As dori sa-mi fiti frati si sa ma ajutati

[pea1974]

Buna ziua.
Fratii mei ce ma aduce aici este ceva ce nu am crezut ca mi se va intampla vreodata. Dar uite viata iti ofera atatea si atatea D-zeu te incearca si in acest moment trec printr-o problema majora. O sa va destanui despre ce e vorba si as dori sa ma sfatuiti.

Lucrez in incinta Bisericii de 11 ani. La inceput am privit ca tot tanarul mai relaxat acest lucru incet incet am pus suflet m-am framantat pt problemele care apareau(preoti, colegi etc). Mi-am cunoscut sotia la locul de munca ne-am indragostit si am decis sa ne casatorim. Nebuniile varstei a fost foarte frumos, romantic si de bun simt. Sotia a avut o viata foarte grea, parinti divortati, probleme financiare si de sanatate. Imediat dupa casatorie dupa Sfanta Treime sotia a fost internata si operata de colecist. Mi-a fost foarte greu sa-mi vad pesoana pe care o iubesc intr-o asemnea postura, suferinta si speranta multa. A trecut ne-am continuat viata. Ea absolvise tehnica dentara dar datorita imposibilitatii de a practica aceasta meserie sa decis sa faca alta Biologie. Au fost 6 ani in care am avut o multime de greutati financiare(am lucrat doar eu si salariul era destul de mic) dar ce ne-a tinut unul langa celalalt a fost iubirea si increderea. In toata aceasta perioada nu am facut altceva decat sa tragem pt viitor pt un vis care ni-l doream cu disperare(viitorul copil cand apare pe lume sa aiba nu sa se chinuie). Si au trecut anii sotia a terminat facultatea si masterul(in primele 3) sa angajat in invatamant si lucrurile mergeau asa cum ar fi trebuit.In anul 2007 ia decedat tatal iam fost aproape rezolvand totul si a descoperit ca-l iubea chiar daca la urat toata viata pt ca nu ia fost alaturi divortand de mama sa. Au trecut si aceste greutati. Ne-am propus de la anul 2009 sa luptam pt aparitia pe aceasta lume a rodului dragostei noastre un copil. Am facut analize si am descoperit ca avea o problema a facut tratament dar nu a fost sa fie. Dupa concediul din vara a inceput dezastrul. Ea m-a inselat cu un baiat si a crezut ca va ramane insarcinata dar nu a fost dupa bunul ei plac. Dandu-si seama de prostia pe care a facut-o a inceput sa se inchida in ea, sa sufere in interior, sa se macine. Am fost 2 persoane care vorbeam orice...absolut orice..ieseam seara la plimbare cand veneam de la servici si ne sfatuiam cum sa rezolvam problema X sau situatia Y. Am facut-o si in acest timp dar ceea ce facuse ea nu stiam. Incepand cu jumatatea lunii octombrie si-a schimbat deodata oamenii cu care vorbea(pana atunci erau profesori universitari, oameni cu carte, cu credinta si sufletisti) si sa alaturat unora mai tineri(20-27 ani) toti cu probleme: o fosta eleva care plangea dupa un prieten de suflet, un fost prieten de familie care isi renega actuala sotie si un alt baiat care era respins de catre familia lui. Nu stiu cum dar le-a rezolvat la fiecare problemele: fata are prieten si este iubita, celalat isi iubeste foarte mult familia iar ultimul a fost reintegrat in familia lui. Ma trezesc ca-mi spune luna trecuta ca vrea sa divorteze ca ma uraste ca eu sunt de vina de toata starea ei si ce a facut. Era sa pic jos cand am auzit. Mi-am iubit si imi iubesc nespus sotia am facut totul pt ea singurul lucru pe care-l regret este ca nu am putut-o integra in familia mea, parintii fiind oameni simpli dar directi. Avand problemele ei in tinerete si-a dorit enorm o familie dar iam spus ca nu putem sa cersim ceva ce nu ti se da ca vom face noi una dar trebuie sa avem rabdare. Ce sa va zic parca cerul sa rupt si negura sa instalat confortabil. Deodata nu mai vrea sa mearga la Biserica nu mai am nici o putere asupra ei refuza sa mai vina acasa stand la aceea prietena. Am hotarat sa ma retrag eu la parinti tocmai pt a reveni in casa ei(unde am locuit timp de 9 ani impreuna cu mama ei) si a putea sa-si reaseze gandurile. Dar refuza din cate stiu sa vina pt ca nu poate dormi, tot ce vede prin casa o duce cu gandul la mine si intra in stare de soc. Va rog sa a credeti ca nu am mai vazut-o intr-o asemenea stare: azi zambeste si imi spune ca ma iubeste dar sa-i dau timp sa-si revina maine imi spune divort...si tot asa. A fost intr-un moment de luciditate cu acei amici la o Biserica si a vorbit cu un preot...ia spus draga ai o multime de blesteme trebuie sa vi sa-ti fac niste slujbe. Nu sa mai dus. Nu inteleg ce ia innebunit mintile pt ca era o fire cu Frica lui Dumnezeu. Probabil ca a descoperit ca trebuie sa faca alt tratament? Singura mea alinare este in acest moment Biserica unde imi gasesc linistea si speranta. La o ultima discutie imi spune ca sa divortam sa stam o perioada sa vedem daca mai avem sentimente unul fata de celalalt si apoi sa ne recasatorim luand viata de la zero. Mi se pare o prostie iam spus ca am iertat-o si ca trebuie sa mearga la Biserica sa se spovedeasca s-o ierte si Dumnezeu. Pur si simplu nu mai vrea. Fuge de mine o neglijeaza pe mama ei pur si simplu sa refugiat in alta lume. Ma rog in fiecare zi ca Dumnezeu sa ne ierte pacatele sa ne lumineze sa ne alunge farmecele si sa ne reintregeasca familia. Pt mine fiecare zi e o vesnicie...ma trezesc cu speranta si adorm cu tristete. Ne-am promis a inceputul casniciei ca daca va apare un moment in viata in care unul dintre noi va dori sa paraseasca corabia celalalt sa lupte.Pot sa va mai spun ceva: cu cateva zile inaintea dezastrului am primit un telefon de la un batranel care mi-a spus: vei avea o mare incercare, o ispita foarte mare sa nu te lepezi de Domnul. Iam spus si sotiei acest lucru dar uite ca sa intamplat ceva ce nu credeam ...E o poveste adevarata cu o suferinta si disperare reala. Ajutati-ma cu un sfat...retine-ti ca nu am nici o putere asupra ei decat prin rugaciune refuza dialogul si intalnirile. Va rog sa ma iertati ca am scris asa mult dar am vrut sa intrati cat de cat in miezul problemei.