Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 16.08.2017, 13:58:24
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit Cateva aspecte economice si sociale din Husi in perioada regimului comunist

Deoarece am observant ca pe acest forum s-au spus multe lucruri- unele reale, altele mai putin reale- despre ce a insemnat regimul communist in Romania, deschis acest topic, pentru a se putea analiza cum a fost in timpul regimului communist intr-un oras mic precum Husi.


Inainte de a arata ce a insemnat regimul communist pentru Husi, fac cateva scurte precizari despre situatia economica si sociala a orasului inainte de 1940.


Orasul Husi era in 1940 resedinta judetului Falciu, fiind situate intr-o zona inconjurata de dealuri, renumita mai ales- dpdv economic- ca zona viticola si agricola, principalele activitati economice fiind in 1940 cultura vitei de vie (cadrul natural fiind foarte benefic pentru aceasta), a legumelor si fructelor, a cerealelor, cresterea animalelor (porcine, ovine si bovine in special).

Aplicarea reformei agrare din anul 1921 s-a facut cu destula intarziere si in fostul judet Falciu, la nivelul anului 1934 realizandu-se in fostul judet Falciu doar 49% din lucrarile de expropiere si improprietarire .

In anii 30, a fost demna de apreciat activitatea Camerei Agricole a fostului judet Falciu, condusa atunci de ing. Costache Hogas, care a sprijinit pe fermieri (in special pe micii proprietari) in achizitionarea unor utilaje agricole, a unor animale de rasa , etc.

Exista o anumita industrie si atunci la Husi, dar care era desigur una de mica amploare, fiind legata in special de prelucrarea unor materii prime agricole.
Existau mori, tipografii, ateliere de croitorie, cizmarie, textile, de producere a sapunului, lumanarilor, vopselelor, tabacarii pentru prelucrarea pieilor de animale, brutarii, abator, etc.

In alt factor care a favorizat dezvoltarea orasului inainte de cel de-al doilea razboi mondial a fost pozitia sa geografica, situate pe drumul principal dintre Bucuresti si Chisinau .

La 7 noiembrie 1937 este inaugurate si calea ferata de ecartament normal Crasna- Husi, care a contribuit semnificativ la dezvoltarea economica si sociala a orasului. Din pacate izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial si ocuparea Basarabiei de catre URSS nu au mai permis si (asa cum era in 1937 prevazut) constructia unei cai ferate de ecartament normal HM Podgoriile Husului- Chisinau.

Viata comerciala a orasului era atunci una destul de intensa, majoritatea comertul fiind dominate de comerciati de etnie evreiasca (care aveau un fel aparte de a atrage si convinge clientii sa cumpere Marfa de la ei).

Orasul a beneficiat in acei ani si de unele lucrari edilitare: pavarea unor strazi, constructia unor cladiri noi pentru spital (1937- fosta sectie de chirurgie), posta (vechiul local al postei, construit in 1934), uzina electrica (in 1936 este instalat primul grup electrogen in Husi), lucrari de alimentare cu apa din sursa subterana Ochi, etc.

Orasul beneficia atunci si de cateva cladiri vechi, de mare valoarea istorica si arhitecturala: "Casa Adam Mitache" (construita la sfarsitul secolului 19, in care functiona prefectura judetului Falciu), "Casa Iorgu Berea" (construita in 1889), vechea biblioteca, casa de cultura si sediul judecatoriei si tribunalului judetului Falciu (ambele cladiri construite in 1892), vechiul sediu al bancii "Albina", vechea cofetarie "Macul Rosu", sediul fostei banci agricole (o cladire inaugurate in 1940), vechiul sediu al postei, unele case vechi din centru.


Viata culturala si spiritual o orasului era destul de intense, in acei ani orasul Husi fiind numit "orasul scolilor si al bisericilor".

Exista Episcopia Husilor, infiintata inca din vremea lui Stefan cel Mare si Sfant.

Conform recensamantului din 1930, orasul Husi Numara 17.130 locuitori.



Am mentionat pe scurt situatia orasului inainte de 1940, pentru a sti de unde s-a plecat, si a face o comparative cu ce s-a ajuns in 1990.



Cel de-a doilea razboi mondial a afectat serios orasul, atat prin distrugerile provocate de operatiunile militare- Husul fiind atunci in zona de actiune a operatiunii Iasi-Chisinau din 1944, dar mai ales prin consecintele intrarii Romaniei in sfera de influienta (practic sub ocupatia militara a URSS pana in 1958) sovietica.

Dar a mai fost in alt eveniment, cu consecinte deosebit de grave pentru dezvoltarea economica si sociala a orasului dupa 1945: ocuparea Basarabiei de catre URSS a dus la izolarea orasului si la pierderea arealului economic reprezentat de Basarabia.

Astfel, Husul isi pierde importanta ca oras situate pe drumul principal dintre Bucuresti si Chisinau, fiind izolat si marginalizat, la aceasta contribuind si schimbarile in organizarea administrative-teritoriala a tarii, si mai ales desfiintarea fostului judet Falciu.


Anul 1944 gasea orasul cu strazile si constructiile distruse in mare parte de razboi, cu majoritatea "fabricilor" si atelierele mestesugaresti nefunctionand, cu o parte din populatia care parasisera orasul din cauza inaintarii trupelor sovietice.

Dintre putinele "fabrice" care mai functionau in 1944 in Husi era: cateva velnite de rachiu, mori, prese de ulei, fabricarea butoaielor, caramizilor, unor obiecte casnice, etc.

In 1950 productia de energie electrica a grupurilor electrogene din oras era de 340 Kwh , adica doar 15% din necesar.


In 1949 orasul Husi pierde un atuu important: este desfiintata Episcopia Husilor (va fi reinfiintata in septembrie 1996)! Ultimul episcop de Husi inainte de 1949 fiind Grigore Leu.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 16.08.2017, 14:00:37
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

Apoi au urmat unele reorganizari administrative-teritoriale in anii 50 si 60, care au contribuit si ele la marginalizarea si izolarea orasului Husi, disparand vechiul judet Falciu, Husul pierzand importante avantaje si institutii pe care le aveea ca si resedinta de judet (e drept- in timp Husul a mai fost "centru raional").


Astfel, la 6 septembrie 1950, prin legea nr. 5, sunt desfiintate vechile judete, infiintandu-se regiuni si raioane, dupa modelul sovietic. Astfe, se infiinteaza Regiunea Barlad, compusa din raioanele Barlad, Husi si Vaslui.

La 19 septembrie 1952, prin decretul 331, se modifica compozitia regiunilor si raioanelor, regiunea Barlad avand raioanele:: Barlad, Husi, Vaslui, Murgeni, Rachitoasa.

La 10 ianuarie 1956, prin decretul nr. 12, sunt desfiintate regiunile Barlad si Arad, raionul Husi fiind inclus in regiunea Iasi.

La 24 decembrie 1960, prin legea nr.3, se modifica din nou component regiunilor si raioanelor, raionul Husi ramand in component regiunii Iasi.



Insa reorganizarea administrative-teritoriala , cu efecte cele mai grave asupra orasului Husi, a fost cea din februarie 1968.

Atunci, mergand pe idea eliminarii organizarii administrative-teritoriale de inspiratie sovietica (cu regiuni si raioane) si a revenirii la forma traditionala romaneasca de organizare administrative-teritoriala pe judete, are loc cea mai drastica reorganizare administrative-teritoriala de dupa 1945.

Insa, din pacate nu s-a revenit la judetele existente inainte de 1940, ci judetele constituite in 1968 au avut si au alta configuratie decat cele din 1940.


Astfel, in februarie 1968, se constituie actualul judet Vaslui.


Insa, desi atunci orasele Barlad si Husi erau cele mai dezvoltate din judetul nou-constituit, avand o importanta traditie istorica si culturala, dar si o viata economica si comerciala mai intensa, totusi resedinta noului judet a fost stabilita in orasul Vaslui!

La aceea ora, orasul Vaslui era practic in mic targ, cu o viata economica si comerciala foarte slaba, locuit in mare parte de cetateni de etnie tiganeasca!

Dar, resedinta judetului a fost stabilita in orasul Vaslui, din doua motive:

-Virgul Trofin, bun prieten cu Nicolae Ceausescu (inca din vremea cand cei doi erau membri ai UTC), era nascut intr-o comuna de langa Vaslui, la Lipovat.

-Orasul Vaslui era situate relative in centru noului judet, spre deosebire de orasele Barlad si Husi care erau situate la extremitatea judetului.


Efectul acestei decizii a fost concentrarea majoritatii investitiilor in industrie, edilitare, etc in Vaslui , la resedinta de judet (dupa 1968 orasul Vaslui fiind practic reconstruit din temelii), si neglijarea si marginalizarea si mai accentuate a oraselor Barlad si Husi.

Se spune ca daca Gheorghe-Gheorghiu-Dej nu murea in martie 1965, el fiind nascut la Barlad, fabrica de automobile Dacia urma a fi construita la Barlad si nu la Colibasi (Mioveni).


In anii 50 si 60, majoritatea investitiilor au fost concentrate in orasele centre de regiune- la Iasi si Barlad.

Declararea orasului Vaslui in februarie 1968 ca resedinta a noului judet Vaslui a dus la concentrarea investitiilor in industrie, edilitare, constructii de locuinte, etc la Vaslui (care practic a fost reconstruit din temelii), orasele Barlad si Husi fiind neglijate si marginalizate la capitolul investitii dupa 1968, pierzand si importante institutii.
Astfel orasul Vaslui (declarat municipiu in 1979) ajunge de la un mic targ prafuit, anost, cu cateva locuinte evreieste insalubre si multe case tiganesti, la un oras in care vezi aproape numai blocuri si cu doua platforme industriale (Rediu si Moara grecilor) puternice in 1990.
De la 17.591 locuitori in 1966, Vasluiul atinge 80.614 locuitori in 1992.

Acest lucru a generat o anumita animozitate inainte de 1989 intre locuitorii din Vaslui si cei din Barlad (si intr-o mai mica masura intre locuitorii din Vaslui si cei din Husi), barladenii spunand cu un anumit dispret “au facut astia din tigania de la Vaslui resedinta judetului”.


Totusi, in anii 70- 80, ca urmare a politicii de “repartizare justa a mijloacelor de productie pe intreg teritoriul tarii”, si orasul Husi inregistreaza o anumita dezvoltare.


In cele ce urmeaza voi prezenta dezvoltarea economica, sociala si edilitara a orasului Husi dupa 1968, asa cum a fost, cu bune si rele.

Fac precizarea ca cele prezentate nu urmaresc sa sustina nici o ideologie politica, ci doar sa arate o pagina de istorie din acest frumos oras, dar si sa aminteasca si despre unii oameni care- indifferent de regimul politic de atunci- au facut lucruri bune in functiile pe care le-au avut, atat cat omeneste au putut, unii din acesti oameni nemaifiind astazi in viata.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 16.08.2017, 14:02:39
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

1.Agricultura

Agricultura a fost cea mai importanta ramura economica din zona Husi, care beneficiaza de un mare potential, atat agricol in general, cat si viticol in special (podgoria Husi fiind renumita inca din vremea lui Stefan cel Mare si Sfant).

Din pacate potentialul agricol si viticol al zonei Husi nu a fost valorificat in totalitate inainte de 1989 din motive pe care le voi expune mai jos.

In urma procesului de cooperativizare a agriculturii din anii 50, apar si in orasul Husi doua unitati de tip CAP- in 1961 fiind infiintate CAP Husi si CAP Corni.

Infiintarea CAP-urilor a avut si efecte pozitive, dar, mai ales pe parcursul anilor 80, s-au manifestat si aspecte negative in functionarea si activitatea CAP-urilor.

Dintre aspectele pozitive se pot aminti:

-Comasarea terenurilor agricole, fapt care a creat premisele practicarii unei agriculturii intensive, moderne, pe mari suprafete compacte, cu mijloace tehnice moderne (mecanizare, irigatii, etc)

-Cresterea productivitatii la hectar

-Posibilitatea obtinerii unor productii mari de legume, fructe, plante tehnice, care puteau fi industrializate si valorificate in mod superior



Insa, pe parcursul anilor 80 in special, s-au manifestat si fenomene negative in activitatea CAP-urilor:

-In primul rand, modul de retribuirea a membrilor cooperatori era unul deficitar si inechitabil.
Desi statutul CAP-urilor preciza ca aceste unitati erau proprietate privata de grup (asociativa), iar retribuirea membrilor cooperatori trebuia sa se faca prin hotararea adunarii generale, in practica acest lucru nu se respecta.
In primul rand, necesarul de produse care trebuia predat la fondul centralizat era tot mai mare pe parcursul anilor 80, apoi o parte din muncile SMA se plateau tot in produse, si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori.

Astfel, mai ales pe parcursul anilor 80, membri cooperatori erau retribuiti cu canditati tot mai mici de produse, iar, de multe ori, si intr-un mod incorect, deoarece retribuirea si plata se facea in functie de zile-munca, a caror evidenta nu era tinuta tot timpul intr-un mod corect de catre brigadieri (de multe ori sotiile brigadierilor erau trecute in evidenta cu zile-munca fictive).

Acest lucru a generat nemultumiri justificate a membrilor cooperatori, aparand fenomene precum furturile din recolte, dezinteres in executarea lucrarilor agricole, etc.




-Apoi CAP-urile trebuiau sa livreze produse la fondul centralizat la preturile impuse de stat


-O alta parghie importanta utilizata de stat pentru a controla activitatea din CAP-uri erau lucrarile de mecanizare efectuate de catre fosta Intreprindere de mecanizare a agriculturii, prin sectiile de mecanizare a agriculturii (SMA).

Aceste lucrari se faceau la preturile impuse de stat, preturi care erau evident in favoarea statului si in defavoarea CAP-urilor.

Solutia ar fi fost ca utilajele agricole sa fie date gratuit de stat in proprietatea CAP-urilor.

La nivel de zvon se spunea ca daca nu venea revolutia, aceasta masura urma a fi adoptata.



-Apoi, animalele (in vederea sacrificarii si industrializarii carnii) si laptele erau preluate de la CAP-uri de catre stat, prin intermediul unitatilor ICIL (Intreprinderea de industrializarea si comercializare a laptelui) si IRIC (Intreprinderea de industrializare a carnii), la preturile impuse de stat.

A fost o masura gresita!

Trebuiau create in comune sectii sau unitati (in cadrul CAP-urilor), eventual chiar de capacitatea mai mica, de prelucrare si industrializare a carnii si laptelui, lucru care ar fi contribuit la consolidarea si dezvoltarea CAP-urilor, la cresterea puterii lor financiare, la posibilitatea retribuirii mai bune a membrilor cooperatori, la creearea de locuri de munca in mediul rural, la evitarea exodului de la sat la oras si in final la dezvoltarea localitatilor rurale, in primul rand prin stabilizarea fortei de munca in mediul rural.



-In plus, bazele de receptie a cerealelor erau tot a statului- prin intermediul fostei Comcereal- CAP-urile platind la preturile stabilite de stat insilozarea si depozitarea cerealelor.



-Un alt aspect negativ era si existenta unei birocratii importante- trei cu mapa doi cu sapa- iar de multe ori unele decizii privind activitatea din CAP-uri erau luate din birourile directiilor agricole judetene, fara a se consulta presedintii si inginerii agronomi din CAP-uri, care cunosteau cel mai bine situatia de la fata locului, conditiile climatice, geografice, de sol, etc din zona respectiva!
Astfel, in unele cazuri, se impunea CAP-urilor cultivarea unor anumite plante, fara a se tine cont daca acele plante au posibilitatea reala sa dea o productie sadisfacatoare in zona respectiva.



-Apoi mai exista si fenomenul rapotarilor umflate a productiei la hectar- una scrie in ziar, alta-i treaba pe hectar.
Din cele discutate cu un fost inginer agronom care a lucrat la fostul CAP Tatarani, acest fenomen a fost generat de indicatiile primite din partea unor activisti de partid.

Desi la nivel de CAP presedintele si inginerul agronom cunosteau exact productiile reale la hectar, totusi, cand se raportau la directiile agricole judetene, acest productii erau mult umflate, deoarece daca s-ar fi raportat productiile reale, presedintele din acel CAP ar fi fost criticat, acel CAP nu ar mai fi primit diplome si medalii de asa-zis erou al muncii socialiste, etc.



-Un alt fenomen negativ in activitatea CAP-urilor a fost si faptul ca desi membrilor cooperatori li se retineau contributiile datorate la fondul de pensii si cel al asigurarilor sociale, totusi de multe ori conducerea din CAP-uri nu vira aceste sume in conturile respective, astfel incat, atunci cand ieseau la pensie, membrii cooperatori se trezeau cu pensii foarte mici.


-O alta masura aberanta, aplicata in mediul rural, sub pretextul sistematizarii rurale si valorificarii terenurilor agricole, a fost faptul ca se atribuiau numai 250 mp pentru constructia unei case si a anexelo gospodaresti.
Evident ca pentru o casa si o gospodarie in mediul rural aceasta suprafata era mult prea mica, fiind total insuficienta pentru a se putea amenaja o gradina de legume, a se cultiva vita de vie, a se construi anexe gospodaresti pentru animale, etc.

-Este adevarat ca fiecare membru cooperator aveea si un lot-tip in folosinta personala, iar majoritatea astfel de loturi erau cultivate cu vita de vie.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 16.08.2017, 14:04:34
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

In afara de cele doua CAP-uri, o unitate de elita in acei ani din agricultura huseana era IAS Husi, condusa timp de peste 30 de ani de doctor inginer in viticultura Ioan Neamtu- celebrul Neamtu de la Husi.

In acest sens, elocvent este un articol publicat in revista Costachel despre Ioan Neamtu, pe care-l redau mai jos.

În episodul de astăzi din seria noastră dedicată marilor oenologi români care ne-au părăsit, dl. inginer Viorel Ralea ni-l prezintă pe „celebrul Neamțu de la I.A.S. Huși”, ca să folosesc expresia lui Radu Anton Roman. Un personaj cvasi-legendar ce nu poate, firește, să lipsească din galeria marilor personalități ale viei și vinului românesc.


Cu toate lucrurile îngrămădite într-un geamantan, tânărul inginer Ioan Neamțu (avea doar 26 de ani) părăsea Iașiul, în toamna anului 1959, îndreptându-se spre Huși. Când a ajuns pe dealul Dobrina, de unde i se deschidea o superbă panoramă a „orașului dintre vii”, șoferul i-a înmânat un plic (nu se putea un loc mai pe măsură și nici moment mai potrivit) în care se găsea decizia prin care era numit inginer șef la Gospodăria Agricolă de Stat. Dacă n-ar fi fost tocmai în preajma culesului – avea să se confeseze, ulterior, inginerul Neamțu – ar fi făcut, imediat, cale întoarsă. Uneori însă cineva potrivește în așa fel lucrurile, încât ceea ce, la un moment dat, pare o improvizație, chiar o ușoară aventură, ajunge să însemne, cu timpul, un destin, viața însăși.

Există, fără îndoială, astfel de locuri și de clipe, care îți hotărăsc soarta fără a prinde de veste. Câți, poate, nu se întreabă, ca și mine: a ales tânărul inginer Ioan Neamțu, până la urmă, Hușiul, sau așezarea, cu duhul ei tainic, l-a ținut anume la sine, nevrând nici în ruptul capului să-1 mai slobozească? Nu vom ști, desigur, niciodată… Știm bine, în schimb, că nu peste multă vreme avea să încolțească o adevărată legendă, încât, încet-încet, cele două nume s-au îngemănat: când spuneai Huși, îți venea imediat în gând numele directorului Ioan Neamțu și invers.

Sunt puțini cei ce ajung la o asemenea ispravă, care înseamnă, deopotrivă, vocație și fidelitate, credință și – chiar dacă nu se vede imediat ori nici nu se bănuiește – un adevărat sacrificiu de sine, în numele unui ideal. Nu trebuie să ne ferim de vorbe mari, atunci când ele își merită, în chipul cel mai convingător, locul. Se confirmă, și de această dată, zicerea bătrână: omul potrivit la locul potrivit. Așa se face că, rostind Huși și Ioan Neamțu, gândul nu te poate duce decât la fericita plantă a lui Bachus, la struguri, la vin.

În toamna lui 1959, când venea la Huși cu gândul de a se întoarce cât mai repede la Bucium – Iași, unde lucrase doi ani, după ce absolvise, în 1957, Institutul Agronomic Iași, tânărul inginer Neamțu se năștea, metaforic vorbind, a doua oară. Nu putea să se producă această reintrare în destin, cum se zice, decât toamna, la fel cum tot în acest anotimp, la 25 septembrie 1933, vedea lumina zile, pentru prima oară, în Blîndeștii Botoșaniului. Atât pentru generațiile mai tinere, cât și pentru a fi aduse în prim-plan câteva dintre reperele unei vieți închinate cu râvnă și sinceritate viei și vinului, este interesant de știut ce putea găsi la G.A.S. Huși încă, pe atunci, proaspătul absolvent al prestigioasei Facultăți de Horticultură din vechea capitală a Moldovei. Unitatea hușeană – din start aureolată, neîndoielnic, de consistenta faimă a podgoriei în care Ștefan cel Mare își stabilise „al doilea al meu paharnic” – pornea la drum cu vreo 126 de hectare de vie ca, la apogeul carierei celui ce devenea director, la nici treizeci de ani, să atingă o suprafață de aproape 2.000 de hectare.

Nu vom intra în alte detalii – bunăoară, e poate suficient de amintit înălțarea noului combinat de vinificație, cu o capacitate de 18.000.000 litri – spre- a nu se ivi, ferească Dumnezeu, nu știm ce nostalgii. Adevărul este că apariția acestor „trupe”, atât de disciplinat rânduite în impresionantul amfiteatru hușean, au însemnat nu numai înavuțirea remarcabilă a patrimoniului viticol, ci și o spectaculoasă remodelare a peisajului, a locului, a orașului, în general. Nu vom comite greșeala de a pune toate aceste isprăvi în seama exclusivă a regretatului dr. ing. Ioan Neamțu. Nici n-ar fi fost posibil așa ceva. Nu pot fi omise în nici un chip și niciodată meritele acestui „om-orchestră”, plin de inițiativă, dar și de autoritate, bătăios, dar și atins, nu de puține ori, de delicata aripă a melancoliei, o personalitate puternică, parcă înnăscut să fie lider. O stea norocoasă ori mai știrbă străluminează, de fapt, calea tuturor celor care îndrăznesc să parieze, în felul lor, cu destinul. Acești oameni merită să fie însoțiți, de fiecare dată, de gândul nostru cel teafăr și curat. Și dacă viața directorului dr. ing. Ioan Neamțu s-a împletit, aproape zi și noapte, cu vița de vie, două soiuri din marea împărăție a lui Dionysos îi vor rămâne cu totul îndatorate. Este vorba de Busuioaca de Bohotin și de Zghihara de Huși, vițe de vie autohtone, care și-au rezemat cu încredere soarta de specialistul pe care î1 invocăm în aceste rânduri și de orașul care le-a devenit un nou loc de naștere. Poate mai bine zis, renaștere.

Ca orice om care a vegheat, cu frumoasă trudă, existența „acestor ființe lichide” – nu mai insistăm aici asupra șampaniei ori a distilatelor – dr. ing. Ioan Neamțu, în preajma căruia mi-am format cariera de oenolog, a fost ispitit și de vraja cuvintelor, dovedind, nu de puține ori, un adevărat har. A scris multe lucrări, mai ales de specialitate, în care intuiția și rigoarea au avut, aproape fără excepție, câștig de cauză Pe unele le-a semnat singur, pe altele le-a realizat în colaborare. Cele editate în ultimii ani sunt, fără îndoială, și cele mai elaborate, aburul talentului în arta scrisului închegând excelente pagini de carte. Ne gândim la titlurile „Sub zodia lui Bachus” (în colaborare) (1991), „Treimea cea de o ființă” (1991), „Pioasă închinare” (1995), „Rădăcini adânci” (1996), „Pion contra nebun” (1999), „Veacul sânzienelor” (2001).

Nu putem mântui aceste rânduri fără a aminti un detaliu care are o putere aparte. Dr. ing. Ioan Neamțu a fost un om cu frica lui Dumnezeu, cum se spune. Drept mulțumire pentru trecerea pe pământ, ca un evlavios rob al Celui de Sus, dânsul a ctitorit o impresionantă biserică în Hușiul care s-a dovedit, alături de vița de vie, sensul existenței sale. Nu este puțin pentru o viață care, la fel pentru noi toți, nu se întâlnește în fiecare zi cu fericirea…

Dintre performantele IAS Husi, realizate atunci sub conducerea lui Ioan Neamtu, se pot aminti: constructia modernului combinat de vinificatie (cu o capacitate de 18.000.000 litri, extinderea plantatiilor de vita de vie la peste 2000 hectare, utilizarea tehnicilor avansate (inclusiv lucrari de stropire a viilor cu elicopterul), constructia Castelului dintre vii (locul unde se caza si Nicolae Ceausescu când venea la Husi), realizarea de blocuri pentru salariatii IAS Husi, o colaborare si o contributie importanta la dezvoltarea licului agro-industrial (IAS Husi a pus la dispozitia liceului fonduri in valoare de peste un milion de lei inainte de 1990, a contribuit la dotarea liceului cu o microferma, cu suprafete viticole pentru practica agricola a elevilor, etc).


Prin influienta si relatiile pe care le aveea atat la conducerea judetului cat si a tarii- inclusiv in cadrul CC-ului- Ioan Neamtu a reusit (este adevarat, poate uneori folosind mijloace mai neortodoxe) sa determine aprobarea unor investitii importante pentru oras- de exemplul aprobarea constructiei fostului spital de pediatrie.
Tata l-a cunoscut personal pe Ioan Neamtu si a colaborat foarte bine cu acesta in rezolvarea unor probleme de servici.

La un moment dat, cand tata se afla in biroul directorului Ioan Neamtu, a intrat in birou unul din salariatii IAS-ului, care i-a spus lui Neamtu ca au venit niste oameni de la CC.
Iar Neamtu i-a spus acelui salariat –Vedeti ce faceti, cum va organizati, vorbeste cu sefii de ferma, sa nu plece oamenii aia cu mana goala!
Dupa ce acel salariat a iesit din birou, Neamtu i spune cu naduf lui tata- Uite Valerica, pana si astia de la CC se preteaza sa le umplu portbagajul la Dacie!




In afara de cele doua CAP-uri si de IAS, in Husi mai existau:

-Doua baze de receptie a cerealelor (una langa gara, cu acces la calea ferata, si cealalta in zona industriala)

-Un centru de protectia plantelor

-O sectie de mecanizare a agriculturii

Irigarea terenurilor agricole era realizata in special in zona vaii Prutului, unde se cultivau intens legume.


Din pacate in 1971 sediul Intreprinderii viei si vinului (dupa 1990- SC Vascovin SA) este mutat de la Husi la Vaslui!

Un mare avantaj pentru agricultura huseana a fost si faptul ca exista un puternic liceu cu profil agro-industrial, care pregatea specialisti in agricultura, care erau imediat angajati dupa terminarea acestui liceu.

In cadrul liceului agro-industrial exista si un foarte interesant muzeu al viticulturii- pe atunci unicul muzeu de acest fel din Romania.

In concluzie, cu realizari si lipsuri, cu plusuri si minusuri, putem spune ca agricultura huseana s-a dezvoltat in acei ani, contribuind la dezvoltarea generala a orasului.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 16.08.2017, 14:07:54
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

2. Industria

Inainte de 1940 exista in Husi o mica industrie, dar care aveea mai mult un caracter mestesugaresc, fiind reprezentata de cateva ateliere de prelucrare a unor produse agricole, mori, brutarii, prese de ulei, velnite de rachiu, fierarii, dogarii, fabrica de caramizi, ateliere de cizmarie, cojocarie, textile, etc.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial mare parte din acestea sunt distruse de lupte.

In 1948 ce mai ramasesera din acestea sunt nationalizate.

Pe parcursul anilor 50 si 60 dezvoltarea industriei husene a fost una inceata, datorita concentrarii investitiilor la centrele de regiuni- la Iasi si la Barlad.

In 1951 este infiintata Intreprinderea de industrie locala Husi.

Stabilirea resedintei noului judet Vaslui in 1968 in orasul Vaslui duce la neglijarea si marginalizarea oraselor Barlad si Husi in special, datorita concentrarii majoritatii investitiilor la Vaslui.

Totusi, in special dupa 1970, ca urmare a politicii de asa-zisa repartizarea justa a mijloacelor de productie pe intreg teritoriul tarii, o anumita dezvoltare industriala se inregistreaza si la Husi.



Astfel, intre anii 1974- 1980, apare zona industriala a orasului Husi, prin realizarea a 4 intreprinderi industriale de subordonare republicana:

-Fabrica in incaltaminte Husana, infiintata in 1975, iar in 1978 atinge parametri proiectati. Aici s-au realizat si bocanci pentru armata irakiana. Mai exista, fiind cumparata de un investitor italian.

-Fabrica de textile Moldotext, infiintata in 1976, in 1980 atingand parametri proiectati. Astazi au mai ramas halele goale, doar in cateva hale mai functionand mici sectii de confectii.

-Filatura de bumbac, singura unitate industriala din Husi care utiliza materii prime din import. Infiintata in 1976. In 1997 falimenteaza.

-Fabrica de conserve din legume, materia prima fiind asigurata de IAS, CAP-uri, si in plus fabrica avand propriile sere si suprafete cultivate cu legume (aveea ferme horticole si pomicole in suprafata totala de 202 hectare). In 1997 falimenteaza, ultimul sau director fiind Voicu Haralambie.
Astazi, in halele unde alta data se produceau conserve de legume, exista mici sectii de confectii.



In afara de aceste 4 unitati industriale, mai existau:

-Sectia de utilaj complex SUC.

Initial apartinea de Intreprinderea de reductoare si ventilatoare Vaslui, iar apoi trece in subordinea Intreprinderii 1 Mai Ploiesti.
In anii 80, sub conducerea maistrului Teodor Loghin, SUC Husi inregistreaza cea mai mare dezvoltare. Prin eforturile lui Teodor Loghin, SUC Husi reuseste sa obtine contracte de export a utilajului petrolier in China.
Ca urmare, intreprinderea inregistreaza o dezvoltare remarcabila, avand in 1990 cca 2000 de salariati, iar un muncitor de la SUC Husi- care lucra in acord global- putea sa ajunga si la un salar de 4500 lei/luna.
Tot SUC Husi sustinea financiar si echipa de fotbal a orasului- Steaua Mecanica Husi.
Dupa 1990, cand chiar propriul sau cumnat (ajuns apoi senator), prin manevre dubioase, il inlatura pe Teodor Loghin de la conducerea unitatii, aceasta decada puternic.
Dupa 1990, cand au venit chinezii sa reinoiasca contractele cu SUC Husi, au spus ca vor sa discute cu domnul Loghin! Noua conducere a unitatii a incercat sa le explice ca domnul Loghin nu mai este la conducerea unitatii si sa negocieze cu ei. Insa chinezii nici nu au vrut sa auda, spunand ca discutam numai cu domnul Loghin! Cand au aflat ca acesta nu mai este la conducerea unitatii, chinezii au intors spatele, au plecat si au reziliat contractele.
Astfel, intreprinderea a decazut puternic, astazi chinuindu-se sa supravietuiasca!


-Sectia lemn (astazi SC Cantemir SA), care exporta piese de mobilier in Olanda. Mai exista si functioneaza.

-Un MAT, astazi desfiintat.

-ICIL, astazi desfiintat. Dupa 1990 este privatizat , la conducerea sa ajungand fosta ultima prim-secretara a orasului Maria Roman. Aceasta, printr-o politica manageriala total dezastroasa, duce fostul ICIL la faliment.

-Doua mori (Ceahlaul- situata in zona garii, si Vasuta-situata in cartierul Corni), din care astazi numai una mai functioneaza.

-Doua centre de panificatie (unul situat in zona garii, altul pe strada Stefan cel Mare), din care astazi numai unul functioneaza.

-Un abator a fostului IRIC, astazi inchis.

-Combinatul de vinificatie, situat in cartierul Brosteni. A fost cumparat de un om de afaceri din Republica Moldova.



Dezvoltarea industriala a orasului, dupa 1974, a generat anumite schimbari si in viata sociala, in constructii, lucrari edilitare, etc!

Astfel, pentru a asigura locuinte si a face fata exodului din mediul rural in cel urban, cand foarte multi oameni din mediul rural, au venit sa lucreze in fabrici la oras, s-au construit in anii 70- 80 cca 4500 de apartamente si garsoniere in oras, dar si cateva camine de nefamilisti (Husana si SUC au avut camine de nefamilisti), cantine in intreprinderi industriale (Husana, SUC si SMA-ul aveau cantine proprii).

Pe de alta parte, trecerea brusca de la viata in mediul rural (la casa, cu toaleta in fundul curtii) la cea in mediul urban (la bloc), a facut de multe ori dificila adaptarea oamenilor veniti de la tara (si obisnuiti cu o anumita mentalitate) la traiul in comun la bloc.

In plus, existau si foarte multi oameni care locuiau la tara, dar faceau naveta zilnic la oras la servici. Pe traseele interurbane a ITA spre Ghermanesti, Stanilesti si Broscosesti se utilizau 3 autobuze articulate tip DAC-117-UD, care faceau cu greu fata traficului de naveta.

In plus, se mai manifesta un fenomen, in intreprinderile industriale din Husi.

Multi din cei care lucrau acolo- atat barbati cat si femei- sustrageau produse pe care le fabrica respectiva intreprindere, pentru a le schimba cu alte produse sau pentru a le vinde (mai rar, de obicei se practica trocul direct in produse).

De exemplul: cel sau cea care lucra la Moldotext, la iesirea din schimb, baga pe sub haine un tricou, un maieu, o pereche de ciorapi, o camasa, chiloti, etc.

Cel sau cea care lucra la Husana, cu o pereche de papuci intra incaltat in schimb, si cu alta pereche iesea din schimb.

Cel sau cea care lucra la Fabrica de conserve, baga pe sub haine conserve, un borcan cu suc de rosii, etc
.
Nu mai zic de aia care aveau norocul sa lucreze la MAT, ICIL sau Abator, care aveau acces la diverse produse alimentare.

Mai greu era pentru cel sau cea care lucra la filatura de bumbac sau la SUC (nu putea iesi cu foaia de tabla in spinare pe poarta fabricii).

Apoi toti acestia dupa iesirea din schimb se intalneau la fostul restaurant Carpati din apropierea zonei industriale, unde se facea trocul in produse.

Aceasta mentalitate si acest fenomen- daunator pentru fabrici si inainte de 1989 (dar atunci se mergea pe ideea ca este de unde, ca la cata marfa produceau fabricile nu se cunoastea aceasta mica ciupeala), cat mai ales dupa 1989, a fost generat in parte si de propaganda oficiala de atunci- ca fabricile ar fi avutia intregului popor.

Din pacate aceasta mentalitate s-a mentinut printre muncitorii din fabricile husene si ani buni dupa 1990, fiind unul dintre motive (dar nu singurul) care a dus aceste fabrici la un puternic declin si chiar la disparitie.

In total in 1989, in industria huseana, lucrau cca 10.000 de salariati.

Dezvoltarea industriei a dus implicit si la cresterea populatiei orasului Husi, de la 20.715 locuitori in 1966, la 32.673 locuitori in 1992.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 16.08.2017, 14:13:03
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

3. Trasporturile si telecomunicatiile


Transportul feroviar era asigurat prin linia ferata secundara 604 Crasna- Husi, in lungime de 33 km, linie simpla neelectrificata.

In anii 70- 80, traficul feroviar- in special cel de marfa- inregistreaza o puternica crestere pe linia 604, in statia Husi fiind primite si expediate foarte multe vagoane de marfa, in fiecare zi sosind si plecând din statia Husi cate 3-4 trenuri de marfa.

In statia Husi soseau vagoane de marfa incarcate cu: tabla pentru SUC, ciment pentru santierul Constructorul, produse petroliere (benzina, motorina, combustibil CLU pentru centralele termice din oras) pentru depozitul PECO, bumbac pentru filatura, ambalaje, adezivi pentru Husana, bunuri de larg consum si electrocasnice, materiale de constructii , ulei, zahar, etc pentru cooperatia de consum si ICSM.

In statia Husi erau incarcate vagoane de marfa cu: busteni de lemn, incaltaminte, textile, vinuri, conserve de legume, piese de mobilier, produse ale industriei mici si mestesugaresti, cereale, etc.

In ianuarie 1990 erau garate in statia Husi cca 100 vagoane de marfa.

Traficul de calatori era deservit prin 4 perechi trenuri Cursa/zi, doua din acestea fiind grupe directe Husi- Bucuresti Nord. Trenurile erau compuse din cate 3 vagoane (apartinand seriilor 20-57, 20-57, 19-40) apartinand statiei de domiciliul Bucuresti-Grivita. La unele trenuri circula si un vagon de bagaje (apartinea statiei de domiciliu Bârlad).

Tractiunea trenurilor de calatori era asigurata intre Husi- Crasna/Bârlad de locomotiva clasa 80 (040-DHC), apartinand depoului Bârlad.

Exista remiza de locomotive Husi, utilizata pana prin anul 2003.

Intretinerea liniei 604 era asigurata de districtul de linii nr. 7 Husi si districtul de linii Crasna, ambele apartinand de Sectia Linii L2 Bârlad.

Statia Husi era prevazuta cu o instalatie SCB de tip SBW, cu semnalizare mecanica.

Circulatia pe linia 604 se realiza in sistemul intelegerii telefonice a caii libere.

VS era de 40 km/h intre Husi si Cretesti, respectiv de 80 km/h intre Cretesti si Crasna.

In anii 1987-1988 apare proiectul de constructie a caii ferate spre zona industriala a orasului Husi.

In anii 80, se efectuiaza ample lucrari de extindere a capacitatii statiei CFR Husi, prin: marirea la 8 linii a dispozitivului de linii, prelungirea liniilor in capatul infundat al statiei (pentru care a fost necesara dinamitarea unui deal), realizarea rampei de marfa, a statiei de containere mici, amenajarea instalatiilor de descarcare din vagoane-cisterna a produselor petroliere in capatul infundat al statiei (fosta linie Competrol) si legarea acestora (printr-o conducta subterana pe sub strada Saca) cu fostul depozitul PECO de pe strada Saca.

In anii 1992-1994 linia 604 a beneficiat de RK (refactie capitala).


In 1990 in statia CFR Husi lucrau in total cca 150 de ceferisti, pe fiecare tura fiind: un impiegat de miscare, doi acari, partida de manevra, un casier, un magaziner, echipa de intretinere linii.

Seful statiei CFR Husi era in 1990 Roman Stelica, un om de mare caracter moral, si prieten foarte bun cu tata.

Acesta a fost numit ca sef al statiei CFR Husi in anul 1987, atunci când sotia sa (Maria Roman) a fost numita prim-secretara a orasului Husi.

Dintre cei care au lucrat mult timp in statia CFR Husi si pe care i-am cunoscut: Roman Stelica (sef statie), Dumitru Ailenii, Marcel Apostolache (impiegati de miscare), Mariana Apostolache (casiera), Carare Ioan (mecanic locomotiva) si multi altii.


De asemenea, mai exista HM Podgoriile Husului (pana in 1995) si fosta halta Dobrina hc (pana in 1984).



Transportul interurban auto de calatori era asigurat de ITA Vaslui- autocoloana calatori Husi, care in 1990 aveea in parc autobuze interurbane de tipul: RD-111, RDM-109-Montana, DAC-112-UDM si 3 DAC-117-UD.

In 1981 este inaugurata actuala autogara Husi, pe actuala locatie (strada Dobrina, nr.15, langa a doua bariera de cale ferata).

Aceasta deservea peste 20 de trasee interurbane, care lega satele si comunele din jurul orasului cu orasul.

Exista si cateva trasee spe alte orase: Iasi prin Raducaneni (circula cu aviz special), Iasi prin Bunesti (circula cu aviz special), Vaslui via Crasna, Vaslui via Padureni (circula cu aviz special), Bârlad via Murgeni (circula cu aviz special) si Galati via Murgeni (circula cu aviz special).

Din pacate in 1989 nu exista o cursa auto Husi- Chisinau care sa fi fost deservita de ITA Vaslui.

Datorita traficului de naveta foarte intens, autobuzele interurbane faceau cu greu fata acestui trafic, circulandu-se dupa principiul inghesuiti precum sardelele.

In plus, in anii 80, datorita politicii de economie, a restrictiilor in aprovizionarea cu carburanti, piese de schimb, a calitatii slabe a bateriilor de acumulatori, etc, intretinerea si exploadarea autobuzelor interurbane (dar si a celor urbane a IJTL) se facea in conditii dificile, cu multe lipsuri.



Pentru transportul auto de marfa exista autocoloana marfa Husi a ITA Vaslui, cu garajul situat pe strada Carpati (astazi Calea Basarabiei) nr. 163, care aveea in dotare autocamioane tip Carpati, Bugegi si dupa 1971 si Roman-Diesel.



Transportul urban in comun in Husi apare la începutul anilor 80, ca urmare a constructiei fabricilor din zona industriala a orasului.

Acesta era efectuat de IJTL Vaslui- autocoloana Husi, pe doua linii de oras (1 Gara- Zona si 2 Corni- Zona), cu autobuze de tip Roman-112-UD.

Garajul acestora era situat pe Soseaua Husi-Stanilesti nr.2, unde existau urmatoarele dotari: garaj acoperit pentru 5 autobuze, platou betonat pentru parcarea autobuzelor, atelier mecanic, birouri.

Pe linia 1 s-au amenajat oarecum statiile de autobuze urbane (cu alveole, banci, acoperis, indicatoare), insa pe linia 2 (care strabate preoponderent o zona de case- cartierul Corni) nu s-au amenajat corespunzator statiile, din lipsa spatiului necesar (casele fiind construite foarte aproape de trotuar).

A existat un proiect de constructie a unei linii de troleibuze in Husi, intre statia meteo si campingul Dobrina.



In privinta telecomunicatiilor, acestea erau realizate prin intreprinderea PTTR (Posta, Telefon, Telegraf, Radiorelee).

In anul 1976 este inaugurat sediul PTTR Husi (dupa 1990- sediul Romtelecom/Telekom), care aveea o centrala telefonica semiautomata tip Pentaconta, iar in mediul rural existau centrale telefonice manuale, deservite de operatoare.

In 1994 in Husi existau cca 4800 abonati la telefonie fixa.

In 1989 municipiile Vaslui, Bârlad si orasul Husi erau conectat la sistemul automat national de telefonie fixa, dar coonvorbirile internationale trebuiau facute prin operatoare- serviciul comenzi internationale.

Seful echipei de interventii telefonice- deranjamente in orasul Husi era domnul Zizi Donciu, foarte bun prieten cu tata.

In anii 80, ca urmare a politicii de economie, reparatia si intretinerea instalatiilor de telefonie fixa se realiza cu mare greutate, datorita lipsei acute a pieselor de schimb si a materialelor (cositor, capsule telefonice, cabluri, etc).

In plus, inca de la constructia blocurilor, instalatiile telefonice din interiorul blocurilor au fost prost concepute si subdimensionate de la inceput. In multe blocuri exista celebrul cuplaj intre mai multe posturi telefonice, astfel incat unii vecini mai curiosi isi faceau o adevarata ocupatie din a asculta convorbirile telefonice ale vecinului cu care aveau cuplat postul telefonic!

Transportul corespondentei postale se realiza cu: vagonul de bagaje, autoutilitare Roman si TV, iar, in mediul rural, postasii erau dotati cu biciclete.



Orasul dispune si de un releu radio-tv, construit in anii 50 pe dealul Dobrina, dar care permitea doar receptionarea canalului 1 a TVR.

Insa- mai ales in anii 80, când programul TVR se reduce la doar doua ore/zi si devine total neatractiv, unii locuitori isi instalasera antene confectiona artizanal, cu care receptionau programele de televiziune din fosta URSS.



Orasul dispune si de un serviciul de radioficare, infiintat in 1955.
Reply With Quote
Răspunde