Citat:
|
În prealabil postat de Geani
Intervin si eu, tot prin prisma experientei proprii.
In studentie, am iubit un baiat musulman si am fost impreuna aproape 2 ani de zile. L-am iubit cu devotament si imi doream sa fim impreuna pentru tot restul vietii. Sunt sigura ca si el m-a iubit si m-a adorat, numai ca avea si iesiri de neiertat in latura comportamentala. Am indurat si bataie si umilinte de tot soiul si toate astea pentru ca indrazneam sa ma consider independenta, cu drepturile si dorintele mele. Dragostea era insa atat de oarba si de puternica incat taceam si ii inghiteam toate mizeriile. Nu am avut curajul sa zic nimanui nimic, nici macar celei mai bune prietene, de frica sa nu ma sfatuiasca sa-l parasesc, atat de mult il iubeam.
In momentele grele in care eram maltratata (si mentionez ca stia al naibii de bine cum sa ma loveasca ca sa nu-mi faca semne), plangeam mult si dupa aceea urma o perioada cu plansete si interiorizare maxima. Mi-au daunat tare mult si pot zice ca am ramas cu sechele.Partea buna a fost ca in acele momente, nu mai eram atat de oarba, mi-era luat voalul de pe ochi si puteam reflecta si eu normal, nu numai prin prisma iubirii patimase. atunci constientizam ca nu voi putea fi niciodata implinita alaturi de el, ca nu imi voi putea boteza niciodata pruncii, ca nu voi fi mireasa pe care o visam de mica.
Soarele a rasarit pe strada mea cand am cunoscut un baiat care mi-a citit inima si am avut curajul (toate astea s-au petrecut in vacanta de vara) sa-mi descarc sufletul. M-a ajutat sa-l parasesc, mi-a deschis ochii, m-a sprijinit.
Poate v-am plictisit si poate credeti ca si un crestin ar fi capabil de asemenea comportament, dar indraznesc sa contrazic si sa spun ca totul era rodul educatiei si conceptelor musulmane, pentru ca avea mereu mania de a considera barbatul ca fiind persoana pe care femeile trebuie sa-l respecte, sa ii spele si picioarele dupa greaua zi de munca. Femeia e un fel de sclava care trebuie sa se supuna orbeste regulilor impuse.
Sper ca nu am gresit cu nimic ca mi-am expus punctul de vedere, dar cand am vazut subiectul, inevitabil, toata acea perioada mi-a trecut prin fata ochilor.
|
Assalamualeikum
Eu am fost impreuna cu sotul meu la moschee in urma cu o saptamana sa vorbim cu imamul despre casatorie...
Ca doi tineri casatoriti ce suntem aveam nevoie de putina indrumare si consiliere matrimoniala din partea cuiva ce cunoaste bine religia...
Si spre surprinderea mea (totala!) am aflat ca sotul meu trebuie sa imi fie recunoscator pentru tot ceea ce fac eu in casa pentru ca ,asa cum ne-a luminat surioara noastra mai sus (si ii multumesc nespus pe aceasta cale) , nu am obligatia.. si mai mult decat atat a spus ca gatitul este obligatia sotului!!!
El a spus ca el trebuie sa ii ofere sotiei adapost, hrana (ceea ce nu inseamna doar sa o cumpere si ca normal gatitul e una din atributiile sotului) , haine (el a spus cel putin de 2 ori pe an iarna si vara ...)
..dar bineanteles daca sotia il scuteste de unele din obligatii el poate sa renunte la ele dar trebuie sa fie recunoscator sotiei si sa o multumeasca pentru ca ii inlesneste infaptuirea obligatiilor fata de religie)
Dupa ce am terminat l-am intrebat pe sotul meu: e adevarat ca normal tu ar trebui sa gatesti(stupefiata fiind ) iar el foarte bosumflat de descoperirea mea raspunde: tu numai asta ai retinut din tot ce a explicat? ... m-am tavalit pe jos de ras fetelor!
Oricum ideea principala e ca DA nu suntem obligate sa ne ocupam de treburile casnice...
femeia in islam are nemarginita valoare si pretuire si nu e oprimata cum crede lumea ba din contra!
Toata munca noastra casnica o facem cu dragoste si din dragoste si este o virtute a noastra! Alhamdulillah cat de usor, de bine si frumos e sa fii musulmana sau sotie de musulman
01.02.2007, 02:12:36
Subiecte asemănătoare
Mod linear
