|
#1
|
|||
|
|||
frumos! :p
|
#2
|
|||
|
|||
IDENTITATE
Esti, Doamne, bun ; eu, pamantean si rau ! In dragoste nu-ti seaman, nici in mila, dar dupa rani, sunt chip din chipul Tau de par dospit din cer, nu din argila. Nu Ti-am ravnit nici razele subtiri, nici talpile strapunse de piroane, dar Tu ma faci partas la rastigniri sa-Ti tot ingan osanda la icoane. Sfintit de cruci pe care nu le-am vrut si de-nvieri pe care nu le-as cere, nu stiu, Tu te cobori la mine-n lut, sau eu ma urc spre raiul Tau, band fiere ? Cu necersita slava Tu ma-ncarci si-n cuie, cand sfintenia ma frange, oftand ma uit la ranile prea largi si-Ti cresc alaturi, sange langa sange . . . DENIE Si primavara parca era alta, curgea si luna altfel pe zaplaz . . . Pe-atunci nu ne cioplise-n stanci cu dalta mesterul timp, nici frunte, nici obraz. N-aveam taiate-n cremene nici fata, nici lacrima, nici frunza cu cununi. Mai mirosea a zmeura si viata si inimile noastre a capsuni. Pe-atunci purta si vantul flori in chica si cantecul pe frunte, prour nou, si-n fiecare cuib de randunica pui de heruvi tasneau din orice ou. Cazand din cer ori coborand din luna, ne asteptau caisii in pridvor ; mergeam cu ei la denii, impreuna, si ne-nchinam ca ramurile lor. Iisus venea cu roua in potire, priveam adanc in ochii Lui adanci, si inviam in orice rastignire, cand suradeam pe crucile de-atunci . . . A VENIT SI-AICI CRACIUNUL (O, ce veste minunata !) A venit si-aici Craciunul, Sa ne mangaie surghiunul ; cade alba nea peste viata mea, peste suflet ninge. Cade alba nea peste viata mea care-aici se stinge. Tremura albastre stele peste dorurile mele ; Dumnezeu de sus in inimi ne-a pus palpairi de stele. Dumnezeu de sus in inimi ne-a pus numai lacrimi grele. Maica Domnului curata Ada veste minunata. Zambetul tau drag infloreasca-n prag ca o zi cu soare. Zambetul tau drag il asteapta-n prag cei din inchisoare. Peste fericiri apuse tinde-Ti mila Ta, Iisuse. Cei din inchisori Te asteapta-n zori, pieptul lor suspina. Cei din inchisori Te asteapta-n zori Sa le-aduci lumina. STEAUA PRINDE SA LUCEASCA (O, ce veste minunata) Steaua prinde sa luceasca peste ieslea-mparateasca si din nou trei magi varsa din desagi aur si tamaie. ingerii de sus magilor le-a pus cerul sub calcaie. Lumea-n cantec se desteapta, pe Mesia Il asteapta. Zambete ceresti intra pe feresti, vin in orice casa si in orice gand arde tremurand cate-o stea sfioasa. Numai temnita posaca a-mpietrit sub promoroaca. Stam in bezna grea, pentru noi nu-i stea, cerul nu se-aprinde. Ingerii grabiti, pentru osanditi, nu aduc colinde. O, Iisuse Imparate Iarta lacrimi si pacate . Vin sa-nchizi usor Ranile ce dor, visul ni-l descuie. Noi Te-om astepta Caci pe crucea Ta Stam batuti in cuie. ANTITEZE N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi, surad numai acei care suspina, de n-ai fi ras, n-ai fi stiut sa gemi, de n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina. Si daca singur rana nu-ti legai cu mana ta n-ai unge rani straine, n-ai jindui dupa un colt de rai, de n-ai purta un strop de iad in tine. Si nu te-nalti in slavi daca nu cazi cu fruntea grea in pulberea amara, iar daca-nvii in zambetul de azi, e c-ai murit in lacrima de-aseara. LACRIMI Gonit din raiul lui, pesemne, un inger trist ni le-a adus, menirea lor in noi sa-nsemne ca-n lut mai zace-un strop de sus. Spalam cu lacrimi rani si spade, sfintim cu lacrimi un sarut, din lacrimi ridicam arcade pe unde viata ne-a durut. Zvarlim in ele pietre grele si scoatem saci de aur, grei, topim un pumn de spini in ele si facem scari de funigei. Din lacrimi punem pod genunii, din lacrimi inviem mereu, si impletind din lacrimi funii, ne priponim de Dumnezeu. INSCRIPtIE PE USA UNUI HAN Sfintita fie paine si fiertura si vinul de pe masa mea sfintit de pleci in zori cu zambetul pe gura, ori de te-ntorci plangand in asfintit. Pe masa mea va fie painea sfanta si tie cel ce pleci tarm nou s-atingi si tie cel ce vii cu spada franta de sub cetati unde n-a fost dat sa-nvingi. Pe-acelasi pat v-am pregatit culcusul, pe-aceeasi masa blide la un loc, ca sa-nfratesc caderea cu urcusul si lacrima cu clipa de noroc. Pom de Craciun Cu ingerii ce se-ndurau să vină, veneau smochine din Ierusalim, iar noi pandeam, prosteste si sublim, pe mos Crăciun la geamuri de hermină. Si cand plangea in cer un heruvim, cădeau in brad mari lacrimi de lumină, crestea din fiecare-o mandarină, si ne dădea azur să mirosim. Ce gravi stau astăzi numai pe morminte serafi de piatră, orbi si fără grai. In sănii nu mai vin ca mai-nainte nici mos Crăciun, nici Sfăntul Neculai, iar noi am pus prin cetini oseminte si-am oblonit fereastra către rai |
#3
|
|||
|
|||
TARA DIN VĂZDUH
Stam inchisi in custi de bestii si-am uitat ochii nevestii, rasul tancilor la cina, mana mamei, de lumina. Am uitat ca-ntr-o poveste chipuri dragi, priviri celeste. Nu mai stim pe ce taram e cantecul facut farame ; prin ce tari subpamantene joaca zambete pe gene ; nici prin ce stravechi unghere zace-un ciob de mangaiere . . . Rar primim din lumi uitate carti postale cenzurate. Un suspin pe-o vorba scrisa cu aroma de caisa ; un sarut pe-o biata fraza strop strafulgerat de-o raza ; cate-o slova care spune, in genunchi, o rugaciune ; randuri mici pe unde suie tot ce-a fost si tot ce nu e, tot ce-nvie-ntr-o secunda tarmul care se scufunda. tara din văzduh se frange sub un lacat greu de sange . . . si-apoi iar se-nvarte-o cheie peste sfintele crampeie. si cu-n ranjet, gardienii ne despoaie de vedenii, ne confisca de sub haina vis si inima si taina si ne-nchid in custi de bestii sa uitam ochii nevestii, rasul tancilor la cina, mana mamei de lumina. BASM A fost odata in basm, in balada, o fata mica de cer si zapada . . . si-un tata trudit, un biet tata cu umbre in lada, cu tampla de cantec brumata. Au fost odata un tata si-o fata, si fata scria cu litere mari, incete . . . iar tata venea seara, -n buzunar cu portocale si comete si le rasturna pe abecedar sau le-ncurca printre caiete. A fost o fata cu slove domoale si-un tata cu stele si portocale. A fost odata . . . a fost odata . . . Fetita a rămas departe-n povesti, cu maini de icoana curata, cu ochii ei prea mari, prea ceresti ; iar tata a murit de-atunci, nu o data de-o suta, de-o mie de ori ; de-o mie de ori a fost tras pe roata, spanzurat de o mie de sfori . . . De-o mie de ori pus pe cruce, de-o mie de ori perpelit in dogori, de-o mie de ori . . . de-o mie de ori . . . Fata cu obraji de petala de mult nu se mai duce la scoala, dar seara, cand ploua marunt si frunza tremura goala, din fundul temnitei, crunt, din moartea lui fara fund, strigoiul tatii se scoala. Din adanc, de sub bezna grozava, din smoala, din luna, peste munti si paduri de otrava, peste cetati si genuni, strigoiul tatii se scoala-n minuni si se-ntoarce cu urme de sange din lava-i strafiarta pe ulita moarta. Si-treaba si plange, din poarta in poarta, din usă in usa si din cenusa in cenusa : -Unde-i fetita de-atunci ? -Unde-i taticul de-atunci ? Si-ntrebarea cumplita se face muget de stanci si catapeteasma traznita si cutremur si dinamita. -Sparge-te, lacate ! -Zidule, pleaca-te ! -Temnita, crapa-te ! acolo, departe-n povesti, o fata mica de scoala cu obrazul lipit de feresti, cu ochii ei prea mari, prea ceresti asteapta o stea si-o portocala si se roaga sa plece puhoiul, sa vina acasa strigoiul. RUGA Doamne, racoreste tara ! Sufla-I vantul peste rani si alina usor seara plansul mamelor vadani. Pruncii mangaie-i pe frunte si-i dezmiarda-ncetisor si le spune sa Te-asculte, ca Tu esti taticul lor. Fa din lacrimi apa vie si cununi din suferinti. Neamului da-i vesnicie si ocean de biruinti. Da-ne, Doamne, mantuirea pentru jertfa ce-am adus si ne curma sangiuirea . . . Da-ne Pacea Ta de sus ! Si ca semn de impacare, odihneste mortii lin. De veghe la fiecare, da-le, Doamne, cate-un crin. SUNT, DOAMNE, COPT PENTRU CULES Sunt, Doamne, copt pentru cules, nu ca mi-s anii grea recolta, cat mi-este inima o bolta de crengi, sub rodul tot mai des. Sunt, Doamne, copt pentru cules, Sunt numai fructe si balsam. Cu cat adun pe trup rugina, cu-atat mi-e sufletul gradina, si-i toata roade, ram de ram. Sunt numai fructe si balsam. Si cand cu lacrimi Tu ma speli, mai mult in rod eu strang dulceata, sa nu mai afli-n el nici ceata, nici viermi amari, nici indoieli. Cu lacrimi fructele imi speli. Si daca pica tot mai des din mine cate-o creanga franta, in varfuri, sus, gradina canta si-asteapta marele cules. Sunt, Doamne, copt pentru cules. VIETASII Demult, demult . . .la inceput de osanda mai intreba de noi la poarta de-afara cate-o naluca de mama plapanda sau cate-o nevasta amara, amara. Un an, doi, trei . . . din lumea cealalt mai sosea cate-un ravas mirosind a gradini. Apoi tacerea crescu peste noi tot mai inalta, ca bozii peste ruini. Nimeni, nimic, nicaieri, niciodata . . . Si umbra celeilalte vieti cazu de pe noi, macinata ca tencuiala de pe pereti. Iar noi ne-am desprins de pe timp ca o zgura. Afara, parintii batrani poate de ani si de ani se facura paine, zumzet, fantani. Nevestele-or avea lacrimi tot mai putine si-n par mai multe zapezi intelepte, si-or fi invatat sa nu mai suspine si sa nu ne astepte. Feciorii nostri or fi crescut mai departe, mai frumosi si mai fara de noi si-or fi purces spre orase straine la carte, de n-or fi cazut undeva-n razboi. Si fetele noastre cu boiuri de floare or fi plecat mirese-n calesti, alaturi de miri rupti din soare, ca niste printi din povesti. Si-acolo-n camine albastre or coase cu mana subtire si moale, plecate sub lampa, madone duiose, scutece albe ca niste petale pentru odrasle balaie ca spicul, care vor rade maine-n iatac, departe de moarte si de bunicul pierdut, fara nume, in piatra, in veac. SA MULTUMIM ACESTOR ZILE Sa multumim acestor zile si-acestor nopti ce ne patrund cu chinul darului fecund si-al rastignirilor fertile. Sa multumim acestor ceasuri pentru ca ard, pentru ca dor si ca ne cresc pe fierea lor cu plans in ochi, cu vers in glasuri. Urca-te, trupule, si spune mai trist, mai nalt ca te ridici si ca vrei spin si vers si bici, decat sa pieri in uscaciune. Urca-te, suflete, si canta mai trist, dar mai inalt din glod si spune lumii c-ai dat rod din pamanteana rana sfanta. |
#4
|
|||
|
|||
Felicitari, antiecumenism pt. ideea ta. Niciodata nu ar trebui sa uitam jertfele din inchisorile comuniste( desi nu se vorbeste despre ele aproape deloc). Ei si-au aparat credinta cu pretul vietii, dar noi nu suntem in stare sa o aparam nici macar cu cuvantul.
RADU GYR Intrebare Adanca-i noaptea, orele profunde... Gemand, spre raftul cartilor ma-ndrum si-ntreb in soapta fiece volum: -Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde. Plangand, intreb portretul ei acum: -Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde. Imi umplu cupa-n vin sa ma scufunde, intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum. Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace. Si, cum ma prabusesc in jilt, infrant, din zid o umbra alba se desface... Ma-ntorc spre ea cu sange in cuvant si-n ochii lui Iisus e numai pace. Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sunt. Dar poezia "Indemn la lupta" ar trebui sa o avem mereu in minte, de cate ne ori vrem sa cedam, spunand " nu cred ca mai are rost!". Doamne ajuta! |
#5
|
||||
|
||||
:)Multumim pentru initiativa si pentru poezii.Inaltatoare de suflet.Va scriu si eu o poezie a lui Nichifor Crainic:
Tara de peste veac Spre tara lui Lerui-Ler Nu e zbor nici drum de fier, Numai lamura de gand, Numai suflet tremurand Si vaslas un inger. Spre tara de peste veac Nesfarsire fara leac, Vamile vazduhului, Sabiile Duhului Pururea de straja. Sus!pe sparte frunti de zei, Sovaielnici pasi ai mei! Piscuri de-ntrebari-momai Sa-mi ramana sub calcai Si genuni de zare! In tara lui Lerui-Ler Nazuiesc un colt de cer. De-oi gasi de n-oi gasi Nimenea nu poate sti- Singur Lerui-Ler. |
#6
|
|||
|
|||
CANTEC DEPLIN N-ai dezmierda de n-ai stii sa blestemi. Surad numai acei care suspina. Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi, de n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina. Si daca singur rana nu-ti legai, cu mana ta n-ai unge rani straine. N-ai jindui dupa franturi de rai, de n-ai purta un strop de iad in tine. Ca nu te-nalti din praf, daca nu cazi cu fruntea jos, in pulberea amara. Si daca-nvii in cantecul de azi e ca mureai in lacrima de-aseara. COLIND A venit si-aici Craciunul sa ne mangaie surghiunul. Cade alba nea peste viata mea, peste suflet ninge. Cade alba nea peste viata mea, care-aici se stinge. Tremura albastre stele peste dorurile mele. Dumnezeu de sus in inimi ne-a pus palpairi de stele. Dumnezeu de sus in inimi ne-a pus numai lacrimi grele. Maica Domnului Curata, ad-o veste minunata ! Infloreste-n prag zambetul tau drag ca o zi cu soare. Infloreste-n prag zambetul tau drag cei din inchisoare. Peste fericiri apuse tinde mila Ta, Iisuse. Cei din inchisori te aateapta-n zori sa le-aduci lumina. Cei din inchisori te asteapta-n zori, pieptul lor suspina. STEAUA PRINDE SA LUCEASCA (O, ce veste minunata) Steaua prinde sa luceasca peste ieslea-mparateasca si din nou trei magi varsa din desagi aur si tamaie. ingerii de sus magilor le-a pus cerul sub calcaie. Lumea-n cantec se desteapta, pe Mesia Il asteapta. Zambete ceresti intra pe feresti, vin in orice casa si in orice gand arde tremurand cate-o stea sfioasa. Numai temnita posaca a-mpietrit sub promoroaca. Stam in bezna grea, pentru noi nu-i stea, cerul nu se-aprinde. Ingerii grabiti, pentru osanditi, nu aduc colinde. O, Iisuse Imparate Iarta lacrimi si pacate . Vin sa-nchizi usor Ranile ce dor, visul ni-l descuie. Noi Te-om astepta Caci pe crucea Ta Stam batuti in cuie. ZIUREL DE ZIUA Tot mai arde cerul sus -ziurel de ziua- peste ieslea lui Iisus -ziurel de ziua- Vitleeme, colt de rai, -ziurel de ziua- ingeri palizi inca ai ? -ziurel de ziua- Alb si fraged Vitleem, -ziurel de ziua- in ce vis sa te mai chem ? -ziurel de ziua- Steaua sfanta de Craciun -ziurel de ziua- din ce praf s-o mai adun ? -ziurel de ziua- Lacrimi mari pe cer s-aprind, -ziurel de ziua- prin tristeti de foc colin -ziurel de ziua- Pentru-nsangeratul mag -ziurel de ziua- pune, Doamne, spini pe prag -ziurel de ziua- si acopera cu lut -ziurel de ziua- Vitleemul meu pierdut -ziurel de ziua-. COLIND Cerul si-a deschis soborul -Lerui, Doamne, Ler- si-au pornit cu plugusorul ingerii din cer. Merg cu plugul de oglinda si de giuvaer, toti luceferii colinda, -Lerui, Doamne, Ler- Patru heruvimi in haine albe de oier raspandesc in lume taine, -Lerui, Doamne, Ler- N-au venit cu grau la poarta ci au rupt din ger stele mari, ca sa le-mparta, -Lerui, Doamne, Ler- Singur tu astepti in tinda, suflete stingher, nesosita lor colinda, -Lerui, Doamne, Ler- Nici un inger nu mai vineri falfaind mister, sa colinde pentru tine, -Lerui, Doamne, Ler- AD UXOREM Am fost candva o cetina-amandoi si amandoi un singur conifer. Ne-au frant vantoase, grindine si ploi. Azi alte crengi cresc dincolo de noi, dar radacina ne-a ramas in cer. Sau poate-n miezu-aceleiasi fapturi, o sciuca-am fost intr-un ocean amar. Un val ne-a spart de coltii stancii, duri, dar lacrima tasnita sub sparturi ne-a reunit intr-un margaritar. VIZITA Incremenise vantu-n infinit ca un arcus peste-o vioara sparta. As-noapte-un inger mi-a batut la poarta, cu pasul stins, cu glasul ostenit. Nu stiu daca venea din paradis sau numai de pe-o cruce pamanteana, dar ma privea cu ochii ca o rana si tremura de frig cand i-am deschis. Pe-obrajii lui de straniu Dumnezeu o boala grea parea ca se rasfrange si mi-a cazut in brate plin de sange, si toata noapte-a plans la pieptul meu. In zorii zilei nu l-am mai aflat si urme rosii se pierdeau la poarta. Departe-n cer, ca pe-o vioara sparta, vantul cadea ca un arcus stricat. OCHII Nu stii nimic. N-auzi o raza. Atingi, nu simti. Privesti, nu vezi. Ti-s ochii treji si tampla treaza, dar dormi ca iarba sub zapezi. Ard lumi pe crengi incandescente, se coc misterele pe vreji N-auzi nimic. Pe maini ciment e si greu zavor pe ochii treji. Dar ochii morti au sa dezlege ce nu stiu viii ochi pribegi. Cu palma stinsa vei culege ce azi n-auzi si nu culegi. Si te-i mira, de sub tarana si umbra tainei omenesti, ca pipai ce n-atingi cu mana si ca vezi tot ce nu privesti. IARNA Trosnesc pe uliti pietrele de ger. Ce Sfarma-Piatra vine sa le sfarme? Latos se culca vantul si adoarme ca un dulau cu labele pe cer. Se-opreste vremea-n aer fara glas, si-atat de albe-s crengile afara, ca nu par crengi, ci ingeri ce coboara de undeva, de pe-un iconostas. Si-atat de alb e visul, si, ca el, atat de alba-i lumea in lumina, ca fiecare gand care suspina ca Duhul Sfant se face porumbel. In turturi clari si scanteiri de sloi, surasul Maicii Domnului s-aprinde. La ceas tarziu, cu glasuri de colinde, vin amintiri la usile din noi. Ne bate-n geam o stea ca din povesti. E poate steaua magilor, curata, sau poate-i numai inima de-altdata, care ne cheama inca la feresti. SARAC SUNT, DOAMNE . . . Sarac sunt, Doamne, sarac . . . Sarac in celula, sarac intru toate. Sarac sunt, Doamne, sarac, si bucuriile Tale-s bogate. Sa ma apropii de ele nu pot, nu ma lasa. Lihnit sunt si foamea ma taie : vreau samburii ce-Ti cad de la masa, vreau tot ce arunci la gunoaie. Din toate minunile Tale, nu vad o zdreanta, nu pipai nimic. Pentru-osanditul calic ai numai ziduri in pieile goale . . . Departe, departe, -ntr-o tara-azurata cu soarele ca o fantana, Doamne, era un zugrav altadata, batran in bojdeuca-i batrana. Sarac era, Doamne, si-n ruga-i neghioaba cu jind Iti cerea si cu frica, un sturz sau o mierla sa-i dai in cocioaba, sa-i cante-n tristetea-i calica. Ofta dupa zboruri, tanjea sa le-asculte, sa le dezmierde viersul suav . . . De-atata vechi dor si oftaturi prea multe, Pasare-l porecleau pe zugrav ! (1) Si nu putea calicul sa-si cumpere un pitigoi, cel putin, un sticlete . . . Dar, Doamne, vapsele i-ai dat sa-si astampere dorul, cu ele, pe un perete. Si-a prins sa-si vapseasca bordeiul in graba. zburau si fosneau cintezoi cantareti, grauri de aur ieseau din pereti, aripi si cer se varsau in cocioaba . . . De ce nu-s si eu ca zugravul sarac ? De ce nu-mi dai, Doamne, si mie, vapsele, in celula saraca sa-mi fac chipuri si umbre si randunele ? O jimbla-aa picta, ca o fata mezina, as pune zari de jur imprejur, si lang-o cinzeaca de tescovina as da o bidinea de azur. Poate as sti, ca zugravul povestei, aur si cer din pereti sa deschid. Poate, din ani, as scoate chipul nevestei Si l-as pune sa planga pe zid. Si-as scrie, pe var, si osandele mele, sa geama, sa arda, veac dupa veac. Din sange si fiere mi-as face vapsele . . . Sarac sunt, Doamne, sarac. |
#7
|
|||
|
|||
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
- poezia pt care unul dintre cei mai mari poeti ai temnitelor comuniste, Radu Gyr, a fost condamnat la moarte - Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mania scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tapsane o claie de zări și-o căciula de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane și zărzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies inainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Last edited by 8NihilSineDeo9; 22.08.2009 at 00:08:37. |
#8
|
|||
|
|||
Fara creion, fara hartie (scrisa la Aiud)
Costin Dacus Florescu Fara creion, fara hartie Doar cu speranta si credinta, In cea mai neagra suferinta, Asa facut-am poezie. Cu mainile prinse-n catuse, In bezna rece si pustie, Asa facut-am poezie, Pandit de diavol dupa usa . In foame, frig si incordare, In a satanei nebunie, Asa facut-am poezie, In gemete si disperare. In chinuite-nsangerari, Calai voind sa ma sfasie, Asa facut-am poezie, In nesfarsite-ndurerari. Inmormantat de viu sub lut, Nelinistit de ce-o sa fie, Asa facut-am poezie, In dorul cerului pierdut. Si vers de vers si rand de rand, Asteptand visul ce-ntarzie, Asa facut-am poezie, In zbuciumarile din gand. Fara creion, fara hartie, Doar cu speranta si credinta, In cea mai joasa umilinta, Asa facut-am POEZIE! |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
-din cele petrecute prin inchisori comuniste | sunsray | Generalitati | 1 | 13.03.2012 18:19:12 |
Sfintii inchisorilor comuniste | doctor_faustus | Biserica Ortodoxa Romana | 0 | 16.12.2010 20:48:29 |
Sfintii Inchisorile Comuniste | 11111111 | Generalitati | 33 | 07.01.2010 19:00:02 |
Minunile Martirilor din inchisorile comuniste | C.tin | Intamplari adevarate | 45 | 29.06.2009 00:15:36 |
Marturisitori in Hristos din temnitele terori | Laurentiu | Intamplari adevarate | 9 | 02.10.2008 15:44:49 |
|