Despre manie

[buncrestin]

În prealabil postat de IonutS

Eu de obicei cand sunt nervos incerc sa-mi aduc aminte de Dumnezeu si ma calmez pur si simplu.

eu cand sant suparata ,plang,plang si iarasi plangsi asa ma maI CALMEZ.

[patinina34]

Uneori mania, nu poti controla, si in acele momente Rugaciunea Inimii ma ajuta extraordinar de mult.
Alteori, ma concentrez la ceea m-a suparat, si imi spun ca e vina mea, deci nu ma pot supara, ci sa cer iertare Domnului.
Totusi, ca sa evit neintelegerile care ar duc ela manie, atunci, eu cer explicatie sa vad care era adevaratul sens al ceea ce voia sa spuna persoana respectiva ca nu cumva eu sa fii inteles gresit.
De multe, am observat, ca aceasta cerere de clarificare este vazuta totusi de altii ca si o mandrie, desi nu este absolut de loc vorba despre asa ceva.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de patinina34

Uneori mania, nu poti controla, si in acele momente Rugaciunea Inimii ma ajuta extraordinar de mult.
Alteori, ma concentrez la ceea m-a suparat, si imi spun ca e vina mea, deci nu ma pot supara, ci sa cer iertare Domnului.
Totusi, ca sa evit neintelegerile care ar duc ela manie, atunci, eu cer explicatie sa vad care era adevaratul sens al ceea ce voia sa spuna persoana respectiva ca nu cumva eu sa fii inteles gresit.
De multe, am observat, ca aceasta cerere de clarificare este vazuta totusi de altii ca si o mandrie, desi nu este absolut de loc vorba despre asa ceva.

Iti multumesc pentru raspuns.

Am senzatia ca intotdeauna cand ma manii este vina mea, nu a celuia care a servit ca pretext pentru maniere. Nu sunt eu stabil in mine si ma tulbur, desi uneori pare de neevitat.

Se poate totusi ajunge oare in lume la o stare de ne-maniere?

[Marius22]

În prealabil postat de Lavrentiu

Iti multumesc pentru raspuns.

Se poate totusi ajunge oare in lume la o stare de ne-maniere?

Cred cu tarie ca rugandu-L pe Dumnezeu sa ne daruiasca "inima infranta si smerita" vom dobandi si blandetea. Mania omului bland si smerit cu inima se indreapta numai catre diavol si lucrarile acestuia, nu si catre semeni.

[Fani71]

În prealabil postat de Marius22

Cred cu tarie ca rugandu-L pe Dumnezeu sa ne daruiasca "inima infranta si smerita" vom dobandi si blandetea. Mania omului bland si smerit cu inima se indreapta numai catre diavol si lucrarile acestuia, nu si catre semeni.

Am si eu o intrebare de la cei mai experimentati duhovniceste.
Se pare ca mania nu trebuie invinsa pur si simplu prin abtinere, pentru ca daca nu esti atent si nu esti destul de inaintat duhovniceste poti sa o pastrezi in tine si sa te acresti, sau sa rabuineasca toata deodata si sa faci mai mult rau. Atunci mai bine sa ii dai drumul si pe urma sa iti ceri iertare, poana ajungi sa mai progresezi interior in blandete si dragoste si sa nu mai simti nici nevoia sa rabufnesti. Energia care iesea inainte prin manie se foloseste atunci la facerea lucrurilor bune.
Ce ziceti de teoria asta?

[claudiu-marius]

În prealabil postat de Fani71

Am si eu o intrebare de la cei mai experimentati duhovniceste.
Se pare ca mania nu trebuie invinsa pur si simplu prin abtinere, pentru ca daca nu esti atent si nu esti destul de inaintat duhovniceste poti sa o pastrezi in tine si sa te acresti, sau sa rabuineasca toata deodata si sa faci mai mult rau. Atunci mai bine sa ii dai drumul si pe urma sa iti ceri iertare, poana ajungi sa mai progresezi interior in blandete si dragoste si sa nu mai simti nici nevoia sa rabufnesti. Energia care iesea inainte prin manie se foloseste atunci la facerea lucrurilor bune.
Ce ziceti de teoria asta?

Mai mai cutit cu doua taisuri este ceea ca zici tu ,deoarece spun Sfintii Parinti ca mania e la fel de primejdioasa ca si mandria caci ea izvoreste din facultatea irascibila aomului si cuprinde toate manifestarile patologice ale omului "Mocnind aceasta tainuit in inima noastra si orbind cu tulburari intunecate ochii inimii nu putem dobandii puterea dea deosebi cele ce ne sunt de folos nici patrunderea cunostintei duhovnicesti" asta spun Parintii
Acuma , omul are in el puterea irascibila de la creatie dar ia fost data de
Dumnezeu ca sa lupte cu ispitele si cu diavolul,dar dupa caderea in pacat
omul a folosit aceasta putere ca sa lupte cu aproapele lui.De aici sa ajuns apoi la manie in toate formele ei :tinerea de minte a raului ura ostilitatea ranchiuna lipsa de iubire batjocura ironia.tot la Sf Parinti gasim scris asa:"
Bine este a nu te minia.Iar daca se va intampla ,nici o parte din zi sa nu ti se lase spre patima zicind :sa nu apuna soarele... De ce urasti pe omul care te-a
mihnit ?Nu el este cel ce ti-a facut srimbatate ci diavolul .Uraste boala si nu
pe cel ce boleste!"De aceea nu e bine sa ne miniem ci sa lasam sa treaca caci
pe diavol omul il scoate cu rugaciune si post .Descarcarea manioasanu e buna caci sporeste si mai mult mania si dupa ce omoara sufleteste pe om naste in el si tristete lasitate mandrie care sunt si ele pacate

De obicei, daca cineva ma intristeaza, il dispretuiesc pe acel cineva, dar nu devin manios, nici violent, decat daca exista violenta indreptata impotriva mea. Nu sunt genul care sa genereze scandaluri si imi impun cu toata vointa pastrarea calmului, a sangelui rece si a unei minti lucide in situatii de criza deoarece stiu ca acestea reprezinta mereu un avantaj. Panica si reactiile necontrolate sunt inutile si mai mult fac rau decat bine.

Cel putin asta inteleg eu prin manie.

[Fani71]

În prealabil postat de claudiu-marius

Mai mai cutit cu doua taisuri este ceea ca zici tu ,deoarece spun Sfintii Parinti ca mania e la fel de primejdioasa ca si mandria caci ea izvoreste din facultatea irascibila aomului si cuprinde toate manifestarile patologice ale omului "Mocnind aceasta tainuit in inima noastra si orbind cu tulburari intunecate ochii inimii nu putem dobandii puterea dea deosebi cele ce ne sunt de folos nici patrunderea cunostintei duhovnicesti" asta spun Parintii
Acuma , omul are in el puterea irascibila de la creatie dar ia fost data de
Dumnezeu ca sa lupte cu ispitele si cu diavolul,dar dupa caderea in pacat
omul a folosit aceasta putere ca sa lupte cu aproapele lui.De aici sa ajuns apoi la manie in toate formele ei :tinerea de minte a raului ura ostilitatea ranchiuna lipsa de iubire batjocura ironia.tot la Sf Parinti gasim scris asa:"
Bine este a nu te minia.Iar daca se va intampla ,nici o parte din zi sa nu ti se lase spre patima zicind :sa nu apuna soarele... De ce urasti pe omul care te-a
mihnit ?Nu el este cel ce ti-a facut srimbatate ci diavolul .Uraste boala si nu
pe cel ce boleste!"De aceea nu e bine sa ne miniem ci sa lasam sa treaca caci
pe diavol omul il scoate cu rugaciune si post .Descarcarea manioasanu e buna caci sporeste si mai mult mania si dupa ce omoara sufleteste pe om naste in el si tristete lasitate mandrie care sunt si ele pacate

Multumesc. Stiam eu asta, dar tu le spui foarte frumos si sintetic.
Dar uite ca cineva imi spune mereu asta.. Persoana respectiva a fost educata intr-un mod fals, ipocrit, trebuia mereu sa se faca ca e un ingeras fata de altii, nu conta cum era el de fapt, si a reusit sa se libereze de acest model; asa ca pentru el poate e bine sa se mai arate si nervos, stiu eu?
Eu cred ca are dreptate in masura in care ar trebui invinsa mania mai in adanc, nu la suprafata, ca nici sa nu mai ajungi sa vrei sa te manii.

În prealabil postat de Fani71

Am si eu o intrebare de la cei mai experimentati duhovniceste.
Se pare ca mania nu trebuie invinsa pur si simplu prin abtinere, pentru ca daca nu esti atent si nu esti destul de inaintat duhovniceste poti sa o pastrezi in tine si sa te acresti, sau sa rabuineasca toata deodata si sa faci mai mult rau. Atunci mai bine sa ii dai drumul si pe urma sa iti ceri iertare, poana ajungi sa mai progresezi interior in blandete si dragoste si sa nu mai simti nici nevoia sa rabufnesti. Energia care iesea inainte prin manie se foloseste atunci la facerea lucrurilor bune.
Ce ziceti de teoria asta?

Mania se indeparteaza de om prin post si Sf. Impartasanie. Cine tine posturile din an, ajunge la un moment dat nemanios.
Cand ne supara cineva, in loc de riposta, mai bine indreptat mai intai gandul la Dumnezeu; El ne intareste si neda gandul cel bun.
Metoda cu rabufnitul e din psihologie.
Invatatura primita aici pe forum, si care provine de la un calugar: cand te maniezi iese un balaur pe gat, care daca are cale libera, preia cearta si o dirijeaza cum vrea el. De aceea e bine, cand simtim ca iese acest balaur, sa-l impingem inapoi, sa ne linistim si sa pastram noi controlul.

[tigerAvalo9]

Cand esti furios pe cineva,iti vine sa izbucnesti te gandesti la Hristos si-ti trece.Parerea mea.