|
#1
|
|||
|
|||
Despre perioada de doliu
Doamne ajuta, si bine v-am gasit!
am intrat pe acest forum cautat cateva idei care sa ma lamureasca , caci nu pot gasi pe cineva cu care sa discut deschis si cinstit......cu 3 saptamani in urma l-am pierdut pe tata in urm aunei boli incurabile, dupa o lupta in care am avut timp sa ne obisnuim oarecum si noi si el cu deznodamantul.......nici el nu a plecat furios si nici pe noi nu ne-a lasat asa, doar tristetea ca ar fi putut fi altfel.......... dupa priveghi(care s-a transformat treptat intr-un fel de adunare unde familia serveste ca la restaurat iar satul mai discuta una -alta) , a fost inmormantarea iar acum tinem si noi randuielile din zona cu pomeniri,rugaciuni si pomeni... intrebarile mele se invart in jurul "zicalelor" despre care nu gasesc nimic in carti,si e greu sa nu respecti , pt ca se uita lumea chioras dupa tine, mai ales la sat.......sotul meu a purtat barba di inca o poarta insa a tuns-o din motive de igiena , aspect etc, noi imbracam culoarea negru, evident,la noi in zona se aseaza o cana cu apa si un covrig deaspra usii de la intrare, caci sufletul mortului s-ar adapa de acolo,mi s-a spus , cu toata jena, ca in doliu (6 sapt) nu avem voie sa avem relatii sexuale.... Nadajduiesc sa gasesc un preot sau o persoana mai inteleapta aici care sa ma indrume... |
#2
|
||||
|
||||
Obiceiul ,de a pune un covrig si o cana cu apa langa usa, este unul pagan si nu are nici o legatura cu credinta ortodoxa.
|
#3
|
|||
|
|||
Nu sunt nici preot nici persoană înțeleaptă, cu toate acestea permiteți-mi să vă spun și eu o opinie: doliul, psihologic vorbind, se cere experiat iar nu camuflat/negat. Aceasta înseamnă să dați curs simțămintelor și să vorbiți cu cei care au fost legați afectiv de tatăl dvs. Poate aveți de exprimat unele regrete, poate vă e dor, poate vă e teamă etc. Exprimați acestea, fără să le înnăbușiți sub gânduri de apărare precum jena, rușinea sau "nu e voie".
Pe de altă parte, dacă sunteți membră a Bisericii, eu cred că e foarte important să parcurgeți perioada doliului după Tradiția Bisericii, acordînd oarecare atenție și tradițiilor locale (pe care, vrem nu vrem, le moștenim și le întâlnim în jurul nostru). Acestea însă au adeseori și unele conținuturi curioase, chiar deplasate - multe influențe păgâne, superstiții etc. Preotul știe bine care sunt acestea și vă poate ajuta să le evitați. Cel mai bine cred că este să întrebați mereu pe preot, de câte ori aveți vreo nelămurire. Eventual, părintele vă poate indica și pe alții, creștini vrednici, care să vă povățuiască în unele decizii. Astfel veți avea garanția că faceți tot ce e folositor pentru sufletul celui adormit și pentru dvs. Doamne ajută! Last edited by Ioan_Cezar; 25.09.2014 at 00:48:53. |
#4
|
||||
|
||||
Citat:
Imi pare rau pentru despartirea, pe timp de cativa ani sau cateva decenii, de tatal dv. Dar, imi pare bine ca a avut un astfel de sfarsit pentru care crestinii se roaga. Putea fi altfel. Putea sa fie o moarte violenta, in care bietul suflet nici nu are vreme sa inteleaga ce i se intampla, necum sa se mai pregateasca pentru cele vesnice. Citat:
In privinta abtinerii de la exercitiul conjugal, nu am auzit sa fie restrictii in perioada doliului. Desigur, vorbim de relatii sexuale legiuite, adica in cadrul casatoriei, binecuvantate de Dumnezeu. Oamenii inventeaza tot felul de chestii. Auziti ce spune Dumnezeu: "Va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amandoi un trup". Prin urmare, este permis, iar in anumite situatii chiar obligatoriu sa fiti un trup cu sotul dv. Asta asteapta Dumnezeu de cand v-a casatorit. Pe de alta parte, abstinenta conjugala, desi niciodata obligatorie pentru laici, este permisa, chiar incurajata daca sunt intrunite urmatoarele conditii: -este dorinta amandurora (acord comun al sotilor) -este facuta din dragoste de Dumnezeu (nu fiindca asa zice lumea) -corespunde unei perioade de inaltare spirituala prin post, rugaciune, alte fapte de credinta. Acestea ni le spune tot Dumnezeu, prin Apostol (1 Cor 5-7) In privinta adaparii sufletelor: este perfect adevarat ca sufletele mortilor se pot afla intr-o asemenea stare tranzitorie, intr-un fel de foc spiritual, incat simt nevoia sa se adape. Dar nu de apa au ele nevoie. Nici de covrigi. Ele au nevoie de rugaciuni, de fapte de milostenie, de marturia noastra in favoarea lor , de continuarea operei lor pentru Cristos daca va fi fost lasata neterminata si, mai ales, de Sfanta Liturghie. Numai acestea potolesc setea lor, grabind, daca este cazul, trecerea lor acolo unde nu le mai va fi niciodata sete, ci se vor adapa direct de la Aducatorul Apei Vii. Iata, deci, ca tatal dv ar putea avea acum nevoie de dv, mai mult decat a avut in timpul vietii in trup. O singura rugaciune ii poate potoli setea mai mult decat toate paharele de apa pe care i le-ati dus pe cand el traia printre cei vii. De cate ori avea el nevoie de apa ? Macar de trei ori pe zi: dimineata, la amiaza si seara. Poate chiar mai des. Inca si mai des avea nevoie pe masura ce se apropia ceasul trecerii, cand gura i se usca. Asa puteti potoli setea tatalui dv: cu o rugaciune dimineata, la amiaza si seara. Poate chiar mai des. Cu fratietate in Cristos, M.D.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
|