă de putere, vitalitate şi viaţă..."62. Insă această concluzie nu dezvăluie faptul că untdelemnul apare în mod obişnuit în descrierile împărăţiei lui Dumnezeu, ale Pământului Făgăduinţei şi vieţii veşnice. Este adesea asociat cu următoarele concepte: rana care se vindecă, purificare, lumină, harul şi abundenţa divină, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, cu Mesia („Hristosul", care înseamnă literal, „Cel uns")63. Putem, de asemenea, include printre aceste asocieri ale măslinului - de unde vine untdelemnul - pacea şi reconcilierea, precum în povestirea despre Noe (Fc. 8,11). Nu este dificil să relaţionezi toate acestea cu vindecarea într-un sens sau altul: vindecarea persoanei, a neamului sau a lumii. Vindecarea este restaurarea „puterii, vitalităţii şi a vieţii".
Din cărţile lui Moise, Pentateuhul, reiese clar că untdelemnul avea mai multe întrebuinţări ritualice în liturghia vechiului Israel cu o varietate de semnificaţii. Putem deosebi, fără să le separăm, între întrebuinţarea practică a untdelemnului pentru vindecare, înviorare, în calitate de combustibil pentru candele şi întrebuinţarea sa „ritualică", indicând prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu. Cele două adesea coincideau, fiindcă Dumnezeu era izvorul suprem al vindecării, alinării, luminii şi al altor binecuvântări64.
Cea mai clară întrebuinţare ritualică era ungerea pentru a indica separarea, consacrarea persoanelor (regi, profeţi), obiecte (în special altare) pentru o slujbă sau relaţie specială cu Dumnezeu. De fapt, actul ungerii ca semn al consacrării nu trebuia să fie literal. Ungerea a devenit o metaforă standard pentru o chemare sau mandatare specială din partea lui Dumnezeu, precum în Isaia 61,1: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor..."65
Pr. David G. Bissias
Fragment din cartea "Sfantul Maslu. Taina vindecarii", Editura Doxologia
Cumpara cartea "Sfantul Maslu. Taina vindecarii"
Note:
53 Christine Hali, „The Use of Holy Oîls in the Orthodox Churches", în Martin Dudley şi Geoffrey Rowell (ed.), The Oii of Gladness: Anointing in the Christian Tradition, MN: Liturgical Press, Collegeville, 1993, p. 105, menţionează o „întrebuinţare slavă" neconfirmată (care pare a fi cea mai familiară practicii româneşti, nu celei slave sau greceşti) în ceea ce priveşte Sfântul Maslu, scriind următoarele: „Trei picături de Sfânt Mir pot fi adăugate atunci când nu este posibil să se adune cei şapte preoţi care ar trebui în mod normal să slujească". Deşi nu pot confirma acurateţea acestei afirmaţii, cu siguranţă nu este o practică greacă şi, din câte ştiu, nici un alt scriitor ortodox nu o menţionează.
54 în privinţa întrebuinţărilor şi simbolismului străvechi al uleiului de măsline mă voi sprijini în principal pe Kucharek, The Sacramental Mysteries, pp. 242-257; Melia, „The Sacrament", p. 129; Schmemann, OfWater and tlie Spirit, pp. 51-52; Edouard Cothenet, „Healings as Sign of the Kingdom and the Anointing of the Sick", în Temple of the Holy Spirit: Sickness and Death of the Christian in the Liturgx/, NY: Pueblo Publishing, 1983, pp. 46-51; George A. Barton şi Kaufmann Kohler, „Anointing", în Isidore Singer, Cyrus Adler et al. (ed.), The Jeivish Encyclopedia, NY: Funk and Wanglass, [1901?]. în plus, următoarele scurte articole includ referinţe bogate la o bibliografie mai vastă: Stephanie Dalley, „Anointing in Ancient Mesopotamia", în The Oii of Gladness..., pp. 19-24; Angus Bowie, „Oii in Ancient Greece and Rome", în idem, pp. 26-31; şi Roy J. Porter, „Oii in the New Testament", în idem, pp. 35-43; John Halliburton, „Anointing in the Early Church", în idem, pp. 77-78. în anumite regiuni din Mesopotamia, unde măslinele erau un lucru rar, untdelemnul de susan sau de palmier avea multe din aceleaşi semnificaţii cu untdelemnul de măsline (Cothenet, „Healings as Sign", p. 48).
55 Bowie, „Oii in Ancient Greece and Rome", p. 30.
56 Vezi Mt. 26, 6-16, Mc. 16, 1 etc. Pe timpul lui Hristos, evreii îmbălsămau şi ungeau morţii cu parfumuri, cel mai probabil în scopuri practice; ei nu săvârşeau această ungere ca parte a unui ritual liturgic, deşi aceasta avea o dimensiune religioasă în consonanţă cu îngroparea văzută ca obligaţie religioasă (Melia, „The Sacrament", p. 129; Ambroise Verheul, „The Paschal Cha- racter of the Sacrament of the Sick: Exegesis of James 5, 14-15 and the New Rite for the Sacrament of the Sick", în The Temple of the Holy Spirit..., p. 251). întrebuinţarea unguentelor parfumate în scopuri „cosmetice" era un fapt obişnuit pentru ambele genuri în lumea elenistică şi, chiar dacă a fost iniţial considerată o practică efeminată la Roma, în curând avea să devină ceva obişnuit în întreg imperiul.
57 E.g. slujba Sfintei Cununii şi rugăciunea iniţială cu cererea de a umple gospodăria cuplului cu „făină, vin şi untdelemn şi tot folosul, pentru ca să împartă şi celor care sunt în nevoie" (SmEuch, 100, traducerea autorului). De asemenea, vezi mai jos exprimarea despre mai multe slujbe din cadrul tradiţiei ortodoxe care folosesc untdelemnul.
58 Rebecca Abrams şi Hugo Slim, „The Blessing of Oils: The Western Tradition", în The Oii of Gladness..., oferă o reflecţie interesantă asupra acestui subiect.
59 Schmemann, OfWater and the Spirit, p. 51: „în lumea veche, untdelemnul a fost folosit în principal ca medicament" (italicele în original). Vezi, de asemenea, Barton şi Kohler, „Anointing". Bowie, „Oii in Ancient Greece and Rome", p. 26, observă că „frecvenţa sa în viaţa de zi cu zi a lumii greceşti şi romane, mai ales după baie sau [exerciţiile de la] gymnasium, ca protecţie împotriva soarelui şi frigului, sau ca medicament cu uz intern sau extern, se află însă în contrast cu întrebuinţarea sa specializată relativizată în practica cultică greacă şi în practica cultică romană, cu utilizarea sa rară".
60 După cum citează Douglas J. Moo, The Letters of James: An Introduction and Commentary, The Tyndale New Testament Com- mentaries. MI: William B. Eerdmans Publishing, Grand Rapids, 1985, p. 177, a cărui referinţă („Mod. Temp., 2"; poate o eroare tipografică) citează De simplicium medicamentorum tempera (= „Despre amestecul şi puterile leacurilor simple"); vezi C.G. Kiihn (ed.), Galeni Opera Omnia, 11, C. Cnobloch, Leipzig, 1821-1823, pp. 459- 539 (http://bium.univ-paris5fr/histmed/medica.htm).
61 Despre întrebuinţarea iudaică a ungerii în afară de textele Vechiului Testament, vezi Porter, „Oii in the Old Testament", mai ales pp. 39-43; şi Verheul, „Paschal Character", p. 250. Despre supravieţuirea vechilor practici superstiţioase, vezi Melia, „The Sacrament", p. 133. Medicina păgână era adesea legată de expresiile cultice.
62 Porter, „Oii in the Old Testament", p. 43.
63 E.g. pentru răni, Is. 1,6; despre înviorare/bucurie, Ps. 103,17; vindecare/purificare, Lev. 14,10-18; Pământul Făgăduinţei/împărăţia/viaţa veşnică, Deut. 8, 7-9; lumină (datorată candelelor cu untdelemn), leş. 27, 20; har/Duhul Sfânt (în special în ungerea profeţilor, preoţilor, regilor), leş. 29, 6-8; „Cel uns"/Mesia, I Regi 16,13 (cf. Evn 1,9).
64 Nu este nevoie să alegem între întrebuinţări practice şi religioase ale untdelemnului aşa cum Moo sugerează în exegeza sa la Iacob 5,14, op. cit., pp. 177-179. Cele două coincid adeseori.
65 Citat la Lc. 4,16-22. Luca practic adoptă interpretarea*’ebraică (precum mai sus) şi nu pe cea a Septuagintei, deşi diferenţa nu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.