Alimentatia, sufletul si trupul omului

[sophia]

Ma stradui de mai mult timp sa-mi schimb niste obisnuinte mai putin sanatoase.
Am inteles ca postul, o alimentatie mai sanatoasa, fac bine omului si chiar impiedica/vindeca niste boli.
Am citit si multe articole/studii care arata influenta alimentelor asupra corpului si sufletului.
Si am citit cum si starea sufleteasca si hormonii influenteaza necesitatea de alimentatie a noastra.
De ex. oamenii depresivi, frustrati, cu traume psihice, tind sa se ingrase (prin anumite procese chimice din organism), au nevoie sa manance dulciuri mai multe, mai ales ciocolata. Ciocolata face mult bine, la fel vinul, cafeaua (in cantitati moderate), etc.
Cei stresati, la fel, citeam chiar zilele aste un articol, consuma multe glucide si au nevoie de dulciuri mai multe.
Tiroidienii cauta mai mult alimente mai sarate (unul din simptome).
Tot in anumite de stres, sarcina, crestere, alaptare se consuma mult calciu si magneziu si trebuie sa se refaca aceste pierderi.
Femeile au nevoie periodic de fier mai mult.

Voi in post ati observat ca aveti nevoie de mai mult somn? Eu da.

Cum se impaca atunci aceste cerinte ale corpului cu modul nostru de alimentatie?
Am vrea sa manancam mai sanatos, cautam diete, post, dar corpul cere anumite lucruri de care are nevoie.
Cum le impacam?
Am vazut oameni (si multi copii din pacate) care din motive sufletesti mai ales ajung ori anorexici si scheletici, ori dimpotriva obezi.
Intre suflet si alimentatie exista o relatie biunivoca, ele se influenteaza reciproc.

In alta ordine de idei am vazut sfinti si calugari slabi, f.slabi chiar, nici unul gras. Am vazut insa multi preoti (de mir) grasi, cu tendinta de ingrasare. Care este diferenta, explicatia?
Se spune de asemenea ca sfintii, chiar unii monahi sunt in ciuda vietii aspre,ascetice, f.calmi, linistiti, fericiti.
Este asa? Atunci este adevarat ca au o forta in plus si sanatate buna.
Si traiesc mult.
Daca am putea avea toti aceasta forta, ce bine ar fi...

Eu nu sunt de acord cu ideea ca oamenii grasi mananca mult si de aceea au probleme si sunt lascivi si puturosi si ghiftuiti si mai stiu eu cum le spuneti voi.
Sunt oameni grasi care nu mananca mai nimic...
Si slabi care mananca enorm...
Nu numai mancarea influenteaza greutatea corporala a omului.
Si sunt si grasi sanatosi si dinamici si slabi bolnavi si fara vlaga.

[AndruscaCIM]

Mai, eu acum...pe asta cu mancatul 0, si acumularea kg nu prea o cred...e cam imposibil, si de asemenea nici ca stresul ingrasa, decat doar daca e cumulat cu mancatul haotic...dar altfel!!???

Si iarasi, daca esti sub suuub ponderal...de unde prea multa vlaga??

[Traditie1]

Faptul ca simti atractia spre un aliment nu înseamna ca organismul tau are nevoie de el. E doar o pofta.


Alimentele de origine animala întretin o stare de depresie, de nemultumire, cel putin în comparatie cu starea data de un regim vegetarian. Si în plus sunt nesanatoase, îngrasa, duc la disfunctii.

Este o diferenta foarte mare între cum te simti când manânci produse animale si când esti vegetarian, e ca si cum ai trece de la moarte la viata. Vegetarianul e permanent vesel, linistit, optimist, energic. Dar starea apare dupa câteva luni de regim vegetarian sau chiar peste un an, când toxinele din corp sunt eliminate. Si nici nu mai ai deloc senzatia de foame sau dorinta dupa o varietate de alimente, poti mânca aceleasi 2-3 alimente (inclusiv pâinea) în toate zilele.

[ory]

Nu stiu , mi se pare, totusi, putin irationala aceasta tendinta a celor credinciosi de-a posti drastic, dupa care sa se abuzeze de alimentele pe baza de carne, reprezinta, practic un soc pentru stomac si pentru metabolism . Am intalnit deseori astfel de persoane, care, dupa un post spun ; " nu-mi mai trebuie cartofi langa friptura, caci m-am saturat de legume..."
Este foarte adevarat ca stresul ingrasa, bine-nteles, efectul acestuia asupra organismului, lipsa de magneziu si de calciu duce la o ingrasare irationala , chiar daca nu se abuzeaza de mancare, metabolizandu-se haotic si nesanatos orice aliment. Este si partea cealalta prin care, datorita stresului se abuzeaza de mancare si astfel se ajunge la ingrasare.
Trebuie sa asociem intotdeauna alimentele grase , sau alimentele grele pentru ficat, cum sunt carnea de porc ...in general carnea trebuie neaparat asociata cu legume pentru a fi digerata asa cum trebuie si asimilata de metabolism mult mai sanatos, ca sa nu mai vorbim de colon care apar in urma consumului de carne si alte alimente cu continut ridicat de toxine.
Asadar, un post nu rezolva abuzul de mancare pe o perioada indelungata, dar poate asigura o detoxifiere benefica si o usurare evidenta a organismului.
In manastire multi se ingrasa in post si acest lucru se datoreaza mancarurilor de post, dar care abunda in ulei, a imbuibarii datorita nesatului pe care-l da mancarea de post...deci, nu pare atat de rational daca nu prezinta si o educatie pe masura.
Echilibrul reprezinta calea care confera sanatate organismului, iar metabolismul poate prezenta disfunctii si boli, exact ca orice organ, drept pentru care el trebuie tratat cu multa atentie si pe langa nutritie, roluri la fel de importante in sanatatea organismului il au miscarea si odihna. Practic ele sunt cele trei cai prin care se asigura sanatatea integrala a organismului, bine-nteles, pe langa genetica acestuia.
Cred ca alimentatia poate contribui si la subrezirea psihicului unui individ, dupa cum spunea Traditie mai sus, fiindca este vorba, pana la urma de substantele pe care le ingeram si cu care se hraneste insasi creierul nostru, motorul fiintei noastre, si sangele care le transporta.
Cineva spunea pe-aici ca postul nu reprezinta si o sursa de regim si rationament alimentar pentru detoxifiere.
Ba, eu cred ca si cu acest scop a fost dat acesta pentru oameni, pentru ca oamenii, pe langa infranarea propriuzisa au nevoie si de un imbold spiritual pentru a-si echilibra sanatatea, drept pentru care, daca sesizati voi, aceste posturi au o stransa si logica legatura cu perioada in care se realizeaza, respectiv perioadele naturale in care organismul si natura pot corela pentru o asociere sanatoasa si benefica.
Primavara, organismul are nevoie de detoxifiere dupa o perioada de acumulare de grasimi din timpul iernii, timpul rece, asa apare acest post al Pastelui...s.m.d.
Nu cred in vegetarianism ca stare echilibrata de sanatate, ci cred, mai degraba in rationarea tuturor alimentelor, in alternarea acestora si asocierea lor intr-un mod benefic, pentru a nu aparea deficiente de anumite substante vitale, si nici aport prea ridicat in ceea ce priveste alte substante . Exista boli care au aparut in urma vegetarianismului strict, care, de altfel, s-au si transmis genetic.
Vorbesc si din punctul de vedere al faptului ca eu, timp de 5 ani de zile nu am mancat absolut deloc carne, de nici un fel...nu am fost vegetariana, ci lactovegetariana. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce inseamna vegetarian.

[windorin]

Cand vorbim despre trup si suflet, este de mare trebuinta a vorbi si de harul lui Dumnezeu, care plineste toate neputintele.
Altfel, nu se explica ritmul de vietuire al multor calugari, care au o viata ascetica deosebita. Daca un om din lume ar duce viata unui asemenea ascet, in cateva zile s'ar usca si ar pati multe (pentru ca nu ar imbina puternic si cu rugaciunea).

Un parinte imi spunea, odata: "Postul mai aspru, fara rugaciune, face ulcer.
Insa postul aspru cu rugaciune si nevointa intru dragoste nu aduce boala stomacului."

Fiecare are puterea lui, taria lui, slabiciunile lui, darurile lui, talantii lui, pacatele si bolile lui.
Nu vom ajunge la capat, daca vom cauta numai cauze si efecte. Fiecare persoana este o cu totul alta istorie.

Esential este a manca neincetat cat mai sanatos cu putinta, cat mai natural si cat mai cu masura.
Postul poate fi si mai aspru, atunci cand ritmul zilnic ne permite o imputinare a hranei.

Alimentatia sufletului este insa, de multe ori, trecuta cu vederea.
Citim un cuvant folositor, ingenunchem putin, citim o scurta rugaciune, luam in mana o carte de literatura universala buna, apoi vedem un film odihnitor sau amuzant, mai iesim si pe afara, o plimbare prin parc, o iesire la munte, un pelerinaj pe la manastiri vechi, cateva zile pe la tara, ceva vreme petrecuta la curte, dar si in casa, ceva ordine prin lururi, putina muzica, de orice fel, dar odihnitoare si placuta, apoi mai ingenunchem putin, privim o icoana, iar mai luam o carte, viata unui sfant/parinte, citim o poezie...

[ory]

Insasi metabolismul omului mi se pare har de la Dumnezeu, nu-mi place sa disociez sensurile fizice de cele spirituale, mai ales atunci cand vine vorba de stiinta conformatiei fizice si psihologice ale omului , dar si cele spirituale. Dumnezeu inseamna ceea ce reprezentam in sine, suntem creati atat de formidabil, doar de un Formidabil Creator.
Noi suntem cei care din neputinta si nesat ajungem sa ne decadem propria constructie ajungand , in cele din urma, la suferinta.
Mi-a placut cum a vorbit un preot odata pe Trinitas , cu referire la post ; " Nu te bate nimeni daca nu postesti, nu te bate Dumnezeu, prin neinfranare si abuzul propriu ajungi de la sine la suferinta fiindca iti faci rau singur... "
" Alimentatia sufletului " tine, mai ales , de afectivitate, de partea constiintei si a simtirii care, in cele din urma, da satisfactie trupului si calitatii vietii , prin linistea sufleteasca si impacarea divina.

[caliyo]

Eu am numarat, de curiozitate, zilele din caldendar in care se mananca de,,dulce´´ si zilele in care se mananca de post. Am constatat ca sunt cam jumate- jumate. Exista deci un echilibru intre periodele de dulce si de post.
Asa ca nu vad o exagerare in faptul ca tii post chiar si o luna jumate-doua luni, iar apoi 2 luni mananci de dulce, apoi iar post o luna, iar dulce o luna...si tot asa. Iar in timpul saptamanilor de dulce alternezi mancarea de origine animala cu legume si fructe.
Exagerare ar fi fost sa consumi 6 luni sau un an numai vegetale iar apoi 6 luni numai carne ,lactate, oua. Sa avem incredere in Sf. Parinti care au stabilit aceste perioade de post in calendar pt. ca lucrurile sunt facute cu cap, nu la voia intamplarii.
Un post moderat nu dauneza nimanui, va spun din experienta mea si a altor apropiati. Nu alimentele de post imbolnavesc, ci nemancarea, nerespectarea orelor de masa, mancatul in stres.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ory

Nu stiu , mi se pare, totusi, putin irationala aceasta tendinta a celor credinciosi de-a posti drastic, dupa care sa se abuzeze de alimentele pe baza de carne, reprezinta, practic un soc pentru stomac si pentru metabolism . Am intalnit deseori astfel de persoane, care, dupa un post spun ; " nu-mi mai trebuie cartofi langa friptura, caci m-am saturat de legume..."

Este foarte adevarat ca stresul ingrasa, bine-nteles, efectul acestuia asupra organismului, lipsa de magneziu si de calciu duce la o ingrasare irationala , chiar daca nu se abuzeaza de mancare, metabolizandu-se haotic si nesanatos orice aliment. Este si partea cealalta prin care, datorita stresului se abuzeaza de mancare si astfel se ajunge la ingrasare.
Trebuie sa asociem intotdeauna alimentele grase , sau alimentele grele pentru ficat, cum sunt carnea de porc ...in general carnea trebuie neaparat asociata cu legume pentru a fi digerata asa cum trebuie si asimilata de metabolism mult mai sanatos, ca sa nu mai vorbim de colon care apar in urma consumului de carne si alte alimente cu continut ridicat de toxine.
Asadar, un post nu rezolva abuzul de mancare pe o perioada indelungata, dar poate asigura o detoxifiere benefica si o usurare evidenta a organismului.
In manastire multi se ingrasa in post si acest lucru se datoreaza mancarurilor de post, dar care abunda in ulei, a imbuibarii datorita nesatului pe care-l da mancarea de post...deci, nu pare atat de rational daca nu prezinta si o educatie pe masura.
Echilibrul reprezinta calea care confera sanatate organismului, iar metabolismul poate prezenta disfunctii si boli, exact ca orice organ, drept pentru care el trebuie tratat cu multa atentie si pe langa nutritie, roluri la fel de importante in sanatatea organismului il au miscarea si odihna. Practic ele sunt cele trei cai prin care se asigura sanatatea integrala a organismului, bine-nteles, pe langa genetica acestuia.
Cred ca alimentatia poate contribui si la subrezirea psihicului unui individ, dupa cum spunea Traditie mai sus, fiindca este vorba, pana la urma de substantele pe care le ingeram si cu care se hraneste insasi creierul nostru, motorul fiintei noastre, si sangele care le transporta.
Cineva spunea pe-aici ca postul nu reprezinta si o sursa de regim si rationament alimentar pentru detoxifiere.
Ba, eu cred ca si cu acest scop a fost dat acesta pentru oameni, pentru ca oamenii, pe langa infranarea propriuzisa au nevoie si de un imbold spiritual pentru a-si echilibra sanatatea, drept pentru care, daca sesizati voi, aceste posturi au o stransa si logica legatura cu perioada in care se realizeaza, respectiv perioadele naturale in care organismul si natura pot corela pentru o asociere sanatoasa si benefica.
Primavara, organismul are nevoie de detoxifiere dupa o perioada de acumulare de grasimi din timpul iernii, timpul rece, asa apare acest post al Pastelui...s.m.d.
Nu cred in vegetarianism ca stare echilibrata de sanatate, ci cred, mai degraba in rationarea tuturor alimentelor, in alternarea acestora si asocierea lor intr-un mod benefic, pentru a nu aparea deficiente de anumite substante vitale, si nici aport prea ridicat in ceea ce priveste alte substante . Exista boli care au aparut in urma vegetarianismului strict, care, de altfel, s-au si transmis genetic.
Vorbesc si din punctul de vedere al faptului ca eu, timp de 5 ani de zile nu am mancat absolut deloc carne, de nici un fel...nu am fost vegetariana, ci lactovegetariana. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce inseamna vegetarian.

Dar nu cred ca asa tin postul majoritatea crestinilor...pentru ca nu ii vad pe cei care postesc mai drastic, sa se arunce spre carne ca niste ulii dupa aia...ba chiar organismul se obisnuieste cu o anumita alimentatie. E normal sa mai mananci si carne...dar nu imi imaginez cum s-ar putea consuma carnea fara legume alaturi, o pupla mare de porc in farfurie..si atat!!!

Nu, eu pe asta cu ingrasatul excesiv pe fond de stres...nu o cred nici moarta.Cum sa te ingrasi daca nu mananci, pai e clar ca nu ai ce depune, ba chiar ti se consuma si rezervele...asta daca nu se merge pe sistemul de depozitare al camilelor !

Regula e foarte simpla, mananci-te ingrasi...nu mananci-slabesti!!!!!!

Pai asa curele astea de slabire ar trebui sa aiba efect invers....

[Jane Says]

Eu am observat ca in anii cand nu tineam post (si nimeni din familie de altfel), ma napusteam asupra mancarurilor de Sarbatori (care se pregateau in casa, si inca din belsug chiar daca nu ne era prea clar ce sarbatoream concret) cu mult mai multa "salbaticie", de zaceam pe urma cateva zile toti sa ne refacem.

De cand am inteles un pic mai mult ideea de post si de praznic insa, am ajuns chiar sa simt uneori, la sfarsitul postului, dupa ce am pus in gura primul ou umplut, ceva ca o pierdere inexplicabila. Am ajuns la concluzia ca bucuria Sarbatorii nu consta in "dezlegarea" la dulce, ci e ceva de alta natura, ceva ce nu pot explica, dar ca nu are legatura cu mancarea. Nu e vorba ca de dulcele ar fi pacatos sau nu, ca din cate am citit nu se mai pune asa problema in privinta alimentelor. Cu toate astea, cand primesc dezlegarea dupa un post lung, parca nu mai am entuziasmul la halit pe care-l aveam pe vremuri, ci simt acea pierdere inefabila, putin dulceaga, poate faptul ca pana ieri faceam ceva pentru Dumnezeu iar astazi nu mai fac; si nici nu pun asta pe seama metabolismului schimbat sau mai stiu eu ce.

Si din ce am vazut prin casele oamenilor, mai mult mananca si se simt rai cei care nu au tinut post, pentru ca postul te invata si o oarecare cumpatare, ori cumpatarea nu e o "virtute" care tine numai 6 saptamani, nemaifiind necesara in clipa Sarbatorii.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Jane Says

Eu am observat ca in anii cand nu tineam post (si nimeni din familie de altfel), ma napusteam asupra mancarurilor de Sarbatori (care se pregateau in casa, si inca din belsug chiar daca nu ne era prea clar ce sarbatoream concret) cu mult mai multa "salbaticie", de zaceam pe urma cateva zile toti sa ne refacem.

De cand am inteles un pic mai mult ideea de post si de praznic insa, am ajuns chiar sa simt uneori, la sfarsitul postului, dupa ce am pus in gura primul ou umplut, ceva ca o pierdere inexplicabila. Am ajuns la concluzia ca bucuria Sarbatorii nu consta in "dezlegarea" la dulce, ci e ceva de alta natura, ceva ce nu pot explica, dar ca nu are legatura cu mancarea. Nu e vorba ca de dulcele ar fi pacatos sau nu, ca din cate am citit nu se mai pune asa problema in privinta alimentelor. Cu toate astea, cand primesc dezlegarea dupa un post lung, parca nu mai am entuziasmul la halit pe care-l aveam pe vremuri, ci simt acea pierdere inefabila, putin dulceaga, poate faptul ca pana ieri faceam ceva pentru Dumnezeu iar astazi nu mai fac; si nici nu pun asta pe seama metabolismului schimbat sau mai stiu eu ce.

Si din ce am vazut prin casele oamenilor, mai mult mananca si se simt rai cei care nu au tinut post, pentru ca postul te invata si o oarecare cumpatare, ori cumpatarea nu e o "virtute" care tine numai 6 saptamani, nemaifiind necesara in clipa Sarbatorii.

Foarte frumos simtit si exprimat....