minte ocupata

[fallen]

Nu-mi face bine, normal. Intre timp mi-am mai schimbat parerea. Sefa pare ok, si mi-a zis ca e perfect constienta ca la ea in pravalie nu e locul visurilor noastre (ale celor tineri, cu facultate si cu planuri mai marete).
Pe de alta parte, nu sunt o adepta a auto-amagirii, cu toate ca vad multi oameni in jurul meu care fac chestia asta, si se vede ca e ceva "fortat"; nu vreau a ma gandesc cum o sa fie in momentul trezirii la realitate; multumirea de sine trebuie sa vina din suflet, nu sa ti-o auto-sugerezi si trebuie sa fie, zic eu, oarecum justificata.
Poate ca atitudinea mea poate fi considerata prea critica, si mai ales autocritica; intr-adevar nimeni nu ma condamna pentru ceea ce nu am realizat in viata mai mult decat o fac eu, iar multi oameni mi-au zis ca daca eu am atitudinea asta fata de persoana mea ii determin si pe ceilalti sa aiba aceeasi atitudine (adica de dispret, desconsideratie, sila, etc.). Si cu toate acestea, ceea ce m-a oprit sa fac ceea ce mi-am propus a fost (teama de) propriile neputinte, chiar daca s-au plasat si intr-o conjunctura sa zicem nefavorabila, nu cred ca dand vina pe imprejurari o sa imi linistesc constiinta. Pana la urma va trebui sa imi accept conditia, daca nu sunt in stare sa fac mai mult. Poate atat a randuit Dumnezeu pentru mine; nu am dreptul sa urasc lucrarea Lui, sau poate mai am de platit niste pacate, dar pana nu mi le iert eu, nu voi beneficia nici de iertarea Lui.

[adam000]

În prealabil postat de fallen

multi oameni mi-au zis ca daca eu am atitudinea asta fata de persoana mea ii determin si pe ceilalti sa aiba aceeasi atitudine (adica de dispret, desconsideratie, sila, etc.).

Asta e foarte adevarat. Dar nu numai pt ca unii oameni sint la nivel instinctiv "pradatori" (cum sesizeaza o slabiciune, o si speculeaza spre avantajul/ puterea lor). Poate are un sens mai profund? Daca tu nu (stii sa) te iubesti pe tine, nu (stii sa) ii iubesti nici pe ei. Pt ca nu stii ce este iubirea. Atunci cei din jur vor primi de la tine o lipsa a iubirii (eventual negative - dispret, desconsiderare, etc - alea de le-ai insirat tu), asa ca iti vor oferi acelasi lucru (reconfirmandu-ti si din exterior propriile sentimente si accentuandu-le)

Iata un rationament:

În prealabil postat de fallen

ceea ce m-a oprit sa fac ceea ce mi-am propus a fost (teama de) propriile neputinte

Corect (in sensul ca "daca asa spui tu, probabil ca e adevarat).
Daca e adevarat inseamna ca TEAMA este ceea ce a sesizat constiinta ta ca a fost neputiinta

În prealabil postat de fallen

nu cred ca dand vina pe imprejurari o sa imi linistesc constiinta.

Corect. De unde se deduce ca inca ai constiinta neimpacata cu ceva.

Ma mir cum de nu ai vazut prima ta afirmatie, unde identificai exact cu ce nu iti era impacata constiinta? Cu teama?

Ceea ce (iar ma mir cum de nu ai observat), este firesc, daca ne gandim ca in om constiinta este vocea Lui Dumnezeu sadita de El in om si daca ne gandim la acea afirmatie ca fricosii nu vor intra in Imparatia Cerurilor?
Oare solutia problemelor tale e in crediinta?

În prealabil postat de fallen

Pana la urma va trebui sa imi accept conditia,

Un gand sanatos, corect. spre rezolvare

În prealabil postat de fallen

daca nu sunt in stare sa fac mai mult.

Fals. Faptul ca nu ai facut la un momnt dat ceva faptic, nu inseamna ca ca nu esti in stare sa faci niciodata in viitor.

Cu acest rationament ti-ai pus singura piedica.

În prealabil postat de fallen

Poate atat a randuit Dumnezeu pentru mine; nu am dreptul sa urasc lucrarea Lui, sau poate mai am de platit niste pacate, dar pana nu mi le iert eu, nu voi beneficia nici de iertarea Lui.

Dumnezu sigur nu ne vrea fricosi. Asa ca solutia ta poate ce este in crediinta? Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te scape de temeri, ca sa ai pace cu constiinta ta si sa poti face lucrurile bine mai dparte?

În prealabil postat de fallen

Buna ziua
Stie cineva una sau mai multe modaliti de a tine mintea ocupata, sau macar implicata in ceva concret, palpabil, prezent si util?
Mai exista cineva, de exemplu, care in timp ce spala vasa, da cu mopul, etc, mainile ii merg automat iar mintea ii zboara la "nemurirea sufletului" sau alte subiecte asemanatoare? (cu riscul sa rateze pe ici pe colo o pata, dar fara sa-i pese prea mult, spre disperarea "beneficiarilor"..)
Desigur, solutia cea mai buna ar putea fi copiii. Cand ai 1, 2, 3, nu te mai poate interesa altceva decat sa le procuri painea cea de toate zilele. Dar cand situatia materiala si sociala nu iti permite sa ii ai, atunci ce trebuie sa-ti inoculezi in cap ca sa poti sa faci ce ai de facut fara sa te mai intrebi daca e bine sau rau, daca iti convine sau nu-ti convine, etc? Poti sa-ti propui, de exemplu, sa te minti cu ideea ca daca muncesti 1 an, 2, 3, si reusesti sa strangi suma de x sau y, atunci o sa poti sa-l faci, dar credeti-ma e incercata si nu functioneaza, ca timpul trece si nu se intampla nimic.
Credinta in Dumnezeu? Nicidecum. Pai atunci o sa iti dai seama ca tot ce trebuie sa faci ca sa supravietuiesti si daca mai vrei sa perpetuezi si specia, e cel putin imoral, daca nu chiar ilegal, in unele cazuri. Asta ar putea fi valabila poate doar daca te duci sa traiesti la o manastire, sau undeva in mijlocul pustiului.
Astept (alte) sugestii.

Te poti gandi la viata ta, poti medita ca sa iti dai seama cum o poti imbunatati, cum poti fi mai bun si ce lucruri trebuie sa faci ca te mantuiesti. Asta e foarte util pentru un crestin pentru ca, la urma urmei, mantuirea e scopul vietii si nu neaparat reproducerea pentru marirea speciei.
Exemple concrete sunt: rugaciunile (dimineata, dupa-masa si seara, inainte de masa), Rugaciunea inimii, ,cititul Bibliei.

[fallen]

Nu este frica, oare, un sentiment generat de instinctul nostru de conservare, dar incurajat si "cultivat" de cel rau? Nu este ea rezultatul necredintei? Si totusi, cu toata credinta, ea pune stapanire pe tine ca un demon (cum bine spunea si Bruce Lee).
Dar chiar si asa, cu toate astea, nu cred ca Dumnezeu ar condamna pe cineva pentru ca i-a fost frica sa nu faca mai mult cu viata lui, daca a ales sa se limiteze la o viata simpla, dar cinstita. Cel putin atata timp cat nu pacatuieste, nu isi pierde credinta , nu huleste.
Intreba cineva pe alta postare de ce nu simtim mai "acut" si mai "irezistibil" chemarea Duhului Sfant. Ce frumos ar fi sa ne zica Dumnezeu, ca lui Moise, "vreau sa te scoli si sa mergi sa faci cutare lucru, si nu te teme, ca Eu voi fi cu tine". Dar poate ca el are pretentia sa stim asta, dupa atata timp. Dar tot ar fi de preferat sa ne mai arate din cand in cand daca trebuie sa mergem mai departe cu o treaba sau sa ne oprim; insa si aici se pare ca ne lasa pe noi sa alegem; raspunsul e in inima noastra, dar se pare ca e greu cateodata sa comunicam chiar si cu ea. Cred ca El e multumit si daca te limitezi sa nu faci rau. Poate nu vrea neaparat sa fim toate Ioana D'Arc, Ecaterina Teodoroiu, Sfanta Filofteia, Marie Curie, etc. Daca asta vroia ar fi gasit o cale sa ne-o arate, dar chiar si aceste cazuri, nu cred ca a fost vorba doar de predestinare, ci si de dorinta care s-a nascut in acele suflete la un moment dat de a-si apara tara, credinta, famllia, semenii, de a face ceva pentru omenire, dorinta care a fost atat de sincera si de arzatoare incat a fost rasplatita de Dumnezeu cu harul sau.

[Yasmina]

In primul rand cred ca ar trebui sa fi recunoscatoare Domnului ca in asemenea vremuri de criza ai totusi un job,sunt multe persoane cu scoala si experienta care au fost disponibilizate si care cauta bucuroase oricare alte ocupatii,asa zise josnice de altii.Este important sa supravietuiesti si sa-ti castigi painea pt moment intr-un mod cinstit,legal.
Pun pariu ca daca nu gaseai nimic de lucru in vreo jumatate de an,intrai intr-o depresie sora cu moartea,incat dupa acea jobul la un magazin ti-ar fi parut raiul pe pamant :)
Si totusi cunosc persoane care prefera sa piarda totul si sa traiasca mizerabil daca nu-si gasesc un serviciu pe masura asteptarii lor,decat sa se "degradeze"prin cine stie ce joburi de incepatori.

Cred ca nu este chiar asa de rau la un pet shop,clientela este prietenoasa iar animalele sunt dragute si te fac sa zambesti tot timpul.

De ce spui ca ti-ai ratat cariera?Poti inca cauta acelasi tip de job pe care l-ai avut in trecut;daca unii din aceea bransa te-au refuzat,asta nu inseamna ca te vor refuza toti;important este sa inveti din greselile trecute sa nu le mai repeti la noul loc de munca(cel putin eu asta incerc,desi uneori urmam un anume pattern de erori).

Referitor la intrebarea topicului,incearca sa aduci ceva placut tie la serviciu,ceva ce iubesti;eu de exemplu am grija de flori atunci cand timpul imi permite,asta ma relaxeaza enorm.Apoi aduc cu mine carti(inainte cand nu stapaneam asa de bine lb engleza aduceam carti de exercitii si traduceam).
De ce nu un acatist sau o carte de rugaciuni de buzunar?Ti-ar relaxa mintea si nervii deopotriva.