Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

[Noesisaa]

Asta am impresia ca este pentru calugari, si nu pentru toti, ci pentru cei care chiar nu se pot stapani. Ma intreb unde ar ajunge lumea daca ne-am privi unii pe altii ca pe cadavre, nu ca pe oameni vii.

Antidotul duhovnicesc nu este sa iti imaginezi tot felul de lucruri macabre, ci de a lucra la a trece de la eros la agape, idealul dragostei crestine, adica de a ajunge la nivelul in care privesti oamenii cu dragoste frateasca. Nu-i usor, dar nu vad cum sa ajungi la agape vazand cadavre in jurul tau.

[Doriana]

Am auzit un sfat pentru asemenea situatii: Daca te simti atras de femeile de pe strada imagineaza-ti ca sunt surorile sau mama ta. Astfel iti va dispare orice gand. Cred ca e mai frumos decat sa ne imaginam cadavre.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de antoniap

Luptele cu propriul trup , cu lumea si cu diavolul sunt specifice crestinului in urcusul sau spre mantuire. Daca am biruit lupta cu gandurile, mai departe nu mai avem probleme. Dar daca lasam gandurile de desfranare sa-si faca loc in inima noastra, ba ne mai si imaginam pacatul, apoi se cheama ca deja am pacatuit cu gandul. Postul si rugaciunea ne pot ajuta mult, dar problema tot nu e rezolvata daca nu luptam cu gandurile.

A aparut un barbat frumos care-ti atrage privirea? In cartea Mantuirea pacatosilor de Agapie Criteanul (referindu-se la femei) suntem povatuiti in felul urmator. Sa nu lasam gandul murdar sa ne patrunda in suflet, ci sa-l inlocuim cu un antidot duhovnicesc. Sa ne inchipuim ca sub pielea aceea catifelata se afla un trup care, in caz ca acum va muri, peste o sapatamana se va imputi asa de tare de nu ne vom mai putea apropia de el. Iar pentru trupul nostru ne putem imagina flacarile iadului.

Sa nu uitam ca diavolul ne poate trimite si ganduri de desfranare. Nu intotdeauna cand ne vine un astfel de gand e chiar al nostru. Diavolul se lupta cu noi si prin propriile noastre ganduri. De aceea, sa luam aminte indiferent daca suntem barbati sau femei.

Frumos spus...

Doamne ajuta!

[sophia]

Corect.
Sa nu chinuim pe altul pentru slabiciunea noastra si sa-i cerem sa se acopere ea/el sau sa mai faca mai stiu eu ce impotriva vointei sale.
Sa respectam oamenii asa cum sunt, cu imbracaminte si dorinti in limita normalului, indiferent daca e vorba de femei sau barbati.

[costel]

În prealabil postat de sophia

Corect.
Sa nu chinuim pe altul pentru slabiciunea noastra si sa-i cerem sa se acopere ea/el sau sa mai faca mai stiu eu ce impotriva vointei sale.
Sa respectam oamenii asa cum sunt, cu imbracaminte si dorinti in limita normalului, indiferent daca e vorba de femei sau barbati.

Omului ii este mai usor sa spuna ca patimeste cand aproapele i se arata. Insa, pierde din vedere ca un om care nu are mintea curatita, patimeste si in absenta acestuia.

[andreicozia]

În prealabil postat de Fani71

Hi hi hi!

Dar sa stii ca, serios vorbind, pentru unii o astfel de imbracaminte ar putea fi mai tulburatoare decat altele, pentru ca ascunde, deci pot incepe sa-si imagineze ce este dedesupt.

Mai ales la barbati deseori, fara multa imaginatie, s-ar vedea chiar ceva iesit in relief :)

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Mai ales la barbati deseori, fara multa imaginatie, s-ar vedea chiar ceva iesit in relief :)

Se numeste NAS.
(Tu unde te uiti?)

[lareine]

Am citit tot topicul si analizandu-mi comportamentul, am ajuns la concluzia ca stiu prea bine ce ar trebui sa fac, dar nu fac.
Stiu si cred ca inteleg si de ce _nu_ ar trebui sa port farduri de nici o culoare si pantaloni, nu ar trebui sa imi ondulez parul, cred ca inteleg ca nu am eu a aduce completari sau retusuri zidirii ce ma gasesc a fi (sunt sanatoasa, nu am vreo meteahna fizica neplacuta, sunt cat se poate de comuna). Din respect pentru Dumnezeu si pentru ceilalti, ar trebui sa ma las si sa ma port asa cum sunt, ca sunt bine facuta.
Dar nu pot si probabil ca intelegerea mea e doar de suprafata. La lucru si cand ies cu amicii (nu am prieteni "crestini" dar nici care sa ma imbie la prostii) port fard, incercand in ultimii ani sa renunt la culorile mai inchise, mai goth, care imi placeau, si sa ajung la ceva cat mai natural pentru ca in sinea mea si eu stiu ca una sunt fara culori si alta cu. Incet incet am ajuns sa-mi acopar imperfectiunile cu niste pudra si mai pun o tusa pe la ochi, dar nu ma indreptatesc pentru asta, o fac cu inima "grea" daca vreti, e un compromis pe care-l fac cu imaginea din oglinda, e ceva ce ma seaca dar se pare ca vanitatea mea e, da, fix atat de mare. Dintre toate pacatele pe care le fac, faptul ca fix de unul ca asta, care pare "marunt" ma agatz, mi se pare ca transforma gestul meu aparent nevinovat in ceva de proportii apocaliptice. Poate cineva mi-ar zice, lasa bre ca nu mergi in iad pentru pudra aia, well.. Eu am dubii.
La biserica insa, ma duc complet nefardata si aproape intotdeauna cu fusta (de cateva ori m-am dus ce-i drept in pantaloni, pentru ca nu aveam fusta la indemana si ma gandeam ca decat deloc, mai bine asa) si cu capul acoperit, cu ce-o fi sa fie (esarfa, batic, caciula, palarie, whatever) si e intr-adevar singurul loc in care simt si eu ca-mi scade vanitatea la cote minime, nu ma mai simt evaluata si datoare sa proiectez vreo imagine deosebita in exterior. Daca vad oameni care sunt imbracati aiurea, femei si barbati, nu conteaza, incerc sa ma gandesc: bine ca-s totusi aici, si nu in alta parte, sa fie cum or fi, dar sa fie.
Cat despre barbati: imi place sa vad barbati cu 'facial hair' si nu-mi prea plac cei fara, dar nu este treaba mea sa imi placa altii, ca am sotz. Pe tinerii cu par lung si barbi sau cioc ii asociez pe undeva cu fratele meu si mai surprind ca ii privesc cu oarecare duiosie, sper ca nu si cu interes sexual :) Si da, de obicei sotul sta alaturi de mine in partea stanga a bisericii, in randurile din urma, pentru ca asa vrea el. Daca ne facem vinovati de vreo incalcare grosolana a legii pentru asta, si smintim pe cineva, iertare.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

se numeste nas.
(tu unde te uiti?)

...............

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Se numeste NAS.
(Tu unde te uiti?)

Eu nu mai uitam ci m-am impiedicat.