|
#25
|
||||
|
||||
Pomul Craciunului, de George Cosbuc
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu. Si numai cate-un viscol o bate uneori, Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori. Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier, In noaptea asta insa, vin ingerii din cer. Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad, Si canta-ncet; si mere si flori din san le cad. Iar florile s-anina de ramuri pana jos Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos! Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i, Se bucura si canta ca ingerii si ei. Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu. Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii, Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii. Departe intr-un staul e-n fata-acum Isus, Si ingerii, o, cate si cate i-au adus. Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc, Tu vino, si te-nchina, zi: “Doamne-ti multumesc”. Craciunul copiilor, de Octavian Goga Dragi copii din tara asta, Va mirati voi cum se poate, Mos Craciun, din cer de-acolo, Sa le stie toate, toate. Uite cum: Va spune Badea… Iarna’n noapte, pe zapada, El trimite cate-un inger La fereastra ca sa vada… Ingerii se uita-n casa Vad si spun, iar mosul are Colo-n cer, la el in tinda, Pe genunchi o carte mare. Cu condei de-argint el scrie Ce*copil si ce purtare… Si de-acolo stie Mosul, Ca-i siret el, lucru mare. Scrisoare lui Mos Craciun, de Elena Farago Draga Mos Craciune, Eu nu pot sa-ti scriu, Ca sunt inca mica Si carte nu stiu. Dar iti scrie acuma Sora mea, Florica, Noi in anul asta Nu-ti cerem nimica, Si de poate-n traista N-ai daruri destule, Din ce-avem noi, uite, Iati-le si du-le De le da prin case De parinti sarmani, Sau pe-acolo unde Sunt copii orfani. Si, de poti, pe urma, Tare te rugam: Sa ne spui si noua Unde sa catam, Ca sa le mai ducem, Pana vii tu, iar, In tot anul asta Cate un mic dar.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|