|
#141
|
||||
|
||||
Citat:
Credinta nu se vadeste in fuste lungi si pelerinaje, ci in jertfa si in fapte bune, orientate atat asupra lui Dumnezeu, cat si a aproapelui. Nu exista, dupa parerea mea, o dihotomie intre aproape si Dumnezeu, pe care sa il prefer, pe Dumnezeu in defavoarea aproapelui sau pe aproapele in defavoarea lui Dumnezeu. Lucrurile se imbina. Iubindu-mi sotul si avand grija de el (in toate aspectele) inseamna ca Il iubesc pe Dumnezeu, care a randuit sa mi-l dea. A, ca trebuie sa Il iubesti pe Dumnezeu din toate puterile tale, iar peaproapele tau doar (doar!!!) ca pe tine insuti, e altceva. Daca Il iubesti pe Dumnezeu nu nesocotesti Taina casatoriei, pe care El a infintat-o si juramantul din biserica. Daca iti iubesti sotul ca pe tine insuti, nu ramai indiferenta si nu il scoti din lumea ta - era un caz extrem cel relatat, cuplul ajunsese la divort din cauza ca sotia nu isi mai indpelinea datoriile de sotie (din toate aspectele). Da, e o posibilitate, care se cheama CALUGARIE. E incompatibila cu casatoria, daca ai mers pe o cale, nu o parasesti ca aialalta e mai cu dichis. A doua posibilitate - casatoria e cruce, o duci cu ajutorul lui Dumnezeu si la bine si la greu, nu dai bir cu fugitii cand nu mai e totul roz - nu sunt inca maritata, dar vorbesc din experienta celor din familie. Si bunica mea a fost o persoana foarte credincioasa si niciodata nu i-a zis bunicului: ma, ce pacatos / betiv / eretic esti, ce ma fac eu cu tine? Nu, a facut rugaciune, a tinut post pentru el si peste multi ani, a venit si el la credinta. A preferat sa piarda in fiecare duminica jumatate de slujba la biserica, pentru a veni la adoua jumatate cu toti ai casei, nu cum fac multele, sa fie ele de la sapte in biserica, iar sotii / copiii lor pot crapa, important e ca si-au facut ele datoria fata de Dumnezeu! Am zis un cuvant dur, dar asa e: casatoria e mantuire in doi, nu eu ma preocup de mantuirea mea cum stiusi tu de a ta, cum stii. Nu! Fara sacrificiu nu merge nimic in lumea asta. Si da, pentru a te casatori la biserica e necesara spovedania, ca asta devine o formalitate, ca si taina insasi, nu e de mirare. Nu inteleg partea cu nevrednicia... adica mai bine traim in pacat decat sa ne casatorim cu nevrednicie? mai bine ne irosim ani din viata aiurea, incercand si cautand cai verzi pe pereti?pai nimeni nu e vrednic de nimic pe lumea asta, dar tot primim daruri (Harul care vine prin intermediul Sfintelor Taine=dar). De parca spovedania sau cununia nu e pentru tot omul pacatos, care nu mai vrea sa fie pacatos, ci numai pentru cei "vrednici"? Si cum adica, "din partea voastra si in special din partea ortodoxa"? nu scrie ca esti ortodox? Aici nu ne atacam, discutam idei, ca sa nu fim unii pentru altii pricini de sminteala. Mai scriu si maine, acum sunt pe fuga.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#142
|
||||
|
||||
Un lucru este clar: concubinajul este pacat mare, nu exista gri in aceasta situatie. Este ca si a fi insarcinata: fie esti insarcinata, fie nu esti, nu exista "sunt 10% insarcinata."
Asta nu inseamna ca cei doi nu trebuie sa faca nimic in ceea ce priveste credinta. Acest pacat ii exclude de la a primi Sfanta Impartasanie pana ce remediaza situatia, dar nu le ridica obligatia de a posti cand spune Sf. Biserica, de a merge duminica la biserica, de a se ruga, etc. Fiindca acestea sunt lucruri, care, facute cum trebuie,predispun sufletul pentru a face voia lui Dumnezeu. Parerea mea este ca acei oameni cazuti in pacate grele trebuie incurajati sa se apropie de Dumnezeu in primul rand, pe cat de incomplet pot ei, incepand chiar si cu o mica rugaciune inainte de somn, si apoi va veni si lasarea pacatului. Numai fiind aproape de Dumnezeu ne dam seama cat de mare este chiar si cel mai mic pacat, dar un pacat atat de mare precum concubinajul... Departe de Dumnezeu nu iti dai seama de nimic, si fara Sf. Taine esti neimplinit. Am citit undeva ca ideal este ca cei doi sa fie ambii credinciosi cand se casatoresc. Dar daca nu, sau daca numai unul este, macar sa fie atata respect in acea familie incat atunci cand unul dintre ei o ia pe calea credintei celalalt sa nu se opuna.
__________________
„Mare ești tu, Doamne, și preavrednic de laudă (…) Căci pentru tine ne‑ai creat și neliniștită este inima noastră până sa-si afle odihna in tine.” (Sfântul Augustin). |
#143
|
|||
|
|||
În realitate așa e cum spui dumneata. Pe internet însă suntem moraliști intransigenți, campioni ai abstracțiunilor pseudoteologice și mari apărători ai ethos-urilor creștine grandissime pe care nici măcar nu le experimentăm personal altfel decât livresc, fragmentar și gâfâit.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#144
|
|||
|
|||
Citat:
Singurul lucru pe care l-am inteles atat de la dvs cat si de la Parintele este ca Postul fara spovedanie are valoare de regim alimentar. In plus dvs ati zis la un moment dat ca prin spovedanie putem obtine "harul lucrator" care sa ne ajute sa nu mai pacatuim in continuare. Nu stiu daca asa se cheama si la noi fenomenul acesta, dar cred ca ni se poate intampla si noua. Depinde in mare parte si de cum suntem "motivati" de catre duhovnic sa nu mai vrem sa pacatuim (uite cum am "patit" eu de exemplu de n-am mai fumat; si nu credeam vreodata ca o sa gasesc motivatia necesara pentru a lua aceasta decizie; nu ca n-ar exista argumente medicale irefutabile in acest sens, ci pt ca toti fumatorii au argumentatia lor proprii cum ca mai sunt si alte lucruri care-ti fac rau, etc...). Acum eu nestiind exact care e "pozitia ortodoxa" fata de aceste "fenomene" care se petrec, pot doar sa mai formulez o supozitie, si chiar va rog sa ma corectati daca gresesc. Am observat ca daca eu ma rog pentru ceva anume, am un necaz, o "pricina" si se intampla, intamplator, sa-i spun si parintelui despre necazul/dorinta mea, sunt sanse mai mari ca acel lucru sa se intample (sau sa se rezolve). Oare rugaciunea unui preot (pentru un enorias al lui) are mai multa "trecere" decat cea a oricarui dintre noi? Last edited by fallen; 13.08.2011 at 13:23:58. |
#145
|
||||
|
||||
Acest raspuns al d-lui Mihnea Dragomir a continut, mi se pare, o mica stratagema, aceea de a muta discutia de la argumentele Pr. Gheorghe catre discutia deosebirii de invatatura in acest caz concret.
Am semnalat si eu mai sus o deosebire as zice nu majora, ci uriasa, intre invatatura catolica, pe care o explica dl. Dragomir si invatatura ortodoxa. Aceste invataturi catolice, promovate pe un forum ortodox, ar trebui, conform bunului simt - dupa cum arata Pr. Gheorghe, parere pe care o sustin - sa fie marcate ca atare. Este urat ca invataturile Sfantului Grigorie Palama, care urmeaza Sfintilor Parinti si intregii traditii a Bisericii Ortodoxe, invataturi oficiale ale Bisericii noastre, sa fie contrazise si anihilate prin inlocuirea lor cu invataturi catolice, tocmai pe un forum ortodox. |
#146
|
||||
|
||||
Citat:
Rugaciunea unui drept valoreaza foarte mult. Sunt enoriasi si enoriasi si preoti si preoti.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#147
|
|||
|
|||
Citat:
Pe de alta parte, cred ca e aberant sa afirmi ca se poate sti cine merge in rai si cine nu; In ce priveste disputa care s-a iscat intre catolici si ortodocsi, iarasi nu prea are sens, ca doar n-o sa mearga unii cu totii in rai iar ceilalti in iad. |
#148
|
|||
|
|||
Citat:
Mi se pare ca am auzit ca exista posibilitatea sa te rogi special pentru ca sa ti se descopere voia Domnului (sau poate e doar o speranta de-a mea zadarnica). Sunt si printre noi multi care sustin ca totul tine doar de alegerile noastre, dar problema mea cea mai mare este ca nu prea pot sa fac alegeri. |
#149
|
||||||
|
||||||
Citat:
Citat:
multa iubire Citat:
Citat:
taina insasi NU POATE FI TAINA daca cei doi NU SUNT CREDINCIOSI la FEL ..... eu nu cred ca Dumnezeu nu are logica .... tu crezi ? Citat:
multa iubire Citat:
multa iubire |
#150
|
||||
|
||||
Citat:
Daca socotesti ca o persoana nu iti e potrivita, nu esti sigur, nu stii ce vrei etc, atunci nici nu te casatoresti, dar nici nu traiesti in curvie cu ea. Eu nu zic ca toti care traiesc in concubinaj sa se casatoreasca, nu, ci sa realizeze ca e pacat, sa nu caute indreptatiri pentru asta si cu ajutorul duhovnicului sa gaseasca o cale de a iesi din acest pacat: ori se despart ori se casatoresc, una din doua. Nu traim in pacat, pe ideea ca e mai bun pacatul curviei decat casatoria cu nevrednicie.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
ma poate ajuta cineva sa cumpar o rasa("vesmant"pt. Protopsalti)? | inclusiveu | Generalitati | 9 | 02.07.2012 15:08:55 |
"Acatist pentru adormiti" - se poate? | mirelat | Slujba inmormantarii | 14 | 22.03.2011 18:53:05 |
Am nevoie de "putin" ajutor ! - Va rog nu treceti "peste" - Nu am liniste de o luna! | valentinalogo | Preotul | 28 | 06.06.2010 07:26:42 |
cati dintre voi imi vor tine "companie" in iad?! | clujeanul33 | Generalitati | 21 | 13.02.2010 23:33:22 |
|