Sinodul asupra familiei

[Mihnea Dragomir]

Suntem la mai putin de o luna inaintea deschiderii, la Roma, a unui important sinod care va lua in dezbatere teme "fierbinti" vizand, in primul rand, pastoratia familiilor. A fost deja publicat instrumentul de lucru
Principalele teme a Sinodului va fi: ce facem cu divortatii "recasatoriti" ? Dar cu cei care au relatii sexuale fara a fi casatoriti ? Sau cu cei care, fiind botezati,, traiesc ca in familie fara a avea casatorie religioasa, ci doar civila ? Vor fi toti acestia, in continuare, opriti de la impartasire, ca si pana acum ? Sau se va "da liber", ca fiecare sa isi cantareasca singur propria situatie ?


Se contureaza doua tabere care vor sta, ca de obicei, fata in fata.
O tabara "reformista", care numara pe card Kasper, care se ocupa cu dialogul ecumenic si promovarea unitatii crestine, dar si alte nume grele, carora s-a aliat recent arhiepiscopul de Anvers (Antwerpen). "Manifestul" acestei tabere poate fi considerat acest interviu din "La Stampa".

O tabara "conservatoare", condusa de card Muller de la Doctrina Credintei (=Mare Inchizitor), la care au aderat alte nume grele, precum card Burke de la Signatura Apostolica ("tribunalul central" unde ajung recursurile canonice). El s-a distins de multe ori prin puncte de vedere conservatoare, ca la un sinod din 2012, cand a publicat o critica a "anitnomianismului", o doctrina dubioasa potrivit carora harul dumnezeiesc ar scuti pe cineva de ascultarea legilor dumnezeiesti.
"Manifestul" acestei grupari poate fi considerat a fi un interviu lung cat o carte in care card Muller prezinta punctul de vedere conservator.

Asadar, cele doua tabere vor avea un vast teren de dezbatere. Sinodul este prevazut a se incheia pe 19 octombrie, cu observatia ca intotdeauna stim cand incepe un sinod, dar nu stim cand se termina.

Fie ca Duhul Sfant sa-i calauzeasca pe episcopii sinodali, sa-i ajute sa ajunga la buna intelegere, spre mai marea lauda a lui Dumnezeu si spre consolidarea incercatei institutii a familiei!

[Mihnea Dragomir]

S-au incheiat lucrarile Sinodului din acest an, concentrate pe chestiuni de pastoratie a familiilor.
In discursul de inchidere, Sfantul Parinte a folosit un limbaj direct, percutant, un limbaj care caracterizeaza, dealtfel, acest pontificat. El a spus ca a observat o serie de tentatii la acest Sinod.

Prima tentatie: "Tentatia unei redori ostile, adica a dorintei de a se inchide in litera (...) in interiorul legii, in certitudinea a ceea ce cunoastem si nu a ceea ce trebuie inca sa invatam si sa asteptam. Din timpul lui Isus, este tentatia zelotilor, a scrupulosilor, a grabitilor si, astazi, a celor care sunt numiti, dupa caz, "traditionalisti" ori "intelectualisti"."

A doua tentatie: "Tentatia unui angelism distructiv, care, in numele unei mizericordii tradatoare, urmareste sa aseze un pansament peste rani fara a le curata inainte, o mizericordie care trateaza simptome si nu cauzele, nici radacinile. Este tentatia timoratilor, precum si a celor numiti progresisti si liberali".

A treia tentatie: "Tentatia de a transforma piatra in paine pentru a intrerupe un lung post, apasator si dureros (Luca 4: 1:4) ori de a transforma painea in piatra spre a fi aruncata contra pacatosilor, a celor slabi, a bolnavilor (In 8:7), adica de a o preface in povara insuportabila (Lc 10:27)

A patra tentatie: "Tentatia de a cobori de pe Cruce pentru a-i multumi pe oameni, de a nu ramanea acolo pentru a implini voia Tatalui, de a se plia la spiritul lumii in loc de a-l purifica pe acela si a se plia la Spiritul lui Dumnezeu".

A cincea tentatie: "Tentatia de a neglija depositum fidei (=comoara credintei, n.m. M.D.), de a se considera nu drept pazitori, ci proprietari si stapani sau, pe de alta parte, tentatia de a neglija realitatea utilizand o vorbire minutioasa si un limbaj pentru a spune multe lucruri fara a spune nimic. Cred ca numim "bizantinism" asemenea lucruri."

"Dar aceste tentatii sunt naturale" a continuat Sanctitatea Sa. "tentatiile nu trebuie nici sa ne sperie, nici sa ne deconcerteze si, inca mai putin, sa ne descurajeze (...) Personal, as fi fost foarte preocupat si intristat daca nu ar fi existat aceste tentatii si aceste discutii atat de animate, aceste miscari ale spiritului cum le numea Sf Ignatiu de Loyola, daca toti ar fi fost de acord ori ar fi fost taciturni intr-o falsa si quietista pace. In loc de asta, am vazut si am auzit, cu bucurie si recunostinta, discursuri si interventii pline de credinta, de zel pastoral, de intelepciune, de franchete, de curaj si de "parresia" (...), iar aceasta fara a pune in discutie adevarurile fundamentale ale Tainei Casatoriei, intemeiata pe indisolubilitate, unitate, fidelitate si procreativitate, deschidere fata de viata."

Facand, in continuare, aluzie la ecourile mediatice ale lucrarilor Sinodului, Sanctitatea Sa a decalarat:
"Atatia comentatori sau oameni care vorbesc si-au imaginat ca vad o Biserica in care o parte e in conflict cu alta, indoindu-se chiar de Spiritul Sfant, adevaratul promotor si garant al unitatii si armoniei in Biserica. Spiritul Sfant care, de-a lungul Istoriei, a condus mereu barca, peste ministrii ei, chiar si cand marea era potrivnica si agitata, chiar si cand ministrii erau infideli si pacatosi. Era necesar sa traim aceste lucrari cu liniste sufleteasca si pace interioara si fiindca Sinodul se desfasoara cu Petru si sub Petru, iar prezenta Papei este o garantie pentru toti".

In continuare, Suveranul Pontif a spus: "Credinciosilor este necesar sa le amintim ca datoria lor este de a urma cu fidelitate Evanghelia lui Cristos, pe cand pastorilor sa le amintim ca prima lor datorie este de a hrani turma incredintata lor de Domnul si de a cauta sa-i primeasca parinteste si indurator, fara falsa teama, oile ratacite".

In incheiere, Papa a spus ca lucrarile Sinodului din anul acesta vor fi discutate in Conferintele Nationale ale Episcopilor si vor fi firul de legatura pentru Sinodul de anul viitor.

Sursa: http://www.news.va/fr/news/le-pape-f...ar-un-discours

[bogdan81]

Domnule Dragomir, dar aceasta "sinteza" a papei Francisc este una foarte evaziva, adica exact contrariul a ceea ce stabileau sfintii parinti la sinoade.
Este un fel de a spune: " Aveti dreptate si unii si altii. Mai vorbim si alta data. "
Acest fel de exprimare evaziv (imi aduce aminte de discursurile "dilematice" ale lui Plesu) nu face altceva decat sa semene tulburare, perplexitate si sa "ascunda" probabil adevaratele ganduri si intentii ale papei.
Eu unul nu as fi asa de linistit, mai ales ca actualul papa a mai avut luari de pozitie ciudate de genul :"Daca homosexualii sunt oameni buni si il cauta pe Dumnezeu cine sunt eu sa judec? " sau "Ateii daca sunt oameni buni pot sa ramana atei" . Sigur, citatul nu e exact, dar asta e ideea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bogdan81

Domnule Dragomir, dar aceasta "sinteza" a papei Francisc este una foarte evaziva, adica exact contrariul a ceea ce stabileau sfintii parinti la sinoade.

Comparati intre ele sinoade de ranguri diferite si cu misiuni diferite. Dv aveti in vedere, eventual, un sinod ecumenic, asa cum au fost Sinodul al XX-lea ecumenic (Vatican 1) ori al 21-lea Ecumenic (Vatican 2). Acestea reunesc pe toti episcopii (sau toti sunt chemati, ceea ce nu inseamna ca toti vin). Or, Sinodul despre care vorbim nu a fost un Sinod Ecumenic.

Pe urma, concluzii transante, eventual insotite de anateme sunt date atunci cand exista o situatie de criza in Biserica, la nivel doctrinar sau, cel putin, disciplinar. Or, in prezent nu exista o situatie de criza de acest fel.
Spre exemplu, la Sinodul 1 Ecumenic (Niceea), o parte importanta a Bisericii a pus la indoiala adevarul ca Isus Cristos este Dumnezeu. De aceea, Biserica a simtit nevoia sa fie transanta si s-a lasat cu anateme. La Sinodul al XX-lea Ecumenic (Vatican 1) o parte importanta a Bisericii punea la indoiala sau intelegea altfel primatul petrin ori infailibilitatea Papei. Prin urmare, Biserica a simtit ca e cazul, iarasi, sa fie transanta si s-a lasat cu anateme.

Dar Sinodul al XXI-lea Ecumenic (Vatican 2), ca si acest mic sinod care s-a incheiat au avut scopuri pastorale. Nimeni de la aceste sinoade nu a pus la indoiala nicio dogma. In ambele cazuri, chestiunea a fost "cum sa facem ca, fara a aduce atingere nici unui adevar divin revelat, sa aducem pe credinciosi mai eficient, in numar mai mare, mai solid, la Cristos ?" "Lasand la latitudinea constiintei fiecaruia daca se poate impartasi ori nu" a spus card Kasper si altii ca el. "Introducand un fel de catehumenat al casatoriei" a spus card Burke si altii ca el. "Lasand acest lucru la latitudinea Bisericilor Particulare" au spus altii. Pana la urma, niciuna dintre motiuni nu a inregistrat majoritatea ceruta de doua treimi, de aici, poate acel limbaj oarecum sibilinic pe care l-ati observat.

"Daca homosexualii sunt oameni buni si il cauta pe Dumnezeu cine sunt eu sa judec? " sau "Ateii daca sunt oameni buni pot sa ramana atei" . Sigur, citatul nu e exact, dar asta e ideea.

De fapt, doar al doilea citat nu pare exact. Primul se refera, evident la porunca de a nu judeca. Aceasta inseamna, exprimat mai riguros, ca nu putem sa ne dam cu parerea despre starea sufletului cuiva. Am convingerea ca homosexualul despre care vorbiti, traind in castitate din moment ce e bun si il cauta pe Dumnezeu, se va mantui inaintea mea, care practic curvia heterosexuala.
La fel, am convingerea ca mai degraba se va mantui ateul despre care vorbiti, poate chiar daca mai betivaneste din cand in cand, decat sa ma mantuiesc eu, care iau drept adevarate cuvintele lui Isus ca betivii nu vor intra in imparatia cerului, si, totusi, exact asta continui sa fiu.

[bogdan81]

Si astazi, la cateva zeci de ani de la acel "agiornamento" consfintit la Conciliul 2 Vatican, cum apreciati starea Bisericii Catolice ? Mai buna dpdv duhovnicesc, sau mai proasta ?
Fiindca daca luam in considerare faptul ca din ce in ce mai putini in occident se indreapta catre preotie, ca multe biserici in apus sunt goale sau ca multe chiar au fost transformate in locuri de distractie, baruri, restaurante, ne vine mai degraba sa spunem ca rezultatul a fost rau.

[Mihnea Dragomir]

Personal, apreciez starea Bisericii Catolice, din punct de vedere duhovnicesc, mai proasta decat in urma cu 2 generatii. Acum 2 generatii procentul practicantilor era MULT mai mare. Mult mai multi se spovedeau. Mult mai rar se traia in (prea)curvie, iar pastrarea fecioriei pana la casatorie era o valoare respectata. Pe de alta parte, nu m-as grabi sa spun ca acest lucru este din cauza acelui Conciliu. In sprijinul acestei observatii sta faptul ca aceeasi este situatia Bisericii Ortodoxe Romane, care nu a avut niciun fel de Conciliu asemanator. Procentul ortodocsilor practicanti din Romania e pe la acelasi nivel de 4-5 la suta, ca si al credinciosilor catolici practicanti din Apus. In comparatie cu acum 2 generatii, cand cvasi-totalitatea oamenilor dintr-un sat, in frunte cu primarul, mergeau duminica la Liturghie, azi vedem cu mult mai putini. Mult mai putini aleg calea calugariei. Spre preotie se mai indreapta ceva-ceva, dar acest lucru nu din motive duhovnicesti. Mult mai multi ortodocsi betivanesc decat acum 2 generatii, iar pastrarea fecioriei a ajuns subiect de mistouri. Cati din vecinii dv de bloc ortodocsi din Bucuresti merg duminica de duminica la Liturghie ? Tot cam atata din vecinii mei catolici din Franta merg la Liturghie. Ca repartitie pe varste, predomina si la dv, si la mine aceiasi mosi si, in special, babe.

In concluzie, starea duhovniceasca a BC din Franta mi se pare la acelasi nivel lamentabil cu starea duhovniceasca a BOR din Romania. La alte capitole, insa, sunt diferente mai notabile, spre exemplu la efortul (si rezultatele) in plan social ale celor doua Biserici. Conciliul Vatican 2, (sau lipsa lui), e un element neglijabil in aceasta ecuatie.

Dar de ce intrebati ? Dv aveti alta parere privind starea duhovniceasca a BOR ?

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In sprijinul acestei observatii sta faptul ca aceeasi este situatia Bisericii Ortodoxe Romane, care nu a avut niciun fel de Conciliu asemanator. Procentul ortodocsilor practicanti din Romania e pe la acelasi nivel de 4-5 la suta, ca si al credinciosilor catolici practicanti din Apus.
In concluzie, starea duhovniceasca a BC din Franta mi se pare la acelasi nivel lamentabil cu starea duhovniceasca a BOR din Romania.
Dar de ce intrebati ? Dv aveti alta parere privind starea duhovniceasca a BOR ?

Si procentajele de unde sunt luate?
Iata si datele din statistici: 20% merg saptamanal la biserica, nu 5% ca in vest. In Ardeal 23%. Alti 17% merg cel putin o data pe luna, iar 6% merg de mai multe ori pe saptamana. http://www.ziare.com/social/capitala...iserica-898892
In timp ce in Franta 4.5% merg in fiecare saptamana la biserica si doar 63% se considera crestini (dar am citit ca o mare parte din francezi se considera catolici desi sunt atei, datorita mostenirii culturale, zic ei). http://www.flux.md/editii/200980/articole/7426/
P.S. Chiar azi la biserica am lovit pe cineva in picior si am calcat pe degete pe altcineva. Am gasit un loc de stat intr-un picior, n-am putut sa stau si in genunchi.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Si procentajele de unde sunt luate?
Iata si datele din statistici: 20% merg saptamanal la biserica,

Astea sunt statistici ticluite, dv chiar nu aveti simtul realitatii ?

P.S. Chiar azi la biserica am lovit pe cineva in picior si am calcat pe degete pe altcineva. Am gasit un loc de stat intr-un picior, n-am putut sa stau si in genunchi.

Intrebarea este: o cincime din locatarii blocului dv/colegilor dv merg saptamanal la biserica ?

Eu nu am plecat din Ro chiar atat de demult. Si imi amintesc inca bine cum erau lucrurile cu mersul la biserica pe vremea cand eram ortodox. Din blocul meu vechi cu 6 apartamente si 12 locuitori, eu eram singurul care mergeam saptamanal la biserica. Dintre tovarasii de pe strada, eram singurul care mergeam saptamanal la biserica. Dintr-o clasa intreaga de liceu, eram singurul care mergeam saptamanal la biserica (in perioadele cand nu eram ateist). Mai erau doua colege care mergeau saptamanal, dar la biserica baptista.

Iar dintre cei care mergeau cu regularitate la biserica, marea majoritate a copiilor, tinerilor si persoanelor mature mergeau "ca sa aprinda o lumanare". Intrau, se rugau unii 5 minute, altii 15 si ieseau sa aprinda lumanarea (sau mai multe). Si dusi erau. Doar cateva batrane, venite devreme sa prinda loc in strana, stateau de la inceput la sfarsit, de la Amin la Amin.

Nu fundamental diferita era situatia la marile praznice. Putini mergeau la Craciun. La Vecernia Invierii veneau multi, care plecau deindata dupa terminarea slujbei de afara. Nici nu mai intrau in biserica de loc, necum sa mai ia Pastile Domnului.

Dv veniti sa imi vindeti mie gogosi despre situatia duhovniceasca si gradul de practicare in BOR ? Vindeti, eventual, gogosile astea vreunor occidentali care ii cred pe romani si pe rusi (cu care ii mai confunda) mari practicanti. Eu, sunt in tema. Si, daca nu ma credeti nici pe mine, nici realitatea nemijlocita, luati statistici (cat mai netrucate) si cercetati aspecte ca: nuptialitatea, divortialitatea, numarul de avorturi, alcoolismul, violenta domestica etc.

[bogdan81]

Cu siguranta situatia din Romania e mai buna decat cea din Franta, fara doar si poate.
Dar asta nu inseamna ca e buna in general. Fiindca un procent de 20% inseamna doar un om din cinci. Ceea ce e putin. Cu toate astea, la noi inca se deschid biserici si se construiesc in timp ce in apus ele se inchid sau se transforma in locuri de distractie.

[bogdan81]

Nu stiu daca sunt chiar 20% dar cu siguranta sunt mai mult de 5%.