|
|
#1
|
|||
|
|||
Conteză și distanța, dacă te muți la sute de km ajungi mai greu, și te spovedești mai rar, scade obișnuința spovedaniei, eventual când e vreme nasoală afară eziți să mergi, cam jumătate de an e vreme infectă în România, zăpadă, frig, întuneric, vijelie.
În plus nu te poți deplasa în caz de carantină în altă localitate dacă e închisă. Ideal ar fi să ai duhovnicul aproape, accesibil ca deplasare, ideal ar fi ca fiecare preot care e hirotonit și hirotesit cu permisiunea de a spovedi, să fie ce trebuie, să-și dea interesul să-i asculte pe oamenii din parohia și localitatea lui măcar, dacă nu îi poate ajuta cu nimic material. Că se merge sute de km pentru un duhovnic și asta e într-un fel profețită, e deja altceva, dar vorbim despre cum ar trebui să fie, ce rost are să facem preoți la număr sau pe bandă ? Dar când judecăm trebuie să fim atenți, pentru că râvna omului scade, poate preotul pe care-l vezi acum cu scăderi, cândva la începutul preoției era foarte râvnitor, dar s-a demoralizat, se poate întâmpla oricui și-n alte domenii.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
|