Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Marimira]

As dori sa va rog, in mod special pe cei care au studiat teologia(geo.nektarios, windorin,etc.) sau mai ales daca avem si preoti pe forum asa cum banuiesc, sa ma ajutati cu informatii despre ceea ce stiti in legatura cu acest subiect.
Cum se poate sa se mosteneasca peste generatii anumite pacate sau blesteme, de ce oameni - copii nevinovati trebuie sa plateasca pt. pacatele parintilor - si pana la a cata generatie? din unele surse am inteles ca 3-4 generatii, din altele ca 9 generatii, cineva a citit undeva in scrierile parintelui Arsenie Boca ca daca cei care s-au nascut nu le-au putut purta (?) pana la 3- 4 generatii se continua lantul pedepselor pana la a 12 generatie(?) sau pana cand se pot izbavi acestia si cei din-naintea lor.Dar cum, in ce mod? Inteleg ca indeplinind poruncile legii lui Dzeu in ortodoxie, dar trebuie sa mai faca si ceva in plus, ceva special, rugaciuni, slujbe?

[Fani71]

Din cate stiu eu, ideea cu 'plata pacatelor' in sens contabil, juridic, nu este o idee ortodoxa. Nu platim vreo polita la Dumnezeu.. nici pentru pacatele noastre. Suferim doar consecinta pacatelor noastre, daca nu ne pocaim de ele, adica: daca nu cerem iertare si nu ne intoarcem la El (ca fiul ratacitor).
Suferim consecinta, care este departarea de Dumnezeu.
Tot din cate am inteles eu, este ceva adevarat in ideea ca pacatele stramosilor au o consecinta si asupra noastra, dar nu in sensul de plata. Este la fel ca si cu pacatul lui Adam. Noi suntem uniti unii cu altii prin natura umana, si suntem membri ai aceluiasi trup, si atunci este normal ca daca un membru sufera sufera (de 'boala pacatului', departarea de Dumnezeu adica) si celelalte (dar din fericire este valabil si invers - daca un membru se sfinteste se sfintesc si celelalte). Cu atat mai mult cand intre noi exista si o relatie mai stransa, de familie. Insa daca noi devenim constienti de aceste pacate in masura in care lucreaza si in noi, si ne straduim, in Hristos, sa ne eliberam de ele, atunci spargem cercul vicios al raului. Asta se face, cum zici si tu, printr-o traire cu adevarat crestina, prin dragoste de Dumndezeu si de oameni, traita concret, si lupta impotriva patililor, prin impartasanie si spovedanie.
Lucruri asemanatoare pentru nivelul pishic spune si psihologia, mai ales cea a lui Jung. Problemele neconstientizate se transmit mai departe la urmasi, cele constientizate si corectate nu se mai transmit.
Sa nu uitam si de lucrurile bune pe care le mostenim de la ai nostri, insa, si de binecuvantarile care vin prin ele. Si de urmele in structura noastra psihica si spirituala care sunt prezente in noi datorita lor. Si sa utilizam acesti talanti!

Eu dimpotriva, am toate motivele din lume sa cred ca nimic nu ramane neplatit si imi exprimam aceasta convingere la "Dincolo de ratiune". Cunosc un caz prin care deja la a doua generatie, copiii continua sa plateasca scump pentru pacatele grele ale unui individ pe care l-am prins si eu in viata un timp, dar parintii mei mi-au povestit lucruri ingrozitoare pe care le facea in tineretea lui. Cel care-a ramas acum sa plateasca (nepotul acelui individ) mi-a fost candva coleg de clasa, un baiat istet, cu care mergeam in fiecare an cu colinda si plugusorul. Acum a ramas in locul unchiului lui care-a murit, "prostul satului". Se duce la padure (care nu-i tocmai aproape de sat) ia cate un lemn si-l trage dupa el pana acasa. Odata, intr-o iarna, l-a surprins tatal lui facand focul in sura, ca sa se incalzeasca catelul. Sora lui a murit de cancer la nici 35 de ani, tatal lui a murit in mod ciudat in urma cu vreo cinci ani, mai are un frate care e ateu (sau era) si aveam discutii interminabile pe aceasta tema. Acolo, in satul meu natal, au mai ramas el si batrana lui mama, chinuita de boli si griji...
De ce oare se intampla toate astea? Ce sa faca omul sa scape de aceasta povara care i s-a pus pe umeri fara voia lui? Cine sa-i dezlege, cine sa-i mangaie, cine sa-i inteleaga?

[Fani71]

În prealabil postat de OmuBun

Eu dimpotriva, am toate motivele din lume sa cred ca nimic nu ramane neplatit si imi exprimam aceasta convingere la "Dincolo de ratiune". Cunosc un caz prin care deja la a doua generatie, copiii continua sa plateasca scump pentru pacatele grele ale unui individ pe care l-am prins si eu in viata un timp, dar parintii mei mi-au povestit lucruri ingrozitoare pe care le facea in tineretea lui. Cel care-a ramas acum sa plateasca (nepotul acelui individ) mi-a fost candva coleg de clasa, un baiat istet, cu care mergeam in fiecare an cu colinda si plugusorul. Acum a ramas in locul unchiului lui care-a murit, "prostul satului". Se duce la padure (care nu-i tocmai aproape de sat) ia cate un lemn si-l trage dupa el pana acasa. Odata, intr-o iarna, l-a surprins tatal lui facand focul in sura, ca sa se incalzeasca catelul. Sora lui a murit de cancer la nici 35 de ani, tatal lui a murit in mod ciudat in urma cu vreo cinci ani, mai are un frate care e ateu (sau era) si aveam discutii interminabile pe aceasta tema. Acolo, in satul meu natal, au mai ramas el si batrana lui mama, chinuita de boli si griji...
De ce oare se intampla toate astea? Ce sa faca omul sa scape de aceasta povara care i s-a pus pe umeri fara voia lui? Cine sa-i dezlege, cine sa-i mangaie, cine sa-i inteleaga?

Tot ce povestesti se explica si cum am spus eu.
Ideea de 'plata' si de 'pedeapsa pt pacate' tine de o conceptie occidentala desper pacat, pe care Biserica ortodoxa nu a acceptat-o.
Dar vad ca s-a strecurat...

În prealabil postat de Fani71

Tot ce povestesti se explica si cum am spus eu.
Ideea de 'plata' si de 'pedeapsa pt pacate' tine de o conceptie occidentala desper pacat, pe care Biserica ortodoxa nu a acceptat-o.
Dar vad ca s-a strecurat...

Nu reţin unde am citit următorul lucru "...dacă cineva dintr-un neam se călugăreşte şi rămâne în mânăstire până moare făcând pocăinţă se şterg păcatele familiei sale până la al şaptelea neam".

În psalmul 50 se spune"...căci în păcate m-a născut maica mea"aceasta putând însemna păcatul conceperii pe de o parte iar pe altă parte moştemirea păcatelor celor care au conceput copilul.
La taina botezului păcatele sunt şterse dar sunt mulţi oameni botezaţi care au parte de mari nenorociri în viaţă.

Cred că o explicaţie dată de un teolog ar fi utilă întrebarea pusă fiind într-adevăr interesantă.

Nu sint teolog, dar cred ca sint pe cale de a deveni :)
Ai doua variante
Ezechiel 18:20
Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.

Exodul 20:5
Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam

Fiecare isi alege ce doreste

Desigur, poti alege a treia varianta, cea rationala

[Fani71]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu reţin unde am citit următorul lucru "...dacă cineva dintr-un neam se călugăreşte şi rămâne în mânăstire până moare făcând pocăinţă se şterg păcatele familiei sale până la al şaptelea neam".

În psalmul 50 se spune"...căci în păcate m-a născut maica mea"aceasta putând însemna păcatul conceperii pe de o parte iar pe altă parte moştemirea păcatelor celor care au conceput copilul.
La taina botezului păcatele sunt şterse dar sunt mulţi oameni botezaţi care au parte de mari nenorociri în viaţă.

Cred că o explicaţie dată de un teolog ar fi utilă întrebarea pusă fiind într-adevăr interesantă.

In psalmul 50 este vorba de pacatul stramosesc. Suntem toti nascuti cu o slabiciune a firii umane, care vine de la moarte (a se vedea Romani 5, 12)
Nu conceptia este pacat. Pur si simplu fiind fiinte concepute din alte fiinte umane, ni se transmite aceasta slabiciune a firii umane.
Eu nu cred ca afirmatiile astea cu stergerea pacatului pana la a nu stiu cata generatie trebuie luate ad literam. Pur si simplu un om care se sfinteste (in manastire sau in lume) ajuta pe cei din jurul lui, face harul sa circule mai liber ca sa zic asa...
Si eu am studiat teologie dar cred ca sunt pe aici altii mai competenti sa raspunda mai bine la intrebare aasta.

Dar probabil ca unii dintre voi nu vor fi multumiti cu citate din VT
Pentru acesti pretentiosi:
Marcu 2
28. Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;
29. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.

1 Ioan 1:9
Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.

Coloseni 2:13
Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşealele;

[costel]

Voi reda ceea ce a spus parintele Teofil Paraian: "In Scriptura se spune, in cartea Iesirii si in Deuteronom (Iesirea 20, 5-6; Deuteronom 5, 9-10), ca Dumnezeu este pedepsitor al pacatelor parintilor in copii pana la al patrulea neam, si-i miluieste pana la al miilea neam pe cei care-i slujesc.

In cartea prorocului Iezechil se spune ca nu-i pedepseste pe copii pentru parinti, ca e nedrept sa sufere copiii pentru parinti. (Iezechil, 18, 1-20)

Ceea ce ne-ar putea interesa pe noi ar fi nu ca purtam ori nu purtam in noi pacatele parintilor nostri, ci sa facem in asa fel sa n-avem pacate, ca sa nu fie ceva sa apese peste viata copiilor nostri".

Eu personal nu sunt de acord cu ideea ca un copil este pedepsit din cauza pacatelor parintilor lui.

În prealabil postat de costel

Voi reda ceea ce a spus parintele Teofil Paraian: "In Scriptura se spune, in cartea Iesirii si in Deuteronom (Iesirea 20, 5-6; Deuteronom 5, 9-10), ca Dumnezeu este pedepsitor al pacatelor parintilor in copii pana la al patrulea neam, si-i miluieste pana la al miilea neam pe cei care-i slujesc.

In cartea prorocului Iezechil se spune ca nu-i pedepseste pe copii pentru parinti, ca e nedrept sa sufere copiii pentru parinti. (Iezechil, 18, 1-20)

Ceea ce ne-ar putea interesa pe noi ar fi nu ca purtam ori nu purtam in noi pacatele parintilor nostri, ci sa facem in asa fel sa n-avem pacate, ca sa nu fie ceva sa apese peste viata copiilor nostri".

Cu alte cuvinte, habar n-are. Macar e onest.

În prealabil postat de costel

Eu personal nu sunt de acord cu ideea ca un copil este pedepsit din cauza pacatelor parintilor lui.

Pe ce te bazezi?