biserica catolica versus biserica ortodoxa

[MugurGabriel]

Nu cred ca rugaciunea are vreo treaba cu locul unde te afli. Pe Dumnezeu trebuie sa il ai in suflet,si nu cred ca ti-l lasi la intrare. Spovedania la ei e cum zice cineva mai sus,"mananci un piscot" iar spovedania...pur si simplu vorbesti cu un nene

[Ducutu]

În prealabil postat de TIBS

La cele 7 Sinoade s-a hotarat ca cei care vor schimba Crezul sa fie anatema. Iarasi stim ca Sfantul Apostol Pavel zice sa nu ascultam de alte invataturi chiar daca ar veni de la ingeri (exemplul purgatoriului s.a)

Mesajul este destul de vag.

Nu toate cele 7 sinoade ecumenice au avut treaba cu formularea unui Crez, nici nu s-au preocupat toate de anatemizarea altor formule decat cea cunoscuta drept Crezul niceno-constantinopolitan.

Sinodul ecumenic de la Efes, vorbeste de anatema celor care ar schimba Simbolul de la Niceea (cand, intre timp, acelasi Simbol fusese deja amplificat / adaugit/ intregit la Constantinopol).

Iar ce spune Pavel nu contrazice nicidecum invatatura despre Purgatoriu, si nici alte invataturi cu fundamente biblice si patristice, sa nu mai spun de invataturile Bisericii care nu isi gasesc o formulare explicita in Scriptura...

Dragii mei, nu cred ca are rost sa intram in subtilitati care adeseori ne depasesc pregatirea teologica, ci, mai ales sa cerem Duhului Sfant lumina indreptarii pentru cei aflati in greseala, daca intr-adevar or fi in greseala dogmatica. In rest, speram ca la vremea potrivita si rasaritul si apusul sa interpreteze nepolemic si cu dragoste frateasca, invatatura primului mileniu crestin, si Mantuitorul ne va arata drumul spre unitatea dorita de EL.

[IonelS]

Disciplina dintr-o biserica catolica este data si de existenta scaunelor, care-i disciplineaza fortuit pe oameni..In biserica osrtodoxa, inca de la inceputuri, statul numai in picioare sau in genunchi erau singurele posturi admise, existenta scaunelor justificandu-se numai pt batrani..Cand n-ai scaune sa-i constrangi pe oameni ca pe vite, incep problemele..
Inca fiind o credinta mantuitoare, diavolul este omniprezent si in biserica ortodoxa, chinuindu-l pe credincios, anarhizand oarecum mediul..UNDE-I LUPTA ESTE CREDINTA !

[anita]

În prealabil postat de IonelS

Disciplina dintr-o biserica catolica este data si de existenta scaunelor, care-i disciplineaza fortuit pe oameni..In biserica osrtodoxa, inca de la inceputuri, statul numai in picioare sau in genunchi erau singurele posturi admise, existenta scaunelor justificandu-se numai pt batrani..Cand n-ai scaune sa-i constrangi pe oameni ca pe vite, incep problemele..
Inca fiind o credinta mantuitoare, diavolul este omniprezent si in biserica ortodoxa, chinuindu-l pe credincios, anarhizand oarecum mediul..UNDE-I LUPTA ESTE CREDINTA !

Nu te obliga nimeni in biserica ortodoxa sa stai in picioare sau in genunchi.
Daca te simti rau ,chiar daca nu esti batran e bine sa stai jos.
Daca nu sunt scaune fiecare e liber sa isi aduca de acasa un scaun pe care il poate lasa in biserica.

[adrian010155]

În prealabil postat de IonelS

Disciplina dintr-o biserica catolica este data si de existenta scaunelor, care-i disciplineaza fortuit pe oameni..In biserica osrtodoxa, inca de la inceputuri, statul numai in picioare sau in genunchi erau singurele posturi admise, existenta scaunelor justificandu-se numai pt batrani..Cand n-ai scaune sa-i constrangi pe oameni ca pe vite, incep problemele..
Inca fiind o credinta mantuitoare, diavolul este omniprezent si in biserica ortodoxa, chinuindu-l pe credincios, anarhizand oarecum mediul..UNDE-I LUPTA ESTE CREDINTA !

Scrii adanc Ionel "care-i disciplineaza fortuit pe oameni"... "diavolul este omniprezent si in biserica" ... etc. Impresionant!

[Decebal]

<< Campania de calomniere si denigrare vizeaza insa Biserica Ortodoxa Romana in intregul ei. Aceasta campanie este condusa si orchestrata de catre catolici, care incearca sa-si refaca in Rasarit pozitiile pierdute in timpul prigoanei rosii.

Este deja de notorietate obiceiul teologiei catolice de a-si revendica in exclusivitate tot ceea ce a fost mare si bun in crestinism in mileniul de dinainte de Marea Schisma. Toti Sfintii Parinti din aceasta perioada, pe care noi ii numim "stalpii Ortodoxiei" - Sf. Atanasie cel Mare, Parintii Capadociei, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Chiril al Alexandriei si altii - sunt confirmati "sfinti catolici" fiindca au trait in perioada Bisericii nedespartite. Sinoadele ecumenice sunt si ele confiscate de Biserica romano-catolica, care pretinde sa le detina adevarurile si intelegerea in exclusivitate, chiar daca toate acestea s-au desfasurat in Rasarit, si chiar daca hotararile lor canonice Biserica papala nu le mai ia in consideratie. Teologii apuseni considera ca Biserica Ortodoxa traia - pana la Schisma - din viata si harul si vlaga Bisericii romano-catolice, iar dupa primul mileniu, dupa ce s-ar fi desprins de aceasta prin refuzul de a recunoaste autoritatea episcopului Romei, ea si-ar fi pierdut canonicitatea si apostolicitatea, - sfintenia. Aceasta mistificare a Istoriei bisericesti universale explica suficienta de sine si aroganta teologilor si ierarhilor Bisericii latine, in frunte cu Papa, - care a indraznit sa afirme despre neamul nostru ca increstinarea sa in ritul bizantin s-a petrecut sub dominatie bulgara in Evul Mediu tarziu, cand s-a introdus limba slava ca limba liturgica. Documentul Cuvantarii din 23 martie 1991 de la Roma, rostita de catre Papa Ioan Paul al II-lea in fata episcopilor greco-catolici din Romania, contine un fals istoric prin care "se sterge" cu desavarsire primul mileniu din traditia Bisericii Ortodoxe Romane: „Evanghelizarea in Romania a avut origine latina pana in Evul Mediu tarziu, cand teritoriile romanesti au cazut sub dominatia bulgara si cand s-a introdus limba slava, cu ritul bizantin, ca limba liturgica. Facand parte din Biserica Bulgara, romanii s-au simtit de fapt in orbita Bizantului, deja separat de Roma.” Aceasta enormitate se regaseste aproape identic in istoriografia marxist-leninista a evreului Mihai Roller (Istoria R.P.R., Bucuresti 1952, p.59): „Tinand seama ca statul condus de Boris se intindea... si pe teritoriul Romaniei de azi, se poate deduce ca procesul de crestinizare in masa a populatiei de pe cea mai mare parte a teritoriului de azi al Romaniei a avut loc odata cu crestinarea bulgarilor in secolul al IX-lea, in timpul cneazului Boris.”

In grozava companie se afla Papa atunci cand aduce aceasta grava jignire Neamului Romanesc! Dar trebuie sa ne silim sa-i intelegem pozitia: atunci cand singurul Apostol pe care-l legitimeaza e Sf. Petru de buna seama ca Sf. Apostol Andrei nu mai avea ce sa caute la noi! Trebuie deci sa ne asteptam; atunci cand ne afirmam originile si identitatea Neamului, ca Papa, si cei ce cred cu sinceritate in el, sa fie de partea dusmanilor nostri. Faptul ca suntem urmasii voievozilor care in vremurile de cumpana ale Evului Mediu au pastrat cu sfintenie nealterata traditia bizantina, trebuie sa ne tina in permanenta vie constiinta ortodoxa a Neamului: sunt unii care nu ne-au putut ierta niciodata ca odinioara am fost punctul de rezistenta cel mai fortificat al Ortodoxiei si micul sprijin al Athosului. Soarta noastra are multe similitudini cu soarta grecilor. Si sa nu uitam ca in 1922, cand turcii i-au infrant pe greci in Asia Mica si l-au ucis in chinuri groaznice pe mitropolitul Hrisostom al Smirnei, Vaticanul trimitea telegrame de felicitare pentru victoria lui Kemal Atatürk, intervenind pe cale diplomatica la conferintele de pace pentru ca mareata catedrala Sf. Sofia din Constantinopol sa nu fie inapoiata ortodocsilor. Nu trebuie sa ne miram ca Papalitatea are fata de noi romanii asemenea atitudine jignitoare si aroganta: ne numaram printre neamurile "schismatice si eretice" care refuza sa recunoasca dogma infailibilitatii papale. >>

Sursa: "Constiinta ortodoxa din Ardeal in cumpana vremii" în Revista Gandirea, nr 1/1993
https://groups.google.com/forum/?fro...ia/I7SdEP39lgs

[Decebal]

La 23 mai 1991, într-o cuvântare adresată episcopilor greco-catolici români, cuvântare ce incita la o adevărată cruciadă a catolicismului împotriva Ortodoxiei, suveranul pontif Ioan Paul al II-lea a făcut afirmaţii ce eludează adevărul istoric: „Evanghelizarea în România a avut origine latină până în Evul Mediu târziu, atunci când teritoriile româneşti au căzut sub dominaţia bulgară şi când s-a introdus limba slavă, cu ritul bizantin, ca limbă liturgică. Făcând parte din Biserica bulgară, românii s-au simţit de fapt în orbita Bizanţului, deja separat de Roma. Tentativele de a resuda vechea unitate nu au încetat de-a lungul secolelor, până la deplina stabilire a comuniunii, în timpul sinodului de la Alba Iulia din 7 octombrie 1698. Se ştie că în cursul acestei adunări, Episcopul Atanasie, împreună cu 2270 de preoţi, au făcut mărturisirea de credinţă catolică. Peste şapte ani, Biserica din România va celebra împreună cu Biserica universală a 300-a aniversare a acestui eveniment aşa de fericit şi binecuvântat.”

La acestea unii ortodocşi au făcut precizări:

- Creştinismul a fost cunoscut în Dacia încă din primele secole, la răspândirea acestuia contribuind Sf. Ap. Andrei, prin propovăduirea pe care a făcut-o în Scythia Minor (Dobrogea de azi), colonişti, militari şi negustori din cuprinsul Imperiului roman;

- Evanghelizarea, cum era firesc, s-a făcut în limbile greacă – în Scythia Minor, unde existau cetăţile greceşti Tomis, Histria, Callatis – şi latină, cuvintele de origine latină din terminologia noastră bisericească fiind o mărturie pentru încreştinarea şi romanizarea concomitentă a populaţiei geto-dace;

- La sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul celui următor în Transilvania existau formaţiuni politice româneşti, pe lângă fiecare conducător politic avându-şi scaunul un episcop eparhiot, în cetăţile Dăbîca, Biharea (unde abia în secolul al XI-lea a fost creată o episcopie latină, în locul celei ortodoxe), Alba Iulia (unde a fost înfiinţată, apoi, o episcopie catolică maghiară în locul celei ortodoxe) precum şi în alte centre, fapt ce demonstrează existenţa creştinismului ortodox românesc în acea perioadă, supus presiunilor catolicizante, precum reiese din Vita Sancti Gerardi şi din unele scrisori papale;

- Introducerea limbii slave şi a ritului slav-bizantin s-a făcut pentru apărarea Ortodoxiei româneşti, agresate de prozelitismul catolic, Roma şi Bizanţul disputându-şi la vremea respectivă sferele de influenţă din Europa centrală şi sud-estică;

- Istoricul român Silviiu Dragomir a demonstrat falsitatea „Cărţii de mărturie” din 7 octombrie 1698, de pe care lipseşte chiar semnătura mitropolitului Atanasie Anghel. Practicile iezuite sunt continuate şi azi, după cum o dovedesc afirmaţiile Sfântului Părinte, pentru că pe acea mărturisire de credinţă sunt doar 37 de semnături, aparţinând protopopilor. (Dar, printr-o mişcare de veritabil prestidigitator, sanctitatea sa a scos din mâneca mantiei papale şi a transcris, dintr-un condei, un număr de 2270 de preoţi). Şi toţi aceştia ar fi făcut mărturisirea de credinţă într-un sobor care nu a avut loc la acea dată.