Muzica este de doua feluri - ca de altfel si celelalte forme de arta –, laica si bisericeasca. Fiecare dintre acestea s-a dezvoltat plecand de la sentimente si stari sufletesti diferite. Muzica laica este o expresie a sentimentelor si a dorintelor lumesti. Desi aceste sentimente pot fi foarte delicate (romantice, sentimentale, idealiste etc.), ele nu inceteaza a fi trupesti. Totusi, multi oameni considera aceste sentimente spirituale. Insa, sentimentele spirituale (duhovnicesti) sunt exprimate numai prin muzica bisericeasca. Doar muzica bisericeasca poate cu adevarat exprima trairile ascunse ale inimii, ce sunt in intregime diferite de cele inspirate si intretinute de muzica laica. Ea exprima pocainta, smerenia, suferinta, zdrobirea inimii si intristarea cea dupa Dumnezeu, care, dupa cum Sfantul Apostol Pavel ne spune, aduc "pocainta spre mantuire” (2 Cor 7,10).

Muzica bisericeasca poate evoca, de asemenea, simtaminte de rugaciune, multumire, si entuziasm sfant. Muzica laica, pe de alta parte - chiar si cea mai curata - exprima sentimente trupesti, chiar si atunci cand este inspirata de suferinta si durere. Acest tip de suferinta este numit de catre Sfantul Apostol Pavel, "intristare a lumii” care "aduce moarte”(2 Cor 7,10).

In aceste directii s-au format aceste doua genuri de muzica, cea laica, starneste emotia – orice tip de emotie – si muzica bisericeasca, care evoca pocainta. Sfantul Ioan Gura de Aur condamna in mod ferm incercarile facute de catre cativa contemporani ai sai de a introduce in Biserica muzica laica, muzica teatrelor si a mimilor.

Numai artele care s-au dezvoltat plecand de la motive sincere, de manifestare a evlaviei, incepand cu primii ani ai Crestinismului, au dat expresie esentei spirituale a religiei crestine. Acestea sunt singurele ce pot fi numite liturgice, adica, spirituale, in sensul pe care religia il da termenului spiritual (duhovnicesc). "Cantarile duhovnicesti”, despre care Sfantul Apostol Pavel vorbeste, sunt expresia unei asememenea arte.

Toate formele de arta liturgica exprima acelasi lucru: arhitectura, imnografia, inconografia, broderia, si chiar scrierea, maniera de mers, si in general actele si gesturile liturgice ale preotilor etc .Ca aceste arte exprima cu adevarat o spiritualitate unica, au realizat multi non-ortodocsi, in special clerici, ale caror simturi au fost expuse, din tinerete, diferitelor influente, acelea in care crestinii ortodocsi au crescut. Cu toate acestea, ei marturisesc ca icoanele noastre si psalmodia, evoca, in ele insele, pocainta - desigur, atunci cand sunt executate cu smerenie de catre artisti inspirati-.

Astfel, valoarea artelor liturgice nu este in intregime conventionala, mergand pana la conceptiile limitate potrivit carorara sunt facute pentru a educa, a impodobi cultul sau a satisface gusturi. Pana si persoane care nu sunt de credinta ortodoxa recunosc ca artele Bisericii Ortodoxe, reflecta duhul Evangheliilor si,din acest motiv, inalta sufletul dincolo de cele lumesti. Si cum ar fi putut fi altfel, de vreme ce aceste arte au fost rodul unor inimi sfintite, care au simtit profund elementul liturgic, in cuvant si muzica?

Muzica bisericeasca reprezinta "vesmantul” muzical natural al cuvantului liturgic. Ele au izvorat impreuna, fiind unul si acelasi lucru. Esenta si expresia, au aici o absoluta corespondenta, chiar mult mai exact decat cea dintre un obiect si imaginea sa dintr-o oglinda, deoarece obiectele despre care vorbim aici, apartin sferei lucrurilor duhovnicesti. Spiritul profund si apocaliptic al religiei crestine si al tainelor sale, nu pot fi exprimate cu exactitate si cum se cuvine, decat prin aceste forme de arta, ce sunt numite liturgice si spirituale, si care s-au dezvoltat din aceasi spirit profund.

Numai aceasta muzica, si nu alta, exprima in mod unic, spiritualitatea credintei noastre, deoarece numai ea are o absoluta corespondenta cu ea. Acest lucru este recunoscut, repet, de anumiti oameni a caror crestere spirituala, pregatire religioasa si mostenire culturala, nu au legatura cu cea a ortodocsilor.

Muzica bisericeasca bizantina vs muzica Bisericii Apusene

Parintii Bisericii au randuit ca in biserici sa se foloseasca numai cantarea vocala, cantand asemenea Domnului Insusi si a Apostolilor. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Mantuitorul nostru a cantat imne asemenea noua”. Constitutiile Apostolice interzic utilizarea instrumentelor muzicale in biserica. Din timpul Sfintilor Apostoli, psalmodia a fost monofona, sau omofona, asa cum a ramas pana astazi in multe din bisericile noastre ortodoxe.

Biserica Apuseana, urmarind sa satisfaca si a incante gusturile credinciosilor, au inclus instrumentele in cadrul slujbelor, neglijand ceea ce era randuit de catre Parinti. Au facut aceasta, deoarece nu cunosteau foarte bine diferenta dintre muzica liturgica si cea laica, dupa cum nu cunosteau diferenta dintre pictura liturgica si cea laica. Insa bizantinii le-au diferentiat, una de alta, si acest lucru arata in cazul lor o spiritualitate mai profunda decat in cazul apusenilor si, de asemenea, faptul ca ei au trait cu adevarat duhul crestinismului.

Muzica bizantina este, in comparatie cu muzica din Apus, exact ceea ce iconografia ortodoxa este in comparatie cu pictura religioasa a apusenilor. Cat de dumnezeiasca, intr-adevar, este psalmodia Bisericii Ortodoxe! Pare din ce in ce mai incantatoare de fiecare data crestinului ortodox – un nou vin ce umple inimile cu bucurie si il face sa-si inalte mintea si inima catre "bunurile ceresti" si viata vesnica.

Muzica bisericeasca bizantina, "bucuroasa tristete”

Muzica bizantina este linistita, serioasa, dar poate mangaia, entuziasta insa rezervata, umila dar eroica, simpla dar profunda. Are aceeasi esenta spirituala ca si Evangheliile, imnele, psalmii, cartile cu vietile sfintilor, si iconografia bizantina. De aceea, muzica bizantina este monotona pentru unii carora Evangheliile sunt monotone, naiva pentru unii carora Evagheliile sunt naive, trista pentru cei carora Evangheliile sunt triste, demodata pentru unii carora Evagheliile sunt invechite. Insa este vesela pentru cei care Evangheliile le aduc bucurie, plina cu mustrari pentru cei care Evangheliile sunt pline cu mustrari, entuziasta dar umila pentru cei care Evangheliile sunt entuziaste si umile, si, aducatoare de pace, pentru cei ce se impartasesc de pacea lui Hristos.

Arta bizantina este duhovniceasca, si este necesar ca omul sa aiba o profunzime duhovniceasca pentru a intelege comorile sale mistice. Muzica bizantina exprima "bucuroasa tristete”, mireasma duhovniceasca pe care numai simturile induhovnicite sunt capabile sa o experieze. Melodia sa nu este profana, de parada , dezolanta, fara profunzime, anosta sau, fara o tinta; ea este blanda, umila, dulce, plina de pocainta si mila. Ea aseaza o slava negraita peste sufletele care se invrednicesc de vesnicele taine si mila lui Dumnezeu. Ea exprima recunostinta provocand lacrimi de multumire si bucurie duhovnicesca. Aceasta muzica este cea mai calda, cea mai directa, si cea mai concisa expresie a sentimentului religios al crestinilor ortodocsi.

Photios Kontoglou*

Traducere: Radu Alexandru

* Photios Kontoglou a fost cel mai renumit iconograf din Grecia secolului al XX-lea, dar este cunoscut, de asemenea, ca pictor, psalt si scriitor. Dupa cateva secole de influente apusene, resimtite la nivelul artei bisericesti, procesul de redescoperire al iconografiei bizantine, a inceput in anii 1930, in mare parte, datorita activitatii lui Kontoglou. Renasterea iconografiei bizantine s-a raspandit apoi din Grecia, in tarile ortodoxe din Europa, precum si in comunitatile din America.

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: