Centrul "Oxigen" - o dezamagire

[Jonnyw2013]

Alte cateva momente mai importante ,spicuite din film ptr cei care inca nu au vazut filmul:

1:48 ce nu realizam ca traiam deja intr-o inchisoare facuta de mine insumi.Inchisoarea din mintea mea....Inchisoarea mea a a fost credinta ca potentialul meu a fost fixat...Este ironic ca a trebuit sa fiu intr-o inchisoare reala ptr a iesi din inchisoarea mentala.De asemenea e ironic ca deabia dupa ce am fost eliberat, am realizat cat de multi oameni sunt bocati in propriile lor inchisori.

A scapat cu ajutorul a cinci pasi progresivi de transformare persoanala.
1.Sa recunosti ca te-ai nascut liber....Apoi dobandim credinte autodistructive si distorsionate.Dupa un timp aceste credinte ne inchid ca intr-o inchisoare.
Pentru multi oamani e mai usor sa fii in inchisoare....Desi e mai neobisnuit decat suna faptul ca multi oameni gasesc un sentiment de apartenenta,statut si comunitate -pe care il au in inchisoare si le lipseste in lumea din afara. Ma rog , fiind undeva sus in ierarhia inchisorii le confera un sentiment de valoare de sine.
Evadarea(spirituala) necesita un angajament emotional adevarat ptr a te schimba.
2.Sa alegem sa traim liberi.
3.Sa realizezi eliberarea.Visurile fara actiune raman visuri.
4.Lupta ptr eliberare.Mentioneaza si de recidivele care le-a avut cu drogurile.
14:28 Si totusi ,nici unul din aceste lucruri nu ar fi fost posibil fara suportul celorlalti care au fost dispusi sa lupte alaturi de mine.
5.Preocuparea de a trai liber. ...Pretul Libertatii este un efort continuu.

Am petrecut peste 10 ani intr-un mediu negativ unde toate valorile gresite sunt respectate si comportamentul antisocial este rasplatit.Dar aceste alegeri si experienta mea nu ma definesc astazi. Omul care sunt astazi este definit de cum am ales sa-mi traiesc viata acum, de cum aleg sa traiesc astazi. Si toti avem aceasta abilitate de a ne indeparta de trecut , de a imbratisa sinele la care aspiram si de a rescrie povestea lumii noastre.

[fallen]

Nu știu ce sa mai zic...tipul devine din ce în ce mai incoerent pe măsură ce trece timpul, nu cred ca poate sa exprime sincer ceea ce gândește, ce simte, ce îl supăra. ..sau poate nici nu stie. Ar putea fi o trăsătură de familie
Și eu sunt la fel.
Cert e ca a plecat plin de speranțe la acest centru crezând probabil ca va găsi ceva care sa îl motiveze în viața dar se pare ca nu a găsit ce și ar fi dorit. Din cate am inteles preotul fondator al acelui stabiliment i-a dar drumul fără prea mare greutate.
A mai incercat în urma cu câțiva sa caute ajutor la o secție specializata de la un spital din bucurești dar și atunci l-au refuzat pe motiv ca nu e "dependent" de alcool și l-au trimis sa se trateze în ambulatoriu ( I s-a prescris pentru o luna în antidepresiv "usor"). Ba chiar I s-a dat de înțeles că nu e necesar sa renunțe complet la consumul de băuturi alcoolice.
Problema e Cum am mai spus ca din câte am.înțeles suferă de un soi de "plictiseala" cronica, ( ca și mine dealtfel), munca și treburile casnice nefacandu-I o deosebita placere ( deși îi place sa gătească când și când, când are chef și inspirație, nu ca și obligație zilnica; îi place și sa meargă cu bicicleta chiar în excursii de mai multe zile, însă când vine acasă pica din nou în starea aceea de depresie și plictiseala care îl determina sa bea. Probabil resimte acut lipsa unei familii proprii ( soție, copii) însă când a încercat nu a putut face fata cerințelor . Recunosc ca și mie îmi este fff greu. Pentru ca un eventual soț /soție de cele mai multe ori ( și încă de la bun inceput, cu mult inainte de oficializare) Îți cere sa renunți de tot la tine și la tot ce ti-ai dori tu. Pe principiul lasă că dacă tu nu ști știu eu mai bine, facem cum vreau si cu spun eu. Adică oricât am.fi de prosti tot nu ne convine sa fim neutralizatI chiar așa. ( ce e " amuzant" în relațiile astea în care unul încearcă sa domine pe ceilalți, chiar și la munca : când lucrurile merg prost, tot lor le reproșează fie ca el ava dreptate dar nu l-au ascultat, fie ca de ce nu au avut o idee mai buna și nu si-au impus-o, nu au fost mai convingători &#128515. Iar oamenii prosti, ca mine și ca fratele ăsta al meu, se pare ca invariabil atrag numai astfel de specimene avide de a calcă pe cineva în picioare, atât pe plan " profesional" cât mai ales " sentimental"...
Iar despre nevoia de Dumnezeu sau lipsa ei, nu știu ce sa zic, unde si-ar putea avea originea. E posibil ca la un moment dar în viața sa fi deziluzionat ( sa te aștepți la mai mult decat Îți oferă viața sau sa te consideri nedreptatit) sau așa sa fi fost crescut si educat în idea ca sa nu aștepți mare lucru de la Dumnezeu ca afară de faptul ca te-a făcut și ti-a dat viață (.pe care tot el tio va lua intro zi inapoi) altceva nu prea mai face pentru tine ( ca și părinții tai dealtfel ); ba mai mult, iti mai și ia cea ce reușești cu greu sa obți singur(.sau lăsa pe ceilalți sa o faca). Deci e oarecum nedrept. Asta dacă e...ca poate nici nu e, de fapt...

[AlinB]

Nu exista solutii universale.
Centrul ala e potrivit pentru un anumit gen de oameni, cu orientare religioasa.
Daca individul nu are treaba cu asa ceva, mai bine isi cauta un psiholog. Si ceva pastile poate.

Ce spui tu acolo cu renuntarea sunt relatii abuzive.
Nu unul trebuie sa renunte pentru celalat ci fiecare trebuie sa renunte la ceva al lui daca vor si au un scop comun.

E iresponsabil sa spui ca "atragi" ci corect spus este "alegi" - tu alegi o persoana abuziva tocmai pentru ca ai disponibilitatea de a fi abuzat(a).

Si Dumnezeu iti da..si inca multe, dar stii cum se zice: nu-ti baga si in traista.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de fallen

Nu știu ce sa mai zic...tipul devine din ce în ce mai incoerent pe măsură ce trece timpul, nu cred ca poate sa exprime sincer ceea ce gândește, ce simte, ce îl supăra. ..sau poate nici nu stie. Ar putea fi o trăsătură de familie
Și eu sunt la fel.
Cert e ca a plecat plin de speranțe la acest centru crezând probabil ca va găsi ceva care sa îl motiveze în viața dar se pare ca nu a găsit ce și ar fi dorit. Din cate am inteles preotul fondator al acelui stabiliment i-a dar drumul fără prea mare greutate.
A mai incercat în urma cu câțiva sa caute ajutor la o secție specializata de la un spital din bucurești dar și atunci l-au refuzat pe motiv ca nu e "dependent" de alcool și l-au trimis sa se trateze în ambulatoriu ( I s-a prescris pentru o luna în antidepresiv "usor"). Ba chiar I s-a dat de înțeles că nu e necesar sa renunțe complet la consumul de băuturi alcoolice.
Problema e Cum am mai spus ca din câte am.înțeles suferă de un soi de "plictiseala" cronica, ( ca și mine dealtfel), munca și treburile casnice nefacandu-I o deosebita placere ( deși îi place sa gătească când și când, când are chef și inspirație, nu ca și obligație zilnica; îi place și sa meargă cu bicicleta chiar în excursii de mai multe zile, însă când vine acasă pica din nou în starea aceea de depresie și plictiseala care îl determina sa bea. Probabil resimte acut lipsa unei familii proprii ( soție, copii) însă când a încercat nu a putut face fata cerințelor . Recunosc ca și mie îmi este fff greu. Pentru ca un eventual soț /soție de cele mai multe ori ( și încă de la bun inceput, cu mult inainte de oficializare) Îți cere sa renunți de tot la tine și la tot ce ti-ai dori tu. Pe principiul lasă că dacă tu nu ști știu eu mai bine, facem cum vreau si cu spun eu. Adică oricât am.fi de prosti tot nu ne convine sa fim neutralizatI chiar așa. ( ce e " amuzant" în relațiile astea în care unul încearcă sa domine pe ceilalți, chiar și la munca : când lucrurile merg prost, tot lor le reproșează fie ca el ava dreptate dar nu l-au ascultat, fie ca de ce nu au avut o idee mai buna și nu si-au impus-o, nu au fost mai convingători &#128515. Iar oamenii prosti, ca mine și ca fratele ăsta al meu, se pare ca invariabil atrag numai astfel de specimene avide de a calcă pe cineva în picioare, atât pe plan " profesional" cât mai ales " sentimental"...
Iar despre nevoia de Dumnezeu sau lipsa ei, nu știu ce sa zic, unde si-ar putea avea originea. E posibil ca la un moment dar în viața sa fi deziluzionat ( sa te aștepți la mai mult decat Îți oferă viața sau sa te consideri nedreptatit) sau așa sa fi fost crescut si educat în idea ca sa nu aștepți mare lucru de la Dumnezeu ca afară de faptul ca te-a făcut și ti-a dat viață (.pe care tot el tio va lua intro zi inapoi) altceva nu prea mai face pentru tine ( ca și părinții tai dealtfel ); ba mai mult, iti mai și ia cea ce reușești cu greu sa obți singur(.sau lăsa pe ceilalți sa o faca). Deci e oarecum nedrept. Asta dacă e...ca poate nici nu e, de fapt...

Ce lucru ciudat cum pot vedea mai multi oameni un lucru diferit.Mie mi se pare extraordinar tipul asta. Spune despre lupta ptr schimbare si mai ales despre ajutorul si suportul care i l-au oferit cei din jur.Elocventa poza cu el si tatal sau cand isi dadeau unul altuia mana si se ajutau sa suie pe un munte.

Cu ani in urma societatea era asa constituita ca nu apucai sa te "plictisesti". Munceai din greu sa te poti tine pe linia de plutire,sa supravietuiesti. Ex o ajutam pe bunicamea, si ii taiam lemne cu joagaru cand ajungeam pe la ea,era in anii 80,si asa faceam nepotii cand mergeam la ea,nu gaseai totdeauna usor ceva mecanizat atunci sa tai lemnele. Inca in anii 90 la inceput taiam la padure lemnele cu joagaru pe metru,te incalzeai urgent ,nu numai ca nu te plictiseai,dar te inviorai teribil. Era o lupta mai directa ptr viata,vroiai sa nu lucrezi ca acuma? (Asta ca venii vorba de un topic cu cateva saptamani in urma pe softpedia,cu unii care aveau facultate si nu munceau, ca li se parea ca e josnic sa munceasca sub studiile lor. .In realitatea era mult mai josnic sa stea pe banii parintilor ani de zile fara capatai. ) Deci daca stateai teleleu pe vremea aia,nici o nadejde, te luau baietii pe sus si te angajau rapid si poate daca comentai mai luai si pe spinare.

Asta cu "plictiseala" este boala de "supraproductie" a societatii.Cand ai salar stabil, si femeia de langa e mai ingaduitoare, daca o mai faci lata cateodata,dar sa nu devina obisnuinta bineinteles. Din lipsa muncii apar si asa zisi "radicalizati".Ca cica ,sa radicalizat nu stiu care, parca la Craiova,nebunie cu islamisti. Fratilor nebunia asta e de la nemunca, "radicalizarea" apare de la nemunca printre altele. L-ai pus pe om la lucru de sa transpire, ii dispar treptat tampeniile din cap. Scurt!

Lumea s-a mai si tzacanit intre timp apare unul tinerel la lucru, si dupa vreo cateva saptamani lucra si paralel tinea telefonul si se uita pe Facebook. In anii 80 daca faceai ceva de genul asta,deci sa fii cu mintea altundeva, riscai ca maistrul sa iti dea una zdravana inopinat peste cap, de vedeai stele verzi.

Centrul asta Oxygen pe ce principiu l-as face eu ? Oamenii de acolo sa se simta ca apartin unui grup. Sa faca multe lucruri impreuna,deci munci diverse,daca pornesc de la premiza ca sunta acolo ca niste handicapatii, nu cred ca e bine.Facand lucruri impreuna se intaresc relatiile umane. Muncile fizice mai demult erau o necesitate, si relatiile umane se desfasurau firesc, mergeai la unii la coasa ,apoi altii veneau la tine, la fel la fan, la grau la treierat,la cules porumb , etc. Oamenii nu numai ca se simteau utili,dar chiar erau utili, se ajutau unii pe altii,si munca le dadea o valoare ca oameni.
Cam asa vad treaba Fallen.

[Demetrius]

În prealabil postat de Jonnyw2013

Alte cateva momente mai importante ,spicuite din film ptr cei care inca nu au vazut filmul:

Am petrecut peste 10 ani intr-un mediu negativ unde toate valorile gresite sunt respectate si comportamentul antisocial este rasplatit.Dar aceste alegeri si experienta mea nu ma definesc astazi. Omul care sunt astazi este definit de cum am ales sa-mi traiesc viata acum, de cum aleg sa traiesc astazi. Si toti avem aceasta abilitate de a ne indeparta de trecut , de a imbratisa sinele la care aspiram si de a rescrie povestea lumii noastre.

Nu conteaza ce-am fost, conteaza ce sunt.

Pentru cei care au vazut filmul:
Cei 5 pasi pe care-i defineste domnu' doctor sunt de fapt 6 pentru ca anterior celor 5 este pasul 0 fara de care ceilalti NU pot exista si anume eliminarea propriei intretineri, sau transferul ei in sarcina statului(prin intrarea in inchisoare). Altfel spus, cazare/masa/intretinere asigurate + ordine si disciplina(si bonus iarba, saptamanal). Asta e inchisoarea mentala si din ea nu poti iesi decat intrand in cea reala.
Fara pasul 0 propria intretinere costa multi bani(adica efort si timp); cu alte cuvinte, viata. Cei care l-au vizitat ca sa-l ajute(atentie! deschideti ochii!) ar mai fi facut-o in libertate? Desigur; cu factura.
E rentabila puscaria.


P.S. Mai urmareste o data filmul ca sa observi de cate ori se uita in pamant ca sa-si caute formularea cuvintelor si ideilor, pentru ca le stapaneste partial. Este demonstrat psihologic ca daca nu te uiti in ochii celui cu care vorbesti atunci cauti o formulare rezonabila altundeva decat in convingerea ta(in inima ta).
Discursul sau seamana mult cu cel al acelui infirm(fara membre) care tinea pe scena lectii de transformare personala(!!!) dupa ce recunoscuse ca, din cauza infirmitatii, nu s-a putut nici macar sinucide.

[AlinB]

Ca sa revin si sa detaliez putin, probabil ca nu exista oameni satisfacuti nici macar 50% cu ceea ce fac in viata de zi cu zi.
Dar suporta rutina, o activitate neplacuta, obositoare, etc. cu un scop.
Care poate fi mai apropiat sau mai indepartat, care genereaza satisfactii reale sau doar corespund unor standarde impuse din afara.

Pentru cine cauta satisfactii imediate, probabil viata de familie nu ar trebui sa fie un scop in sine.

O relatie autentica ar putea sta, ca motivatie, la baza vietii de familie, dar asa ceva e rar in ziua de azi.
Majoritatea relatiilor pleaca de la un "wishlist" pe care se afla obiective strict personale iar celalat e vazut ca un mijloc de a le atinge.

Dragostea, in sensul profund si autentic e cvasi-imposibila fara o perspectiva spirituala, care sa-l ridice pe om deasupra naturii sale hedoniste.

Sigur, se poate incerca, ceva-ceva poate functiona dar cu certitudine se vor adauga multe alte frustrari mai degraba decat satisfactii si binenteles pe masura ce se amplifica nevoie de terapie, psiholog, pastile, etc.

Pe cand o credinta autentica, translatata in practica, poate oferi omului satisfactii, pacea chiar si in mijlocul unor mari..insatisfactii, tragedii, etc.

Dar desigur, asta inseamna un efort, renuntate la sine, pe care nu oricine e dispus sa le accepte.

Ca in multe altele, oamenii vor retete, pilule, tratamente fara efort.
Nu diete, nu schimbarea stilului de viata, renuntarea la obiceiuri nocive, etc.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Demetrius

Nu conteaza ce-am fost, conteaza ce sunt.

Pentru cei care au vazut filmul:
Cei 5 pasi pe care-i defineste domnu' doctor sunt de fapt 6 pentru ca anterior celor 5 este pasul 0 fara de care ceilalti NU pot exista si anume eliminarea propriei intretineri, sau transferul ei in sarcina statului(prin intrarea in inchisoare). Altfel spus, cazare/masa/intretinere asigurate + ordine si disciplina(si bonus iarba, saptamanal). Asta e inchisoarea mentala si din ea nu poti iesi decat intrand in cea reala.
Fara pasul 0 propria intretinere costa multi bani(adica efort si timp); cu alte cuvinte, viata. Cei care l-au vizitat ca sa-l ajute(atentie! deschideti ochii!) ar mai fi facut-o in libertate? Desigur; cu factura.
E rentabila puscaria.

P.S. Mai urmareste o data filmul ca sa observi de cate ori se uita in pamant ca sa-si caute formularea cuvintelor si ideilor, pentru ca le stapaneste partial. Este demonstrat psihologic ca daca nu te uiti in ochii celui cu care vorbesti atunci cauti o formulare rezonabila altundeva decat in convingerea ta(in inima ta).
Discursul sau seamana mult cu cel al acelui infirm(fara membre) care tinea pe scena lectii de transformare personala(!!!) dupa ce recunoscuse ca, din cauza infirmitatii, nu s-a putut nici macar sinucide.

Dezamagitor cum vezi problema Demetrius.
Probabil vorbesti de Nick Vujicick la P.S.,da,dar de ce nu spui, ca el vroia sa se sinucida cand avea vreo 10 ani aproximativ?

Ce sa mai zic, daca cineva pe aici a fost cam fost revoltata, ca am pus link-uri catre un luccru vadit ca e lucrarea lui Dumnezeu, anume Joni Eareckson Tada. Si ea(Joni ) se ruga de o prietena de-a ei, sa o ajute sa se sinucida ,dar era in primul an dupa accident, cand nu vedea nici un sens suferintei ei. Dar apoi a intervenit intalnirea cu un viitor pastor, Steven Estes care o ajuta sa gaseasca un sens suferintei, persoana care o ajuta sa revina pe linia de plutire, si sa devina un crestin model ducand o cruce teribila cu fruntea sus.

[Demetrius]

În prealabil postat de Jonnyw2013

Dezamagitor cum vezi problema Demetrius.
Probabil vorbesti de Nick Vujicick la P.S.,da,dar de ce nu spui, ca el vroia sa se sinucida cand avea vreo 10 ani aproximativ?

Ce sa mai zic, daca cineva pe aici a fost cam fost revoltata, ca am pus link-uri catre un luccru vadit ca e lucrarea lui Dumnezeu, anume Joni Eareckson Tada. Si ea(Joni ) se ruga de o prietena de-a ei, sa o ajute sa se sinucida ,dar era in primul an dupa accident, cand nu vedea nici un sens suferintei ei. Dar apoi a intervenit intalnirea cu un viitor pastor, Steven Estes care o ajuta sa gaseasca un sens suferintei, persoana care o ajuta sa revina pe linia de plutire, si sa devina un crestin model ducand o cruce teribila cu fruntea sus.

Imi pare rau ca pentru tine e dezamagitor raspunsul meu, imi cer iertare pentru supararea ta, si ma bucur pentru toti cei care-si gasesc un rost, insa eu vad in spatele lor niste interese foarte lumesti mai ales fiindca, desi sunt foarte multi infirmi "la fel de infirmi" care nu-s bagati in seama, numai ei sunt luati, ingrijiti, instruiti si prezentati fiindca "dau mai bine pe sticla" pentru scopurile "dirijorilor".
Daca scopul este sfant, nu i se face publicitate, ci din gura in gura se raspandeste. Efortul si cheltuiala pentru publicitate demonstreaza programarea profitului(dpmdv) si nu mi-e greu sa-l dibuiesc.

Te rog, roaga-te pentru mine!