|
#321
|
||||
|
||||
O , nuuuu , sa nu amestecam planurile , credinta cu imbuibarea careia ii faci reclama cu atata patos
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#322
|
||||
|
||||
Bine te-ai trezit Popescule
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#323
|
||||
|
||||
Fratiorului meu mic si neastamparat ,
DragosP Dragos, mandru ca un soare, A plecat la vanatoare. Ghioaga si sageata lui Fac pustiul codrului! Cerbul moare, ursii pier Si vulturii cad din cer Iata ca-ntr-o dumbravioara El zareste-o caprioara, Fiara blanda de la munte, Cu steluta alba-n frunte Si cornite subtirele Si copite sprintenele. Caprioara cum il simte Lasa locurile strimte, Fuge, salta, zboara, piere, Ca un vis, ca o parere; Iara Dragos infocat O goneste ne-ncetat. Zi de vara cat de lunga, Vanatorul o alunga, S-amandoi se pierd de vii In codri merei pustii!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#324
|
|||
|
|||
Era pacat sa treaca macar o saptamana din anul nou fara sa va impungeti, ca doar crestinismul poate sa astepte, important e sa colindam capra vecinului.
|
#325
|
||||
|
||||
Citat:
Iulius Mall
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#326
|
|||
|
|||
Ce sfaturi prețioase, așa ca de la prieten la prieten. Păcat că au fost puse la naftalină. :)
|
#327
|
||||
|
||||
Si pentru fratiorul cel mic ovidiu b.
Ovidiu a scris și o operă în limba populației locale (geți, sciți),care ar fi fost de mare importanță pentru filologia limbii române, dar care, din păcate, s-a pierdut... - Eu te salut, Tiberius, c-un gând și c-o scrisoare, uitate de speranță la Pontul Euxin, salut lumina Romei, ce pâlpâie și moare în ochii-aproape orbi de lacrimi și de chin. Sunt obosit, auguste, să-ți tot cer îndurare, rănile din genunchi-mi, ajuns-au pân-la os, indiferența Romei, da, încă mă mai doare, dar Dacia mă-nvață acum, să mor frumos. M-ați alungat, laconic, pe-un urgisit tărâm, (Bătrân sunt eu, sau iernile aici sunt prea lungi și prea reci?) în țara oamenilor-lupi, mereu o să rămân, un lup devin și eu, însingurat, pe veci. Spuneți că geto-dacii-s needucați, barbari, ciudați și cruzi, și-aruncă războinicii în suliți, dar de-ați cunoaște bine acest popor, măcar pe sfert, ați știi că singuri vă mințiți. Ei nu au un Apollo, un Jupiter, un Marte, la care să se-nchine pe rând, în ceasul greu și nu clădesc altare peste credințe sparte, Cel Bun și Drept, Zamolxis, le este unic zeu, dar pentru ei, credința-i piatră de temelie, nu-și aleg panteonul după vreun interes, fericiți își dau viața, Zamolxis îi învie mai buni și mai puternici, după ce i-a ales. Tot mai visezi armate, să dea pe-aici o raită? Pierdute-s prin hățișuri neamuri întregi de sciți! N-au putut ei s-o prade, că Dacia-i o haită și dacii sunt ca lupii de bravi și de uniți. Nu-ți încerca, Tiberius, șansa cu daco-geții, plutește mai departe-n seninul tău Capri, Dacia-i o cetate, Carpații-i sunt pereții, cei ce intrară-n dânsa, nu mai ieșiră vii. ... Sunt exilat pe drept, sau sunt trimis iscoadă? ...sunt cam greu geto-dacii de prins, de încolțit... că Dacia-i de aur, o știe lumea toată, s-o vândă, v-așteptați, de la un surghiunit? Pândești cu ochi de-acvilă, Tiberius, țara lor, vrei să-ți mărești imperiul, vrei să le fii destin, aștepți ultima veste...am scris-o-n limba lor, vino și ți-o ia singur, din Pontul Euxin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|