|
|
|
|
|
#21
12.05.2023, 12:04:28
|
|||
|
|||
AUR este o combinatie de razmerita stradala si huliganism de stadion. Ambele ostile regulilor elementare de politete, civilitate si decenta. In locul dialogului, valmasagul cocardier. In locul argumentelor, gloante, fluieraturi si scuipaturi. Bataia in piept cu devotamentul crestin din partea unora care incita la ura, haos si practica violenta este un obscen travesti. AUR este urmasul LANC, formatiunea paramilitara a maniacului antisemit A. C. Cuza. Cuzismul, ca si legionarismul, nu era crestinism. Invocarea "eroilor neamului" de catre aceste grupari teroriste este un sacrilegiu. Iisus este profetul iubirii aproapelui, nu al umilirii si vatamarii acestuia. (Vladimir Tismaneanu)
__________________
36. Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? 37. El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38. Aceasta este marea și întâia poruncă. 39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 22) 
|
|
#22
12.05.2023, 14:06:08
|
|||
|
|||
|
Adică îți fură tot de sub tine resurse naturale care trebuiau să servească la bunăstarea oamenilor ,sau măcar să se facă autostrăzi la schimb, îți aruncă minim 30% din populația aptă de muncă peste graniță prin distrugerea industriei în țară lucru care afectează și demografia și populația din Biserică, în curând îți va lua și proprietatea privată și tu să fii cu un discurs de tipul „ne iertați avem o scamă de curățat de pe sacoul dvs.”
Ia uită-te la oportunismul lui Vladimir Tismăneanu, l-a susținut pe Ion Iliescu la un moment dat, un urmaș direct al fsn ce fel de credibilitate mai are un astfel de om ? https://www.criticatac.ro/cum-fcut-d...tat-copiii-ii/ Nu vezi că dai citate din intelectuali care au umblat după sinecuri în diferite regimuri distructive pentru România, intelectuali care ei înșiși au o problemă de credibilitate, onestitate morală. Ei n-ar trebui să răspundă pt susținerea vechilor racile politice, în schimbul unor avantaje au făcut un transfer de imagine dispre ei și profesia lor spre diferiți indivizi care n-au făcut decât să adâncească căderea țării.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 17.05.2023 at 00:15:46.
|
|
#23
12.05.2023, 23:24:39
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ceilalți Sfinți ai Închisorilor erau considerat bandiți, reacționari, paraziți etc. Sorin Lavric (AUR): „Ideologic vorbind, sfântul e un personaj care încalcă regula democratică a mediocrității laice. O apariție obscură căreia nu‑i poți găsi o minimă motivație de ordin omenesc. Sfântul e prin excelență incalificabil, un spectru inefabil care irită rațiunea. Mai mult, medical vorbind, sfântul e o insultă adusă psihopatogeniei tradiționale, un soi de enigmă încăpățânată, respingând schemele etiologice. Dacă admitem că grația euforică pe care Gafencu o răspândea nu poate fi explicată prin nivelul crescut de serotonină din creier și nici prin obnubilarea conștiinței în urma infestării cu bacil Koch, dacă, așadar, admitem că sunt situații când superiorul nu poate fi redus la inferior (în cazul de față, psihicul la neurotransmițărori, hormoni și enzime), atunci suntem siliți să recunoaștem că elementul divin există și că din el s‑a ivit un om ca Valeriu Gafencu. Potrivit mentalității corect politice, sfinții sunt personaje inavuabile, care nu se supun tiparului de netezire statistică. Ca tot ce cere un accent de providență căzut peste lume, sfântul se opune cauzalității materiale și sfidează încercările de a i se anticipa ivirea. Valeriu Gafencu a fost plămada mistică cea mai convingătoare. E îndeajuns să-i privim fotografiile ca să simțim cum sfințenia îi răzbate în trup. Din poze ne întâmpină o privire dogoritoare, răsucită spre orizontul din spatele spectatorului, o privire care te absoarbe din chenarul unor ochi cu licăr cețos, în vreme ce fizionomia dă să‑i iasă din copertă, într‑un gest expansiv de dilatare a tensiunii feței, semn că în puterea fascinatorie a acestui chip se împletește fervoarea trăirii cu noblețea unei ținute hieratice. Nici pînă astăzi craniul lui, cu cruciulița pe care camarazii i-au pus-o în gură, ca semn de recunoaștere într-un viitor îndepărtat, nu i-a fost găsit în groapa comună de lîngă penitenciarul de la Tîrgu Ocna. Îmi pun însă nădejdea în echipa lui Marius Oprea și Gheorghe Petrov. Pînă la găsirea tigvei, să-l comemorăm în fiecare an ca pe un simbol al credinței creștine”, a transmis senatorul Sorin Lavric, la 69 de ani de la trecerea la Domnul a lui Valeriu Gafencu.” __________________________________ Se împlinește profeția Părintelui Mărturisitor Gheorghe Calciu Dumitreasa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/o-sa-...eorghe-calciu/ La noi, dimpotriva, razboiul continua: urmasii teroristilor bolsevici ataca memoria victimelor comunismului. “O sa se bata cu noi si morti, iar noi o sa fim alaturi de voi ca sa ne aparati. Si morti vom izbandi!”, spunea Parintele Calciu de pe patul de spital din salonul care-i devenise si chilie, si loc de pelerinaj.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 12.05.2023 at 23:34:26.
|
|
#24
14.05.2023, 23:53:35
|
|||
|
|||
|
Nu că n-aș fi avut o părere, o am încă. Sunt român, desigur că mă pricep la fotbal, politică și subtilități bisericești, cu schimbarea garniturilor la robinet stau ceva mai prost. Și nu c-aș fi rămas inert, m-am amuzat deșănțat urmărind cum i se dictează lui Dumnezeu cum să învârtă planeta, taie domle alea nouă minute și nouă secunde care ne-au dus la dandanaua cu calendarul, că alea șase ore de întârziere le înghesuim o dată la patru ani în ziua de 29 februarie a anului bisect, dar oricât ne-am foi după argumente, alea 9'9" rămân îndesate în buzunarele cerului și se tot strâng, se tot strâng.
Știți unde suntem? Întârzie trenul în gară și impegatul se uită fix în ochii călătorului și-i zice ți se pare, uite ce scrie aici, trenul a sosit la timp. Adevărata realitate nu e a tabelei din gară, ci a momentului în care pufăie locomotiva la peron, și din perspectiva asta geograful (care sunt) îi șoptește teologului (care sunt), persuasiv și axiomatic, băiete stai cuminte că Dumnezeu a scris graficul de zbor al planetei înainte să vă dea vouă prin cap să inventați hârtia și abacul. O să îndreptăm calendarul, mai devreme sau mai târziu, relax. Pur și simplu nu avem de ales, doar dacă nu ținem ridicol să umblăm cu Iordanul în mânecă scurtă joi la Paști. Și nu mă luați cu argumentul că asta nu se va întâmpla prea curând, e total irelevant, căci din perspectivă creștină binecuvântările date unei posterități îndepărtate sunt formule de dragoste imediată. Așadar îndreptarea calendarului nu e un act de pedantism intelectual, ci o reverență obedientă cuvenită Legiuitorului celor de sus și al celor de jos. Dar nu despre asta vreau să scriu, nu. Știam că ridicarea subiectului va corespunde unei scuturări violente și că orice mișcare tectonică produce talazuri înalte, doar sunt geograf, nu? Așa e firesc să fie, avem opinii chiar și în biserică, dogme și teologumene care poate nu vor deveni niciodată dogmă. Ce m-a frapat a fost cantitatea copleșitoare de ură dezlănțuită în toate direcțiile și în toate formele. Încleștările hidoase ale urâtului, ieșit la suprafață de sub coji dovedite subțiri, înverșunările spiritelor mici și partizane până la violență, vanități care deversează în invective ignobile, demne de fetidul mahalalei, aduse fraudulos în epicentrul agorei. Dar și astea sunt de înțeles, la o adică, oameni suntem și ne mai lasă nervii. Citeam comentariile și deodată am văzut unul care m-a încremenit vreo mie de ani, așa, pe puțin, zice ”acum se vede pe față că Papahagi îi iubește pe catolici!” Mă ridic de la calculator, îmi pun un pahar de acid carbonic și-l beau, privesc lung norii și apoi mai citesc o dată, comentariul ăla e tot acolo și tot așa de înfricoșător, Papahagi îi iubește pe catolici, scris ca o sentință, o deconspirare publică a răului suprem, Papahagi îi iubește pe catolici și se cuvine să fie urcat pe rugul rezervat defetiștilor vocaționali. Și brusc mi-am amintit de ce-am citit la un teolog anglican (căci da, mai citesc uneori teologie din ograda vecinului), C.S. Lewis, zice undeva ”majoritatea celor care sunt gata să moară pentru credința lor sunt gata să și ucidă pentru ea”. Majoritatea, dar nu toți. Diferența o fac sfinții, blânzii pământului, săracii care strigă către Domnul. Hristoforii. Că una e a vorbi de Domnul și alta e a-L trăi. Vedeți? Diferența e așa de mica! Frații mei, surorile mele, țineți-vă de iubire ca de o ancoră tare că dacă pierzi iubirea, pe Dumnezeu în persoană întrupată îl pierzi, și ce va da omul în schimb pentru sufletul său, un calendar (ne)îndreptat? Știți cum e iubirea? În anii 80 se construia în portul Mangaliei crucișătorul ”Mărășești”, doi unchi dintr-ai mei au sudat la el de le-au sărit ochii din cap de oboseală, Petre și Mihai, și un al treilea, tot cu nume de sfânt, Constantin, a servit în echipajul lui, și întârzie unchiul Costel acasă și când vine îl întreb care-i faza, zice sunt obosit, instalăm acum niște pompe de suprapresiune, eu curios da ce-s alea, unchiule? Și-mi explică, dacă nimerește o torpilă în carena vasului și-i face o gaură, pompa asta bagă aer așa de mult și de repede în corpul navei încât apa nu mai poate intra pe deschizătura aia și nava nu se scufundă. Frații mei, asta e iubirea. O pompă de suprapresiune prin care aerul Duhului Sfânt suflă în inimă și n-o lasă să se scufunde, oricâte găuri ar avea sub nivelul mocirlos pe care plutim. Când ai pierdut iubirea îți intră în inimă trufia și toate celelalte rugini ale sufletului. Și chiar și dreptatea, care dezbrăcată de dragoste se face un colesterol care te duce în infarct. Așadar întreb: dacă nu puteți să-l iubiți pe Papahagi, cum veți putea să-i iubiți pe catolici? ȘI nu numai pe catolici, ci și pe cei doi prieteni tătari ai mei, Tunai Geafer și Semiran Abdurefi să-i iubiți, și pe mucosul ăla de țigănuș, obraznic și impertinent ca o carte scrisă în chineză, care mă exploatează în parcarea marketului ca pe un bleg al lui Dumnezeu, și pe el să-l iubiți, pe toți oamenii, până la ultimul dintre ei, oricât de diferit ar fi! Și dacă nu puteți face asta, vă rog eu mult, retrăgeți-mi prietenia și lăsați pe alții, că vreau să mor îmbrăcat în iubire și-n blândețe, luați-vă voi dreptatea de aici și lăsați-mă cu Înviatul meu Desculț și blând. Că la poarta raiului te poți prezenta cu ce calendar vrei în dinți, îndreptat sau nu, dacă iubire n-ai, pe Dumnezeu nu-L ai. (Crin - Triandafil Theodorescu)
__________________
36. Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? 37. El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38. Aceasta este marea și întâia poruncă. 39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 22)
|
|
#25
15.05.2023, 00:02:57
|
|||
|
|||
|
Invocarea minunii aprinderii Sfintei Lumini ca argument pentru menținerea unui calendar eronat este compromițătoare intelectual, teologic și moral.
Calendarul nu este o emisie a Revelației dumnezeiești, ci exclusiv expresia unor necesare calcule astronomice omenești. Ca urmare, orice calendar trebuie ajustat în timp. Reținerea și zbaterea unora care sacralizează calendarul, confundându-l cu un adevăr de credință, oameni care arată aparent compătimitor cu degetul (gest reprobabil mereu) spre faptul că doar ortodocșii primesc Sfânta Lumină, invocând în mod inept ideea că, dacă am sărbători Paștele corect din punct de vedere calendaristic, Sfânta Lumină nu s-ar mai aprinde, ca și cum minunea lui Dumnezeu e condiționată de calendar și nu de credință, ca și cum dacă îți aduci ceasul rămas în urmă la ora exactă comiți un sacrilegiu, trădează inclusiv o perfidă gelozie și jenantă zgârcenie confesională: dacă am sărbători Paștile împreună, toți creștinii din lume, ar trebui să împărțim Sfânta Lumină cu alții și am pierde din prestigiul singularității cu care ne place să facem paradă. Nu în acest tip de creștinism s-ar putea recunoaște Hristos, Cel care ne-a dat în Sfânta și Marea Joi din Săptămâna Sfintelor Sale Pătimiri cea mai înaltă poruncă: „Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteti ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.” (Vasile Bănescu)
__________________
36. Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? 37. El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38. Aceasta este marea și întâia poruncă. 39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 22)
|
|
#26
15.05.2023, 09:27:50
|
|||
|
|||
|
* Nordul pe care îl arată busola morală a Bisericii este mereu Hristos, Dumnezeu Cel milostiv și drept, Cel care ne-a spus ceva copleșitor, greu de înghițit și înfăptuit: Iubiți-i pe vrăjmașii voștri !
Hristos, Dumnezeul Păcii, nu un fals dumnezeu gnostic al urii, al distrugerii, al războiului dezlănțuit împotriva unei lumi (europene) care, cu toate imensele ei păcate, rămâne deocamdată cea mai bună dintre toate. O lume în care nu ești arestat sau aruncat de la etaj pentru exprimarea liberă a unei păreri contrare dogmei politice a regimului în care trăiești, una în care religia nu a devenit instrument de propagandă belicoasă favorabilă crimelor în masă, nici reprezentanții ei oficiali, fanatici adulatori antihristici și antiumani. O lume pe care o putem face mai bună doar fiecare dintre noi în parte prin faptele bunătății personale, nu prin vorbe deșarte, prin exprimarea urgentă în act a încreștinării noastre de care facem atâta caz. O lume care nu trebuie făcută țăndări doar pentru că diavolul a mai intrat în cineva și mimează sacrileg ortopraxia și ortodoxia. Ortodoxia nu este ortodoxism, ortopraxia nu e bruxism, Tradiția nu e tradiționalism, nici Biserica birocratism ! Ea este comunitatea vie de oameni uniți și vertebrați de credința în Hristos, de speranța în Înviere, de dragostea milostivă pentru cei umiliți și obidiți. Altfel, noi toți cădem... „Dar este Unul care ține-n mână căderea asta, nesfârșit de blând.” Să ne încredem doar în El ! ** A spune, fără să intri simultan în pământ de rușine, că tu, cel care brutal invadezi, bombardezi, violezi, furi, ucizi în masă, minți de stingi acasă, trimiți tineri la moarte, promițându-le raiul în schimbul crimei oarbe, a afirma din mijlocul acestor orori comise de tine că ești „în prima linie în lupta pentru păstrarea credinței creștine și a valorilor creștine împotriva întregii lumi apostate”, a susține această infernală enormitate, a fi crezut de unii hipnotizați de rău că, totuși, ai dreptate: iată cum arată răstignirea Adevărului în viziunea unor sacrilegi care se folosesc antihristic de ideea de creștinism în modul cel mai cinic, vulgar, pervers și trist. Evanghelia, cea mai bună dintre vești, ne încurajează, însă: „Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” (Vasile Bănescu)
__________________
36. Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? 37. El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38. Aceasta este marea și întâia poruncă. 39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 22)
|
|
#27
15.05.2023, 10:05:55
|
|||
|
|||
|
Citat:
Crin Triandafil Theodorescu e vaccinist, preluat de cam toată presa main stream care primise bani de la guvern să ne bage pe gât inocularea obligatorie cu un ser despre care abia acum se descoperă efecte adverse. Ce răspundere va avea față de oamenii care de frică s-au vaccinat și vor duce după ei probleme de sănătate toată viața ? „Da, m-am vaccinat fluierând și o să fac și boosterul. Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea... https://adevarul.ro/stiri-locale/con...l-2124124.html Am găsit pe net un calendar calculat până prin 2100 și cel mai târziu pica Paștile prin 8 mai, și a mai căzut odată în anii 80 în 8 mai și nu s-a vitriolat nimeni. În rest rar cade în mai cam într-un deceniu de 2x maxim, între 90 și 2000 nu a picat decât odată în mai, deci e o minciună că o să faci Boboteaza vara cum vâră sofismul ăla în argumentație. În 1983 a picat Paștile în 8 mai și va mai pica în 2070, cine mai trăiește până atunci ? Urmăriți și dvs când pică paștile https://www.savastan.ro/paste.php Când pică Paștile prin 4 - 9 aprilie și începe prin februarie postul Paștilor, nu se gândește nimeni că e frig de cazi jos 90% din Post, a bătut un vânt în postul ăsta de făceai otită, plus că trebuie să înconjori Biserica în Vinerea mare și în noaptea dinspre Duminica Paștilor prin ploaie și frig care îngheață, nu vântișor de primăvară. Ce plăcere e să ții Paștile sau postul Paștilor la o vreme de Postul Crăciunului ? Nu ne-am scârbit de frig, întuneric, facturi nesimțite, poate nici în Biserică nu se dă căldură că nu sunt bani și se pun mai puține cicluri de încălzire, stau mulți cu vată în urechi că nu mai suportă curenții de aer din unele parohii.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 15.05.2023 at 10:24:43.
|
|
#28
15.05.2023, 17:52:08
|
||||
|
||||
|
eu nu am televizor,doar internet
dl.BOGDAN VASIE CANDIDAT INDEPERNDENT ARE O filmare in care lamureste f,exact de ce nu e de acord cu formatia AUR.Ovidiu Grosu de mult ne-a spus ca AUR e o pista falsa,joaca dublu.De ex.membru al lor in comisia restrinsa pe grupuri a votat legea impotriva ,copiilor 145.Da mai au si alte chestii care ii dau de gol. Harul DUHULUI SFINT la sinodul de la Niceea a stabilit cum se va sarbatori data sf.PASTI .Ne credem mai destepti ca DUHUL SFINT??Cind au slujit catolici la sf.mormint lumina nu a venit ci a venit afara unde slujeau ortodocsii si a crapat stilpul de la intraea,care se vede su azi .O minune a lui Dumnezeu pastrata marturie pina azi. PUTIN stie ca ucrainienii sunt rusi si nu vrea sa traga sa le faca tzarii prea mari necazuri .Ofiterii americani observa asta si spun in videoclipuri. Putin nu se ocupa de convertirea popoarelor neortodoxe,ca nu e asta treaba lui.Daca un patriarh este de acord cu ecumenismul ,ca si la noi ,nu inseamna ca tot poporul rus[ca si cel roman ]este de aord cu erezia asta. Profetiile sunt sub impulsul DUhului sfint. Ofiteri americani in rezerva au recunoscut ca Putin ar fi putut cuceri UCRAINA in 3 zile cel mult.Apoi ei cunosc mai bine ca noi aspectele razboiului.
__________________
|
|
#29
15.05.2023, 19:06:56
|
|||
|
|||
|
Citat:
Scaunele neocupate se redistribuie tot la partidele care fac pragul, votezi partide de 2 % sau independenți de 0,5%, votezi indirect USR, PNL cel puțin la europarlamentare și parlamentare e așa. Citat:
Citat:
În Turcia Erdogan poate pierde la 1-2% alegerile în turul 2, au fost 88% dintre turci la vot, nu credeți că ar putea fi dat jos și Erdoan care stat 20 de ani la putere, ? Mi se pare că sunt schimbări mari chiar și în regimuri autoritare, în Belarus Lukasenko are probleme de sănătate.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|
|
#30
16.05.2023, 02:41:34
|
|||
|
|||
|
Mulțumesc, Polonia! Mul*țu*mesc, mulțumesc, mul*țu*mesc pentru ceea ce faci!“ Așa a încheiat președintele Biden dis*cursul ținut săptămîna trecută în Polonia. În logica paragrafului, Biden se referea la efortul Poloniei de a primi și proteja 10 milioane de refugiați ucraineni, dar mul*țumirile astfel repetate, e clar, treceau de contextul retoric. Erau mulțumiri pentru tot ceea ce a făcut și face Polonia de la începutul acestui nenorocit de război în U*craina.
Se cuvine să mulțumim și noi, românii, Poloniei. Nu mă aștept s-o facă actualii noștri decidenți de politică externă. Nu le stă în caracter, nu e în stilul lor. Președintele, premierul, miniștrii care au ceva impact în exprimarea internațională a României, plus liota de consilieri și de acoperiți sau descoperiți ai serviciilor de tot felul, toți doctori în chestii de genul informații, strategii, apărare, securitate, au decis deja care ne este exprimarea: în mijlocul corului, dar să nu ne auzim prea tare și niciodată soliști, iar dacă livrăm ceva, să o facem pe tăcute, la secret. Măreția curajului nu e pentru ei și nu e nici pentru noi. Fai*mosul „pe burtă“ românesc ni și li se po*trivește natural. Nu există decît o explicație pentru genul a*cesta de atitudine, dacă nu luăm în considerare mai vechea idee că stilul regelui se impune în tot Palatul, iar regele actual e indolența întruchipată: frica. De fapt, nouă ne e frică atît să ajutăm Ucraina, cît și să nu ajutăm Ucraina. Pe moment, ne e mai frică să n-o ajutăm. Dar frica anticipează frică, așa că e bine să ajutăm, dar „pe burtă“ – nu știi cum se întoarce roata mîine. Ne e frică să spunem cum și cît ajutăm. Dar ne e frică și să-i spunem Ucrainei că greșește cînd greșește față de noi, să nu ne spună altora, mai mari, care o să ne certe. Politica noastră externă în tot deceniul Iohannis a fost să fim cuminți, să nu deranjăm, să nu avem păreri, să nu avem probleme, nimeni să nu se plîngă de noi, noi să nu ne plîngem de nimeni; ai zice că, în momente de-astea grele, ne-am dori nici să nu existăm, dar ce să-i faci, existăm și asta ia un pic pe nepregătite „doctrina Iohannis“. De mai mulți ani, Polonia a încercat să facă Uniunea Europeană să vadă fața reală a Rusiei lui Putin. Amețite de gaze siberiene, fascinate de averile fabuloase ale oligarhilor, gîdilate de tandrețea slavă, pe un adînc și stupid fond antiamerican, puterile continentale erau un fel de somnambuli imposibil de trezit. Cînd Putin a invadat Ucraina prima dată, în 2014, nimeni n-a făcut nimic și totul s-a încheiat cu teritoriul pierdut de Ucraina și cu un soi de acord despre care cei lucizi au știut de la început că nu va funcționa. Dar Europa era așa de încîntată că a obținut acordul (cam cum fuseseră Daladier și Chamberlain încîntați de acordul încheiat cu Hitler în 1938), încît nu mai conta nimic. Somnambulii puteau în continuare să rămînă în oniricul lor filorus. A doua invazie, cea de acum un an, a fost, însă, prea serioasă. Chiar și așa, prima reacție a puterilor europene a fost confuză. Sigur, toți au condamnat invazia, dar… Un imens dar! Germania nu concepea să nu continue să cumpere gaze de la Putin și părea mai degrabă neutră. Italia era aproape pe față cu Putin. Franța, prin vocea lui Macron, avea o singură grijă: nu cumva să umilească cineva Rusia. Atitudinea puterilor majore din UE a fost, în primele săptămîni, lamentabilă. Dacă Kievul cădea în trei zile, cum voia Putin, toate aceste mari bastioane ale democrației și prosperității ar fi recunoscut noul guvern, ar fi mimat ceva supărare, dar ar fi acceptat siluirea prin forță a regulilor fundamentale ale dreptului internațional. Așa cum au făcut la invazia Crimeei, care nu a deranjat pe nimeni în afară de ucraineni. În tot acest timp, din 2014 și dinainte, Polonia nu a încetat să strige în urechea somnambulului chiar dacă acesta dădea semne de iritare – lasă-mă, nu mă trezi! UE a devenit un exponent ferm al civilizației și libertății după săptămîni bune de la invazia din 24 februarie 2022 și asta s-a întîmplat din trei cauze conjugate. Prima, indiscutabil, a fost eroismul ucrainenilor, care au luptat exemplar, neașteptat pentru politicienii din „Europa untului“, și au dovedit unei clase politice europene amorțite, mediocre, blazate, cu sensibilitatea colmatată de colesterolul traiului bun, că eroismul colectiv e posibil și real. A doua, presiunea americană. Care, sigur, nu ar fi avut nici un sens dacă ucrainenii nu luptau. Dar americanii continuă să aibă o bună influență în Europa, chiar dacă europenii scrîșnesc din dinți. Și a treia, atitudinea Poloniei în interiorul Uniunii. Polonia a continuat să creadă că, totuși, UE se trezește dacă îi țipi în ureche. Polonia s-a comportat în primele luni de război, ca și astăzi, într-o manieră șocantă pentru adormiții Scholz, Macron, Draghi. A susținut pe față Ucraina, strident, intens, fără să clipească. A doua zi după ce Putin a spus că oricine trimite arme și muniție Ucrainei se expune atacurilor rusești, site-ul Președinției Poloniei distribuia imagini cu primele coloane de camioane cu ajutor militar trimis Ucrainei, însoțite de salutul președintelui Duda. În vremea asta, alde Scholz, Macron și Draghi reproșau Poloniei, în spatele ușilor închise, că se comportă strident, că, după o vorbă a lașilor de azi, „escaladează“. De parcă mai era loc de nuanțe sonore cînd tancurile lui Putin intraseră în Ucraina prin nord și est. Știu că și ai noștri gîndeau cam la fel – „aliații îi ceartă pe polonezi că prea fac tărăboi“. Nu știu dacă i-or fi certat sau nu, dar așa cum Putin nu i-a potolit, nici „aliații“ nu i-au potolit. Polonia nu s-a lăsat intimidată. A continuat să se comporte demn, curajos, loial sieși și unei anume idei despre Europa care dispăruse din inimile liderilor UE și chiar din inimile multor locuitori ai continentului. În vremea asta, la noi se făceau cozi kilometrice la serviciile de pașapoarte. Infatigabilă în a spune și a face, Polonia a generat un curent de opinie politică și publică atît de puternic, încît a devenit, indirect, unul dintre factorii care au împins, pînă la urmă, Berlinul, Parisul și Roma spre decență și demnitate. Nu spun că Polonia a ajuns să determine deciziile bune în aceste mari capitale. Nu ar fi putut și nu ar putea s-o facă. Dar spun că atitudinea Poloniei a creat în Europa curentul care, alături de ceilalți doi factori menționați, a dus la o bună răsucire a celor mai puternici europeni. Pe lumea asta, gazele nu sînt totul. E ceea ce ne arată Polonia, că nu merită să te lași zdrobit de Putin pentru gazele lui. De fapt, Polonia crede mai mult în Europa decît cred Franța și Germania la un loc. Europa poate mobiliza un asemenea rezervor de creativitate, de inovație și de competență încît poate să iasă din orice situație tehnico-economică. Iar cînd am auzit, zilele trecute, că Cehia a anunțat deja completa independență energetică față de Rusia, după ce acum doi ani era 90% dependentă, am înțeles încă o dată că vor cîștiga cei care au încredere în Europa și nu cei care o văd iremediabil dependentă și aservită. Polonia a spus că, înainte de orice, noi, europenii, nu trebuie să umilim Europa. De Putin are istoria grijă, nu trebuie să ne îngrijim noi. Mulțumesc, Polonia! (Sever Voinescu)
__________________
36. Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? 37. El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38. Aceasta este marea și întâia poruncă. 39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 22) Last edited by crincrin; 16.05.2023 at 03:10:43.
|
|
|
Mod linear
